La multi ani, Stefan!

e ziua ta onomastica si eu te iubesc mai mult decat oricand!


La multi aaaaaaaaaaaaaaaani!






Ioana.

blue christmas without you.

I'll have a blue Christmas without you
I'll be so blue just thinking about you
Decorations of red on a green Christmas tree
won't be the same, dear, if you're not here with me.

And when those blue snowflakes start falling,
that's when those blue memories start calling
You'll be doing all right with your Christmas of white
but I'll have a blue, blue, blue, blue Christmas...

(Elvis Presley - Blue Christmas)




**


desi acasa e frumos si toata lumea imi zambeste si ma simt ca atunci cand eram mica, atunci cand n-aveam griji si nu trebuia sa ajut la nimic (curatenie, gatit si alte treburi de adulti), desi am un brad mare si stralucitor, totusi, ceva imi lipseste. si "ceva"-ul acela esti TU... ti-am spus ca abia astept sa avem si noi bradul nostru, pe care sa-l impodobim amandoi, in timp ce ascultam colinde (adica "i want a hippopotamus for Christmas" :) ), iar tu sa pui steaua in varful bradului, sa mergem la cumparaturi de prajituri si dulciuri multe si chestii colorate si rosii si albastre si verzi de decorat casa, reni, pinguini, mos craciuni si alte personaje imbujorate cu caciulite rosii, sa facem amandoi curatenie, sa ne impartim in mod egal sarcinile si sa terminam la timp, ca sa mergem cu colinda, pe la prieteni. sa ne plimbam pe strazile bucurestiului decorat cu multe lumini, sa inotam prin zapada si sa iti pun putina zapada in piept, sa ma trantesti in zapada si sa se uite lumea la noi... sa mergem acasa si sa stam pe canapea, sa ascultam colinde si sa ne uitam la bradul nostru, sa fie sarbatoarea noastra, in familie, sa bem vin rosu, sa ne indopam cu bomboane si sa ne fie bine, impreuna... sa ne uitam la comedii de craciun, eu sa adorm la mijlocul filmului, sa ma cari in brate pana in pat, sa ma tii in brate in somn, pana dimineata, cand ne-am trezi nerabdatori, sa vedem daca a venit Mosul si pe la noi... sa ne facem cadouri mici, o pijama sau un after shave, sa primim colindatorii si sa facem o masa mare, festiva, ca-n povesti, sa ne bucuram de lucrurile mici si, mai ales, sa ne bucuram unul de altul, de linistea si fericirea ce ne doboara atunci cand impartim totul impreuna.. abia astept sa avem casa noastra, bradul nostru si sa fie sarbatoarea noastra.


Craciun fericit!

Te iubesc!


Ioana.

ursul pleaca in vacanta

soarecele

de biblioteca :)

PS: de azi si pe http://stefandinca.wordpress.com/

Ştefan.

animal wallpaper

pentru zile mai vesele :D




click si apoi click-dreapta -> set as desktop background

Ştefan

Acasa esti tu

Era frig afara, in drum spre ea trecusem pe la supermarket sa iau "un kilogram, doua, de cartofi".
M-am oprit sa fumez o tigara in fata blocului. Mi-am dat seama de ce avem noi. In (aproape) patru ani de zile am strans atatea amintiri ca n-as putea decat sa insir aici niste cuvinte cheie... dar asta nu ar ajuta la nimic. De cateva luni impartim, mai des sau nu, un pat mic - cu salteaua lasata -, mic dejunuri pe fuga si cine fastuase, gatite impreuna. Impartim de cateva luni cursuri si notite de la facultate, ganduri si sperante mai mult sau mai putin academice sau politice. Lucruri mici si lucruri mari de care ne bucuram din plin.

Maica-mea m-a sunat azi:

"Ce faci mai baiatule, nu mai vii si tu pe acasa?"

"Ba da mama, vin. Sunt la birou, o sa dorm acasa diseara."

Azi ninge si-as vrea sa lenevesc intr-un fotoliu, langa biblioteca, cu o carte buna si ea langa mine.


PS: In drum spre birou mi-am dat seama. Acasa e unde esti tu.
Te iubesc.

Ştefan

ain't gonna lose you.

noi nu vrem sa crestem mari niciodata. noua ne place turta dulce in forme de buburuza, om de zapada sau bradut, ne cumparam ciubucuri dulci si acadele mari, cu vartejuri de culoare. noi nu ne grabim cand mergem pe strada. dar tot noi nu ne sincronizam niciodata viteza pasilor (ne sincronizam, in schimb, bataile inimii).
noi fumam mult si ragusim repede. ne vedem mai des ca inainte si atunci cand nu ne vedem, ne e dor unul de altul. nu ne luam aproape niciodata bilete de autobuz, dar nu ne-au prins niciodata controlorii. poate pentru ca eram impreuna.
ne place sa mergem la cinema, dar adormim repede cand ne uitam la filme in pat (recunosc, eu prima). noi ascultam deja cantece de craciun. cu hipopotami.
cand se lasa frig, seara, ne incalzim mainile unul in buzunarul celuilalt. noi ne trezim greu si doar dupa ce suna, consecutiv, alarmele la telefoane. adormim usor si ne odihnim doar unul in bratele celuilalt. cel mai mult ne place sa ne atingem picioarele in somn, sa ne strangem mainile si sa impartim perna ingusta.
noi ne daruim lucruri mici si fara ocazii speciale. ne spunem ca ne iubim mai des ca niciodata si am pierdut amandoi pariul cum ca ne vom plictisi unul de celalalt.
noi lipim biletele roz (cand celalalt inca doarme), cu declaratii timide ornate cu floricele si inimioare, pe ochelarii din baie, pe birou sau pe ciocolatele primite.
ne intelegem mai bine ca oricand si credem ca suntem pe drumul cel bun si ca am trecut de un nou test: o distanta de la 365 de kilometri la 3 statii de metrou.
si ne mai si certam din cand in cand, atunci cand ne piscam prea tare sau ne tragem de par sau ne muscam de ochi (din greseala) sau pe care film sa-l vedem.
eu n-as vrea sa se termine povestea asta niciodata. si sa incep cu "noi" fiecare fraza frumoasa, scrisoare, poveste, amintire din urmatorii 198 de ani ai vietii mele.
ti-am zis ca vreau sa ma trezesc langa tine in fiecare dimineata?


Ioana.

eggzemplar!

wallpaper sized :)

Ştefan.

daydreamers.

Wonderful Tonight
Asculta mai multe audio Muzica


Ioana.

despre filme

Aproape ca ne-am format un obicei in a merge la cinema, de fiecare data filmul vazut fiind clasat ca "cel mai bun din lume!" (cum se intampla cu toate lucrurile mici care ne inconjoara pe noi doi). Am vazut patru filme in ultima perioada, toate romanesti: "Cele ce plutesc", "Francesca", "Amintiri din Epoca de aur" (partea a 2a) si "Politist, adjectiv". Toate patru au fost bunicele-spre-mediocre. De mediocru se apropiau mai mult "Cele ce plutesc"si "Francesca" din cauza scenelor finale. "Politist, adjectiv" are niste scene moarte in care te plictisesti groaznic (poate ca asta era intentia regizorului?) dar e un film bunicel. Oricum, nu voiam sa va spun despre filme, ci despre faptul ca ne-am acomodat, ne-am intrat cumva in ritm (dar nu in sensul de rutina). Invatam sa nu ne mai suparam asa des si sa nu ne mai certam din nimicur. Ne imbracam frumos si iesim la promenada sa-i aratam noi Bucurestiului cine-i mai tare din parcare :).

Am fost acum cateva zile sa ajutam pe cineva cu niste poze pentru un proiect. Daydreamers se numeste. Alexandra Sandu vrea sa pozeze o mie de oameni care inchid ochii si se gandesc la ceva frumos. Pana acum sunt vreo 700, deci mai e putin, abia asteptam sa primim pozele....

Ştefan.

noi si toamna.

toamna nu a fost anotimpul nostru pana acum... ne-am vazut de prea putine ori toamna. dar iata ca acum traversam impreuna, in pas alergator, ca pe trecerea de pietoni, anotimpul asta frumos. si simtim tot mai aproape iarna (adevaratul nostru anotimp). parca prea devreme, cand dai nas in nas cu racoarea dintre blocuri... dar timpul trece asa de suav cand suntem amandoi... nici nu ne dam seama cand ni se inchid ochii, sincron, sau ni se lipesc bratele, in somn, ca e deja dimineata si alarma suna si mancam miere de albine si magiun de prune. iami iami. (si suntem lipiciosi, dupa)
de ce nu stiam eu ca parcul carol e asa frumos? nu tin minte sa fi citit vreo lauda pe undeva. dar iata ca il laud eu; poate mi-a placut asa mult si pentru ca nu era aglomerat (din cauza frigului evident), dar lacul cu copacii de langa si podul sunt de vis. si am vazut si cateva frunze aramii, ca tot le duceam lipsa... voua nu vi se pare ca-s prea putine frunze pe jos? :( cat trebuie sa mai astept ca sa-si intre toamna-n ritm? sau deja s-a cam terminat sezonul?
imi place din ce in ce mai mult bucurestiul, mai ales cand descopar lucruri si locuri si oameni si comportamente si vorbe si cladiri noi. si mai ales cand mi se anuleaza abonamentul de metrou, iar eu nu stiu de ce. ce-aveti, ma, cu mine? ca-s moldoveanca? (da' maine fac scandal!)
siiii in caz ca va era dor de noi, iata-ne, in toata splendoarea si fotogenia noastra (ne-a facut si o tanti necunoscuta poza azi. mai pe ascuns, asa, da' noi ne-am prins si-am zambit):












Ioana.

in preistorie....

Ştefan.

d'aia n-are ursu' coada

Ştefan.

fara cuvinte

uneori prefer sa desenez... pentru ca ma lasa fara cuvinte.


Ştefan

"sunt fericit"

stii cum e ca persoana iubita sa-ti spuna "sunt fericit"? e ca-ntr-un cantec de leagan de care te agatai cand erai mic si toate lucrurile ti se pareau firesti si ti-era bine si cald si nu mai aveai nevoie de nimic. te simti implinit si simti ca ai cauzat ceva frumos... cat de bine e sa ti se spuna: "sunt fericit" si tu sa intrebi "de ce?" si sa ti se raspunda "de tine!". nu-mi mai trebuie nimic altceva!
am avut parte de unul din cele mai frumoase weekenduri impreuna :) poate pentru ca abia asteptam sa ma odihnesc, dupa o saptamana agitata sau poate pentru ca stiam ca o sa ne vedem mai des decat in timpul saptamanii. am discutat impreuna despre definitia 'faptului social' (deh, suntem colegi boboci amandoi!), am dormit impreuna, imbratisati, am bucatarit impreuna (de fapt, eu mai mult am asistat la proces. dar, totusi, am curatat doua mere, cu drag si spor.) si mi-a fost asa drag sa-l vad gatind pentru mine, m-am simtit un pic buricul pamantului (un pamant pe care locuim doar noi doi) si am carat impreuna pachetul de 20 de kile cu mancare(!!!) de la ai mei siii am fost la cinema (diseara mergem la cinema...da, da, da) si ne-am plimbat prin frig si iar am dormit impreuna (mai mult eu) si dimineata mi-a facut iar cafea si am mers in parcul tineretului care are o iarba verde si foarte frumoasa si am vorbit despre foste si fosti pe malul lacului, iar Soarele de toamna imi facea parul caramiziu si am ras de chinezi :) si am vazut multi chinezi(!) si ne-am spus 'te iubesc' in acelasi timp de inca doua ori (am si pierdut sirul..)
a fost frumos pentru ca am fost nedespartiti si chiar daca ne-am mai ciondanit din motive de ordinul trecutului, l-am simtit al meu.
acum sunt si mai de acord cu Dinu Olarasu cand spune
"n-ai nevoie de foarte multe
ca sa fii fericit..."
nici eu n-am nevoie de foarte multe. doar tu, langa mine, cu un zambet larg pe fata, spunandu-mi ca esti fericit. "de ce?", "de tine!". si eu sunt incredibil de implinita si de multumita si de iubita...

p.s: ce bine ma simt cand scriu despre lucruri obisnuite din viata de cuplu si nu mai am de ce sa scriu despre doruri si melancolii si nesigurante si tristeti de toamna... gata cu drumurile pline de singuratate piatra neamt-bucuresti. gata cu biletele dus!

p.p.s: iar pentru cei care nu credeau in relatiile la distanta sau ca vom face fata distantei... iata-ne!



Ioana.

Desene animale

Ştefan

cemaBUCURcaESTI

Dupa atatia ani de asteptat, ros unghii si incercarile de a linistii fluturasii din stomac de fiecare data inainte sa ne vedem, am ajuns la granita pe care o visam. Asta e perioada in care, credem noi, lucrurile se vor aseza, vom fi mai linistiti si mai relaxati pentru ca stim ca suntem asa de aproape unul de celalalt (acum si fizic, masurabil in distante credibile si palpabile). Probabil o sa va istoriseasca ea mai multe despre viata la camin care a durat cateva zile, sau poate nu. In orice caz eu nu pot fi mai fericit decat sunt acum! Nu ma simt obosit deloc, desi de cand a venit si pana ieri am fost intr-o constanta alergatura pentru ca voiam sa ne vedem in fiecare zi. Ieri am ratat ocazia si aseara ne-am dus dorul unul altuia.

Nu stiu ce sa mai zic....

E mai frumos decat mi-am imaginat vreodata!

Ştefan

Muzica de dimineata. Marti

Alexandru Andries - Prea departe de acasa



Alexandru Andries - TNT, secunda doi


Ştefan.

Juramant

Iti spuneam acum ceva timp ca nu mai gasesc necesar sa infrumusetez cumva cuvintele care ajung la tine. Nu ma mai simt in stare sa fac asta, cel putin pentru moment, pentru ca de fiecare data cand ma gandesc la tine, orice figura de stil, epitet sau imagine primavaratica paleste in culori fade in fata "te iubesc"-urilor care-mi trec prin minte o data la o zecime de secunda. Imi vine sa umplu caiete intregi cu doar doua cuvinte: te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc[...] Nici macar despartite de virgula, ele rabufnesc si se varsa din interiorul meu in cascade colorate. Mi-e teama uneori ca nu-ti pot scrie ceva frumos, dar nu pot concepe ceva mai frumos de atat. Ma linistesc uneori cand iti scriu pe marginea paginilor, in carti daruite, cateva cuvinte sugrumate de spatiul mic pe care-l am la dispozitie. Incerc sa cuprind cumva cu bratele universul meu si sa nu transform juramantul asta intr-un discurs ("de om mare"). Dar tot nu pot sa-ti scriu ceva frumos! E ca atunci cand visezi frumos... daca iti dai seama de asta si incerci sa-l infrumusetezi prin propriile puteri, se poate transfroma foarte repede intr-un vis urat sau te poti trezi imediat. Ma linisteste cumva gandul ca peste randurile astea vor trece ochii tai. Sunt cel mai fericit om din lume, poate ca nu se vede asta din lipsa de entuziasm a cuvintelor alese, dar sunt!

Te iubesc, Aimèe!

Pierrot

bucureştiul e mai frumos sub genele tale.

răsunai în mine cu
ambulanţele şi maşinile de poliţie
de pe bulevardul umed,
te întorceai pe o parte,
te desfăceam ca pe o carte verde
cu pagini îngălbenite;
degetele ni se atingeau timide.
nu, nu mă mai întreba cât de mult te iubesc
şi nu, nu mai zâmbi
când mă uit cu o coadă
de ochi
la tine.
eu tac. tu taci. ne iubim într-o
simfonie a tăcerii,
pe care nimeni n-o ştie,
nici măcar moşuleţii cu ochelari
arghezieni de după ferestre imense.
de fiecare dată când tac, măsor
-cam cât de mult te iubesc eu-
uite, şi acum tac
(şi mai număr şi stele, în baza doi)
aş vrea să te-absorb ca pe cerneală,
să-mi intri în fiecare moleculă
şi să mă descompun noaptea,
când orele se furişează
pe lângă tălpi,
când îmi fumez ultima ţigară.
să-ţi fiu tangentă şi să te-mbrăţişez
-cu două paranteze catifelate-
când plouă
(de ce nu poate
cerul să fie căprui?),
îmi simt ochii grei ca burţile
de gravide
şi vreau doar să te iubesc la etajul
zece, de pe magheru,
să ni se topească mâinile atinse şi neatinse,
curgând pe scările rulante
de la metrou.
spuneau unii că
-acasă e acolo unde ţi-e inima-
bucureştiul în inima mea pentru că
tu eşti în inima mea şi pentru că
acasă e cald şi frumos,
e prea frumos
la tine-n suflet.
mai vreau să-mi laşi vânătăi
pe braţe cu tropăitul tău
(şi să-mi zgârii timpanul
când stingi ţigara în farfurii mici)
mâna ta să mai cadă pe sânul meu ca
toamna peste bucureşti.
un septembrie
cu oameni singuri plimbându-şi câinii
prin parcul tineretului
şi noi, prin ploaie. tăcând.
tu dormi?





Ioana.

si sa mai desenam

Il cheama STANLEY! :)


click si apoi click 2 -> set as desktop background

Ştefan.

Acasa

Suntem prinsi in valvataia propriilor tabieturi matinale. Ne trezim in felul clasic: ea trage de mine si ma musca, iar eu ma intorc pe partea cealalta si zic "inca putin" sau o strang in brate tinandu-i bratele stranse pe langa corpul meu, sa nu ma mai ciupeasca. E devreme, noua si ceva, trebuie sa ajung la servici. Cobor, iau doua cafele ("la pachet") si urc din nou cele zece etaje cu liftul ala subred care troncane si bocane din toate incheieturile. Ne studiem reciproc, stand la masa din bucatarie fumand si sorbind din cafeaua fierbinte. Afara oamenii misuna ca niste furnici, pe Magheru, se aud sirene de politie sau ambulanta. S-a trezit orasul!

Te iubesc, sotia mea!

Ştefan

sa desenam

Ştefan

vom numara o noapte...

"taci ua, ca ti musc". prinsese accent, poate doar pentru ca mi-am lipit de atat de multe ori si atat de intens buzele de ale sale... cine-ar fi crezut ca vine, cine-ar fi crezut ca o sa-i sar in brate in gara aglomerata, prea aglomerata, cu oameni ce semanau a furnici si albine batandu-se cap in cap, valiza-n valiza?
intotdeauna sunt pesimista, intotdeauna refuz sa privesc spre viitor, spre vise, unele irealizabile in viziunea mea, imi place sa visez, dar urasc sa ma prabusesc dupa aceea. dar, de data asta, nu m-am mai prabusit, m`a prins in brate si m-a izbit putin, un pic de tot, cu tampla de stele. ma uit acum spre cer si parca-i vad ochii, parca vad bucatelele de cer, ca vitraliile, reflectandu-se in ochii sai, inca aud zgomotele din padure,
o creanga miscandu-se, un gandac mergand pe mana lui, desenata cu vene groase, pe care degetele mele le conturau in adierea vantului timid, de vara "promisa"...
am dormit cu camasa lui pe mine, ce-i purta perfect mirosul, o mangaiam din cand in cand, imaginandu-mi ca-i mangai pielea, o strangeam in jurul trupului meu cu umflaturi rosii [de la tantarii din padure], o sarutam din cand in cand, fara sa ma mai uit daca "vine lumea".
cum spunea si el, s-au despartit doar trupurile, ca sa se dezmorteasca putin, ca sa se-mbibe in dor, ca sa se usuce de sete unul pentru celalalt. urasc garile,
intotdeauna le voi uri... sau, cel putin, urasc "plecarile", "departures"-urile, zgomotul acela de despartire, oameni care fac din mana, dar nu de "salut", ci de "o sa-mi fie dor de tine".
da, deja mi-e dor de el, ii mangai parul [sau, ma rog, o mica parte, o suvita], ii simt rasuflarea in ureche, cand adorm, ma intorc de multe ori in somn, ca si cum as sta pe piciorul lui care a amortit, sub greutatea mea, ma uit de multe ori in oglinda, ca sa-mi vad semnul de pe gat, piscatura de gandac bucurestean
si nu sper decat sa mai adaug un bilet de tren, cu destinatia "piatra neamt", la cele doua ce stau in sertarul sufletului, langa nici-nu-mai-stiu-cate alte amintiri.




(12 iulie 2006)


Ioana.

zece ani...

EL:
Nu am prea multe, tu le stii:
Câteva carti de poezii
Si un mar într-o oglinda, poate-l vrei...

Un perete numai poze
Viata când era pe roze
Avem numai, numai douastrei...

EA:
Lumea-i în odaia mea,
Uneori treci tu prin ea,
Dar parfumul tau trei zile nu dispare..

Daca vrei, ramâi, nu stiu.
Dar sa pleci - e prea târziu,
Prea târziu si ploua tare..

EL:
Daca ar fi sa aleg din toate
Multe-s neadevarate
Cred ca ai ramâne, ai ramâne numai tu


EA:
Asta-i poezia toata,
Toata povestirea-nmiresmata,
Când cu degetul pe piept îmi scrii: "e joi".

Pune iar casetele albastre
Unde-s toate cântecele noastre...
Si-ntr-o clipa vom ajunge
Cu zece ani înapoi..

EL:
Zece ani,
zece ani,
zece ani înapoi...


(Dinu Olarasu si Narcisa Suciu - Zece ani)








Ioana.

te iubesc de dungi de lumina de august de pinguin de elefant.

te redescopar, de fiecare data cand ma privesti in ochi. ma intrebai de ce te sarut atat de tare si de apasat. pentru ca m-ai invatat sa iubesc si sa alint. pentru ca as vrea sa te inghit, cu totul, pentru ca ma faci sa am rabufniri aproape carnivore. pentru ca ma-ncalzesti chiar si cand nu te uiti la mine si nu observi ca te privesc constant. si nici nu simteai cum apusul tropaia pe gleznele tale. hai, mai ia-ma in brate si zi-mi /hai sa fumam. iar eu sa ma prind cu bratele de gatul tau ca un urs koala si sa ma pisicesc, cum spui tu, si sa-ti spun stai langa mine/ esti cel mai frumos baiat din lume;
promit (fara degete-ncrucisate!) ca imi iau medicamentul de amintiri in fiecare seara, la ora fixa, ca ma uit la poza cu noi de pe telefon si te alint si nu mai uit niciodata despre ce vorbim si nu ma mai gandesc la gari si iti spun ca te iubesc. de ce? deee... dungi de lumina de august deee pinguini imperiali deeee strugurel si barba si cercel si unghie si petale si de mere de iepuroaice si de canguri mici si deee valize despachetate si de tigari rupte-n doua si de foi albe si de muzica si de milioane si de bilete de tren si de mustati si de papioane si de fundite si de camasi de bumbac de rosii si deee verde de clame colorate de carlige si de axion de straluciri de cuvinte de ai grija de tine si de la revedere de papucei de casa de calendare si de minute de sms-uri lungi si de boxe si de dinti si de gingii roz si de cel mai mijlociu nas si de cea mai fina piele si de cele mai fermecatoare calcaie si de vene groase si de ora 10:39 PM si de cartarescu de gellu naum cu tot cu apolodor si de mansarde si de cafea slaba de apa plata de salam si de ceai bora bora de fluturi albi de margarete si de zorele de crini de liliac de gandaci mari si negri de piele de balonase de saliva de zmeu de curcubeie multe si mari de ceasuri desteptatoare de paturi sifonate de haine cu dungi deeee ursi panda si caprioare de foca de veverite si de elefanti albastri!
iar eu ma duc sa dansez cu apolodor si sa re-re-recitesc dedicatia de pe prima pagina si sa-ti mai spun o data ca te iubesc /de la cinspe ani/ (si acum am 19, sunt batrana si putin roscata), ca tu esti tortul meu aniversar ornat cu dungi de lumina calduta de sapte seara!
(si nu, n-am mai plans; promit. mai sunt 6 zile si ne vedem iar. de data asta, intr-un cadru mai gri)



Ioana.

"Atentie, se inchid usile."

Incercam sa nu adorm, pleoapele imi cadeau grele de somn desi dormisem pana aproape de pranz. Am aprins lumina si am pornit televizorul in spertanta ca voi gasi ceva care sa-mi capteze atentia. M-am uitat la ceas... 00:15, trenul pleca la 03:51 si abia puteam sa-mi tin ochii deschisi.

"Atentie se inchid usile" parca auzeam deja conductorul trenului anuntand inceputul calatoriei de sase ore pana in Bucuresti. Gara mica din Piatra Neamt imi trezeste o multime de amintiri, cea mai puternica fiind ziua in care ne-am cunoscut, acolo pe peron.

Zilele astea au fost cred ca cele mai incarcate de sentimente, de pasiune si de dorul nostru inflacarat. Nu ne-am putut dezlipi unul de celalalt. Seara imi era foarte greu sa o las sa plece acasa. (Te-as fi strans in brate in somn; mi-e asa de dor sa fac asta!)
Pe langa deschiderea noastra totala zilele astea, am aniversat impreuna cei nouasprezece ani ai ei, mai linistit si mai personal ca niciodata.

Acum asteptam. Am inceput numaratoarea inversa pana ne vom vedea in fiecare zi si nu mai pot de nerabdare!

Suna ceasul 03:00. Am adormit gandinu-ma la noi si am visat frumos, in continuarea gandurilor. La televizor era un film de A. Hitchcock, "the night the world ended". Am fumat ultima tigara din pachet si am facut curat in camera. Mi-am aruncat hainele in valiza si am coborat treptele reci ale pensiunii de langa gara-mica-plina-de-amintiri.

Lumea se imbulzea in fata usilor desi trenul trase mai devreme la peron. Mi-am gasit locul (66, vagonul 1) si m-am trantit in scaunul tapitat. Sufletul mi-e inca in Piatra Neamt, gandul inca la tine! Din somn te-am sarutat pe obraji si pe buzele tale moi si ti-am spus ca "te iubesc". La multi ani, logodnica mea!

Mai e asa putin....

"Atentie, se inchid usile."



Pierrot

Three more days

Muzica de asteptare



Ştefan

Pete de lumina

Cine se mai plange ca stranuta privind Soarele, de parca alergia la lumina ar fi contagioasa si ireversibila? Exista un vaccin arhicunoscut, dar il cunosc doar cei ce l-au administrat pe propria persoana. Nu se injecteaza, nu se bea si nu se mesteca, mai degraba se priveste, se simte, se miroase. N-are nume asa ca nu-ti pot spune cum ii zice, oricum nu se gaseste in farmaciile de la colt de strada, nici la cele mari. Eu il am de la tine. Mi l-ai administrat prin mangaieri, rasuflari, sarutari, strangeri in brate, rabufniri de placere erotica si de chicote si hohote de ras, lacrimi, suspine, ingropari in nisip si adulmecari pe langa lobul urechii.

Nu are efecte secundare, cel putin nu le consider a fi secundare, ci mai degraba primare, principale, de cea mai mare importanta. Faptul ca inca nu`mi pot dezlipi zambetul de pe chip, ca ma gandesc la prostii cu tine si ca nu`mi pot controla pulsul atunci cand primesc un semn cat de mic venit de la peste trei sute de km. departare, ma bucura enorm.

Esti universul meu, lumea mea!

Remediul meu pentru alergia la lumina Soarelui.


Te iubesc Ioana Dinca. :)


(13 august 2007)


Ştefan

vis monocrom.

îmi intri în firele de dantelă din piele. te simt cum te frămânţi sub mine şi mă zgârii, din greşeală, cu unghiile de la mâna stânga. sângerez uşor şi-mi pansezi rănile cu striaţiile buzelor... noaptea, strâng întunericul în braţe şi cămaşa de noapte îmi arde pe trup până îmi stingi dorul cu şoaptele tale bolnave. sunt palidă şi flămândă şi anemică de atâtea paturi cu o singură pernă şi cu cearşafuri netede, neatinse. îţi strâng zâmbetele ascunse sub pernă în palme şi adorm cu pumnii strânşi.
în mijlocul nopţii, mă încălzesc şi vorbesc în somn sau număr liliecii căţăraţi pe lustră. visez uneori că mă înţepi cu acul nepăsării tale şi mă zbat în patul scămos, rece. te caut ca o somnambulă, cu mâinile întinse ca pentru o îmbrăţişare neprimită sau rămasă pe peronul unei gări, în decembrie... aluneci peste mine că o mătase fină.
te am în mine, îmi destrami uşor, uşor, dantela de pe piept. Soarele curge peste munţi ca un papion de aţă...

visând la zile fierbinţi dintr-un august trecut...



Ioana.

Pentru ca...

...ne smiorcaim si uitam uneori sa ne privim din afara lucidului nostru cleios si plin de mazga ordinarului, ne loveste in spate nevoia de a ceda fizic, psihic, creativ, sentimental, oricum dupa metoda fiecaruia. Cand ai cedat ultima oara? defapt e o intrebare retorica si vreau sa ma intreb "cum" am cedat.

Presimt caderi ingrozitoare, pline de foc si pucioasa, tuneluri lugubre cu cate-o luminita mica-mica ce pare ca se apropie dar mai apoi imi dau seama ca luminita aceea nu-i deloc speranta ci e foc. Arde tunelul!

Mai apoi vad renasteri grandioase, pline de zambete aprobatoare si de fericire. Sentimente carnoase, ireale, care au textura ciudata de jeans sau panza abraziva. O nebunie curata cu muscaturi, rupand cu dintii halci intregi din sufletele noastre, baluri mascate in care fiecare ne transformam in fiinte neomenesti, in niste ingeri cu apucaturi de brute.

Totusi sinusoidala asta e si ea ordinara, ne-am obisnuit, si nu mai vedem caderile si ridicarile din cenusa ca pe ceva iesit din comun. Nu mai cadem in cenusa, doar ne aplecam spre ea cat sa o mirosim si sa-i simtim gustul in cerul gurii. Apoi ne ridicam, zambim si urcam spre urmatorul punct maxim din linia noastra curbata de sentimente despre sine.

Notez toate astea aici pentru ca m-am saturat sa-mi vorbesc singur in somn, visand la persoana a treia, incercand sa-mi induc anumite reguli banale (nu mai fuma!). Incep sa-mi simt constiinta. Ar fi bine sa preia controlul, am incredere in piticul ala mic si gras care sta toata ziua in capul meu si umbla de colo-colo plin de nervi ca nu poate interveni in anumite situatii. Cred ca si acum are o gramada de nervi pentru ca nu poate interveni in demascarea lui.

Ştefan

PS: nu, nu mi-am raspuns la intrebare. nu vreau.

Daruri minunate

Am stat si am reflectat putin. Cred ca lucrurile care ma apropie cel mai mult de ea sunt cartile. Ne daruim carti cu orice ocazie si gasim tot felul de pretexte sa mai amanam citirea ultimelor pagini. Cel mai mult imi plac cartile trecute prin mainile ei. O simt mai aproape in felul asta, stiind ca paginile care-mi stau in fata ochilor au fost rasfatate de degetele ei, in timpul dupa-amiezilor lenese pe balcon.

Pe unele le-am citit de doua-trei ori doar pentru a retrai amintirea primirii lor in dar si "nuuuuu acum"-ul ei cand voiam sa citesc ce mi-a scris pe prima pagina. Fiecare carte are povestea ei. Nu ma refer la povestea tiparita cu cearneala, ci la povestea cartii ca obiect, ca dar. Fiecare cotor de carte e tocit in felul sau, rasfoindu-le dai de cate-o indoitura in pagini oarecare, acolo unde ea sau eu am pus semn. Textura hartiei tine minte amprentele ei si simt ca o tin de mana cand citesc.

De multe ori cand citesc mi se intampla sa pierd sirul cuvintelor pe care le urmaream in pagina si sa ma gandesc la noi, sa inventez tot felul de scenarii adolescentine, continuand sa citesc, mai mult inconstient. Ma trezesc dupa zece-douazeci de pagini si reiau lectura de unde imi aduc aminte...

Le citesc in metrou, acasa lungit in pat sau trantit in fotoliu, lenes ca un urs la hibernare. Cel mai mult imi place sa recitesc cuvintele scrise de ea pe primele pagini... ma incalzesc.

Ştefan

despre suflete pereche.

de cand am venit de la mare, simtim amandoi mai intens. am realizat ca ne potrivim foarte bine chiar si in cele mai ascunse lucruri. nu cred ca am scris vreodata despre inceputurile relatiei noastre, asa ca o sa scriu cateva randuri, ca o poveste mica.
l-am vazut prima oara pe vampirefreaks.com, pe vremea cand eram eu o mica teribilista si ma credeam metalista. mi-au placut mult pozele lui de la munte si un desen facut de el, o poza in care canta la pian. i-am citit descrierea si am ramas impresionata de faptul ca asculta Cenaclul Flacara si multi alti folkisti pe care credeam ca nu-i mai asculta nimeni... eram intr-o perioada foarte aiurea, de dupa o despartire foarte dureroasa, eram cu cateva luni inainte de examenul de capacitate si nu-mi imaginam eu ca o sa-ncep vreo relatie noua. am inceput sa discutam pe mess si primele cuvinte pe care mi le-a spus au fost: "buna! esti stea?". am ras amandoi de eminescu si am realizat ca nu ne place deloc, am vorbit despre muzica si despre pasiunile noastre; le povesteam colegelor la scoala ca vorbesc cu un bucurestean pletos si ca-mi place mult de el, dar, bineinteles, nimeni nu ma lua in seama. de fapt, nici eu nu ma prea luam in seama. incepusem sa ne scriem lucruri adresate unui "TU" sau unui "EU", ne-am trimis si scrisori clasice, prin posta, iar intr-o zi mi-a trimis o chitara; tin minte si acum mutrele alor mei cand le-am spus ca "un prieten" din bucuresti mi-a trimis-o. au urmat perioade de incertitudine, pentru ca nu stiam niciunul ce simtim sau daca e posibil sa simtim ceva asa, fara sa ne fi vazut vreodata.
ne-am vazut prima oara in februarie 2006 si atunci ne-am logodit. era frig, pe munte, si ii abuream ochelarii cand il sarutam. atunci mi-am dat seama ca sunt indragostita! si atunci am realizat ca si el tine la mine, de-a venit tocmai de la Bucuresti sa ma vada pentru doua zile... atunci mi-a cunoscut si parintii si atunci am avut prima "masa in familie", la care am avut emotii imense.
relatia noastra a fost considerata totdeauna fara viitor, cel putin de cei care nu ne cunosteau indeaproape. asta pentru ca am avut si pauze in relatie, in care nu am facut decat sa ne dam seama cat de mult suntem legati unul de celalalt si ca nu putem fi cu altcineva, pentru ca mereu comparam relatia cu relatia noastra. ne-a fost greu, mai ales in perioada cand el dadea BAC-ul si nu ne mai vazusem de luni bune. recitesc mailurile vechi si stiu ca-i spuneam ca eu cred ca se apropie sfarsitul povestii... ca nu mai cred in viitorul nostru in doi... dar nu a fost asa, poate si datorita cerculetelor argintii ce ne stau pe degete.
am petrecut veri impreuna, vreo patru la numar: in prima vara, a venit el, in piatra, de doua ori la rand, dar cel mai frumos a fost cand nu erau ai mei acasa si a stat la mine; atunci ne-am logodit a doua oara, de data asta l-am cerut eu. si tot atunci, am putut sa-l privesc prima oara dormind langa mine, intr-o dimineata. au urmat, 3 ani la rand (inclusiv anul asta), vacantele in doi la mare... unde ne-am descoperit si ne-am redescoperit, unde ne-am daruit, unul altuia, cele mai extenuante nopti, cele mai frumoase rasarituri si cele mai multe 'te iubesc'-uri, spuse cu voce tare.
i-am cunoscut si eu parintii, am reusit sa-mi calc peste orgoliu si sa stau cateva nopti la el acasa, cand am avut ocazia sa merg in Bucuresti; aveam niste fluturi mari in stomac si ma temeam sa nu zic ceva gresit. ii cautam privirea cand eram, din nou, la "masa in familie"; dar, pana la urma, a iesit si asta bine. dupa ce-am facut si pasul asta, ne-am simtit si mai apropiati unul de altul, ca si cum lumea intreaga ne-ar auzi soaptele de dragoste, ca si cum universul ne-ar imbratisa, cu totul.
si acum sa revin la titlul post-ului. despre suflete pereche. da, stiu ca suna siropos si ca e un cliseu plictisitor, dar eu chiar asa il simt. mi-am dat seama de asta de nu mai putin de 7 ori. de atatea ori, ne-am spus "te iubesc" in acelasi timp. de atatea ori, ne-am pictat, unul altuia, cuvintele astea pe buzele celuilalt... nu pot sa compar cu nimic sentimentul acela; ma simteam implinita, iubita, sigura pe mine si pe noi, ma rascoleau amintirile frumoase si colorate, proiectam, fulgerator, planuri de viitor in doi. chiar am realizat ca ne potrivim si ne completam reciproc, chiar si atunci cand avem stari diferite sau facem transfer de energie, dimineata, cand unul e somnoros si altul striga "energiee" prin camera. imi place ca ne alintam chiar mai mult decat la inceput, cand ne feream de cuvinte mari si de declaratii curajoase. acum, mi se pare ca nu mai reusesc sa cuprind in cuvinte seci tot ceea ce simt pentru el, tot ceea ce imi ofera si toate starile pe care reuseste sa mi le dea, chiar si de la trei sute si ceva de kilometri distanta. ard focuri in noi atunci cand stam imbratisati si ne atingem, dar am invatat cum sa le si mentinem puternice, dupa ce ne despartim pentru o perioada.
nu credeam, daca m-ar fi intrebat cineva acum 3-4 ani de zile, ca voi ajunge in stadiul asta cu relatia mea, nici eu nu cred ca ii dadeam sanse prea mari. dar, acum, la doua luni distanta de momentul cand ma voi muta acolo, aproape de el, de momentul in care o sa ne vedem si noi in fiecare zi, nu-mi vine decat sa le dau peste nas celor care faceau misto de "relatiile la distanta", cele care n-au niciun viitor, pentru ca, nu-i asa, nu ne vedem si nu ne pupam non stop. am invatat, alaturi de el, ca nu lucrurile astea sunt esentiale, ci comunicarea, gandurile, bataile inimii, visele sincronizate, cuvintele frumoase si respectul unuia fata de celalalt, nevoia constanta de a primi "un semn" de la el, dorul si emotiile reintalnirilor, tristetea peroanelor de gara, unde stiai ca va reveni, peste ceva timp.
abia astept sa nu mai colectionam decat cartele de metrou si bilete de autobuz...nu mai vreau bilete de tren dus!
mi-a fost umarul pe care am plans, motivul pentru care mi-am dorit mereu sa fiu mai buna, scopul pentru care am luptat, a fost cel care m-a incurajat in cele mai oribile momente si care mi-a raspuns la mesajele copilaroase din cele mai nebune ore ale diminetii. e cel cu care vreau sa pun lumea la cale. cel care nu m-a facut sa plang decat de dor sau de fericire.


"as vrea sa-ti intru in sange..."





Ioana.

te-ai indragostit

Voiam sa scriu aici ceva frumos. Poate o poezie, poate un inceput de proza scurta (pe care oricum n-as termina-o), dar in mine e o furtuna de sentimente si de ganduri. De cateva zile sunt cu capul in nori: "te-ai indragostit!" mi-ar spune fosta mea diriginta din scoala generala. Da cam asta ar fi. Stiu ca ne asteapta multe lucruri, multe situatii, multe sentimente pe care poate pana acum nu le-am trait impreuna. Mor de frica si nu-mi mai incap in piele de fericire in acelasi timp. Mi-e frica sa n-o pierd (e o teama pe care o purtam amandoi in stomac) si nu mai pot de bucurie ca se muta aici, abia astept sa impartim lucruri impreuna. Abia astept sa petrecem weekendurile impreuna, lenevind in camera mea. Sa-si tina la mine haine si cateva lucruri mici, o pereche de pijamale si periuta de dinti macar! Sa pot sa-i ofer sprijin, liniste si toata dragostea de care sunt capabil, pentru ca asta imi doresc. Sa facem cativa pasi de vals pe muzica acordeonistului batran din Cismigiu, sa o invat sa patineze, sa iesim sa facem poze prin oras sau sa luam micul dejun impreuna.

Sunt lucruri pe care le astept cu atata nerabdare si d-aia nu-ti pot scrie acum o poezie frumoasa.

Te iubesc!
Ştefan


PS: am schimbat muzica din mansarda. Sper sa-ti placa si tie :)

Nod in gat.

Ce multe as fi vrut sa-ti spun
Cum te doresc ca un nebun
Cu ochii atintiti in scrum
Si-n ceasca de cafea,
Sorbeai usor din ea,
Zambind copilaresc,
Mi-e greu sa-ti spun cat de mult te iubesc.

Eu te priveam ca un bufon
Si asteptam sarutul tau
Spre dimineata, pe balcon
Cu-n ochi jumate`nchis
Tot ce-am putut am zis
Dar mi-au ramas in gat
Cuvinte care cantareau oricat

In dupa-amiaza-aceea calda
Eram noi doi ascunsi in iarba
Si cautam sa-ti spun o data
Cat de mult mi-ai lipsit
Si ca ma simt iubit
Dar vorbele-au ramas
Ca de-obicei mai jos de glas

In seara-aceea am baut
Si am mers spre necunoscut
La brat cu tine as fi vrut
Sa fiu atunci tarziu
Sa-ti spun si ce nu stiu
Dar tu vorbeai in somn
"Eu fara tine as putea sa mor"

A doua zi cu`n nod in gat
Sa te trezesc usor am vrut
Dar de la ultimul sarut
Ai tresarit in pat
Si-apoi cu un oftat
Uitand sa mai zambesc
Ti-am spus in soapta cum ca te iubesc.


(3 ianuarie 2007)







Ştefan.

In timpul liber

desenam :)

Ştefan

dacă...

dacă vreau s-aud marea,
e de-ajuns să-mi lipesc
urechea
de pieptul tău
şi să mă las stropită
de valuri de respirări dulci.
dacă vreau să compun poezii
din fărâme de lună,
îţi muşc degetele, unul câte unul,
iar cerul e roşu,
rostogolindu-ne cu soarele spre el.
mi-e de-ajuns să-ţi aud
visele tropăind
pe un nor tivit cu dantelă.
m-atârni de tâmpla ta
şi alunec uşor pe două cute
zgâriindu-ţi pielea.
dacă aş vrea să îmbrăţişez infinitul,
te-aş ţine de mână
şi ne-am împleti coşmarurile
monosilabice.
dacă aş vrea să-ţi intru
sub piele,
aş fi un mililitru de apă sărată
cusută pe urme de bronz.
să-ţi cânt fiecare zgârietură
din călcâie,
să-ţi mângâi o pată din iris,
să-ţi sperii somnurile,
să-ţi desenez trupul gol
în te iubesc-uri
închise într-un sân alb,
să-ţi netezesc tresărirea,
să-ţi beau ultimul suspin,
să-ţi înghit prăbuşirea.
dacă aş vrea să-mi colorezi zborul,
te-aş despărţi în silabe verzi,
legănând soarele
pe genele-ţi lungi.
dacă am putea să-mpărţim
nemurirea
în jumătăţi sângerânde,
am atinge cu degetele mici marea,
topind sincron,
în fâşii de lumină,
şoapte nespuse.





Ioana.

Dincolo de orice vama...

Ma trezea dimineata muscandu-ma de maini si piscandu-ma de spate, tragand de mine si rasucindu-ma "trezeste-teeeee! e tarziu, hai sa mergem la plaja!", eu mormaiam ceva si ma intorceam pe partea cealalta, visand la nimicurile din nisip. Obrajii ei s-au transformat vara asta in mic dejunul, pranzul si cina mea. Ne-am pierdut in mare, printre pietre si alge si-am inganat impreuna cu valurile acordurile de chitara si versurile lui Andries, Alifantis, Baniciu si Olarasu.

Talpile ne ardeau seara, dupa o zi intreaga de alergat prin nisipul sfaraitor intre apa si prosopul nostru mare si oranj. Uneori faceam cativa pasi de dans pe faleza, impinsi doar de simfonia propriilor sentimente.

Ne-am reindragostit, ca de fiecare data cand ne vedem, dar de data asta mai intens. In noi ardeau focuri si ne luptam cu somnul pentru a mai capata cateva minute sa ne studiem reciproc. Vara asta sarutarile au tinut locul cartilor pe care le citeam impreuna pe plaja, eram prea insetati de dorul celuilalt.

Mai sunt doar cateva luni pana vom fi impreuna zilnic si eu nu-mi incap in piele de nerabdare. Ne iubim din ce in ce mai mult!


Ştefan

ochii tai... si marea!

Ioana.

pauza de mare.

pauza! plecam la mare. fiecare dintr-o locatie, dar o sa ne intersectam in acelasi punct: vama veche.
mai sunt cateva ore.
in sfarsit, vacanta noastra, a treia vacanta la mare, impreuna. (si o sa bem de aniversarea logodnei secunde, 27 iulie)
verile in doi sunt cele mai frumoase...

sa fiti fericiti!


Ioana.

politichie de dupa-amiaza.

despre mersul la vot

DA, eu o sa merg la vot. nu ii condamn absolut deloc pe cei care nu participa, imi dau seama ca s-au saturat dupa doua decenii de minciuni si dezamagiri. si eu sunt dezamagita, chiar daca nu am avut drept de vot pana acum un an, dar parca nu as vrea sa fiu doar un martor la bataia asta de joc. parca tocmai nevoia mea de revansa, de a da peste nas celor care s-au dovedit a fi nenorociti, nevoia de a nu lasa majoritatea sa decida pentru mine, fara ca eu sa ma pot apara, toate astea ma fac sa pun o stampila care imi reconfirma mie ideea de membru intr-o comunitate. si imi dau speranta unui nou inceput. desi, stiu, e doar o iluzie.

despre "cantintati"

ce-as mai putea spune despre Basescu? toata lumea scrie/vorbeste despre el, cred ca de asta se simte atat de important, de inteligent, de puternic. dar chiar NU e, cel putin in ochii mei. toate iesirile alea autoritare, cu degetelul indreptat asupra jurnalistilor sau altor politicieni, astea imi dovedesc o mare slabiciune si teama ca banii ii aluneca usor, usor, din buzunare. Basescu n-a fost un presedinte al Romaniei. eu inteleg cu totul altceva prin functia de presedinte. el a fost de toate: justitiar la tv, dansator, procuror, gradinar (plantand copacei), fumator, prieten cu gigi, prim-ministru, ministru de externe, orice, numai nu presedinte. in niciun caz echidistant, in niciun caz mediator. un 'presedinte jucator', un baietas de pe un teren de fotbal, cu tigara-n coltul gurii si cu gagica langa.
mi-as dori putina intelepciune din partea poporului roman care inca mai zambeste la "hahaitul" basescian si la asezatu' clopului pe cap, care inca-l considera un "om de omenie", mi-as dori ca macar oamenii astia sa-si dea seama de cat rau poate face personajul asta dubios si labil. dar ce mai pot cere de la cetatenii cu 4 clase, cand Liiceanu participa, cu zambetul pe buze, la maxima presedintelui: "scoala scoate tampiti"?

Geoana. cand aud de Geoana, ii aud vocea lui Iliescu apelandu-l "prostanac". asa cum, cand il vad pe Boc la tv, revad in minte cazatura magistrala de la inaltime. si cred ca e rau. cred ca Geoana nu-si va depasi niciodata conditia asta, ca va fi mereu un intelectual (pentru ca este) intre gastile din partidul lui, gasti care nu-l sustin aproape deloc. poate ca Geoana are mintea mai aerisita, mai cu viziune americana, poate ca el chiar ar avea prestanta necesara unui presedinte de stat, poate ca ar sti sa fie seful politicii externe si sa ne faca cinste in alte state, poate, poate. DAR nu o sa-l votez niciodata pentru ca face parte din PSD. pentru ca nu suport partidul asta, pentru ca e coleg cu Mitrea si cu Vanghelie (!), pentru ca oricat de modernizatoare ar fi proiectele sale, traditia din partid il va trage in jos si ne vom reintoarce in perioada lui Iliescu. brrr.


Crin Antonescu. eu oricum sunt liberala, asa ca e normal sa fiu subiectiva. poate doar daca ar fi candidat Orban (pe care nu-l suport nici eu), m-ar fi dezgustat. dar asa... Crin... Crin e altceva. el e omul care este prieten cu Patriciu si nu-i e rusine sa recunoasca asta, mi se pare unul din cei mai sinceri si mai directi politicieni pe care-i mai are Romania (cati or fi ei, 5-6). nu tin minte sa fi auzit de vreun dosar, de vreo afacere, de vreo firma suspecta ale lui Crin Antonescu. pe el il tin minte ca fiind nenea cu parul mai rebel, care avea niste discursuri fascinante in Parlament. e unul din oamenii de la care ai ce sa inveti daca il asculti. si e omul care vine cu altceva. nu promite nici pensii, nici autostrazi, nici sa scape tara de coruptie, nici sa ii traga pe mafioti in teapa, el vrea sa fie Presedinte si stie cam ce inseamna functia asta, vrea sa fie un adevarat sef al diplomatiei, vrea sa fie echidistant, responsabil, mediator. si chiar daca nu s-a descurcat prea bine la "testul" de franceza al lui CTP, are timp sa-nvete. macar nu e infumurat si nu pretinde ca le stie pe toate, ca se descurca la toate, ca alti politicieni. deci, da, il votez pe Crin Antonescu, pe mine m-a convins de mult.




Ioana.

Muzica de birou

Alexandru Andries - Nimic anormal

De ce o sa votez cu toti si niciunul

Nu ca optiunea mea electorala ar prezenta un interes major pentru cineva, dar imi exprim liber parerea, pentru ca am dreptul sa o fac.

Am analizat cu atentie situatia in care ma aflu. Sunt comparabil (din punctul de vedere al cunostintelor politice) cu un pensionar care sta la coada la sifoane.

Am redus lista eventualelor mele optiuni la trei figuri importante din politica autohtona din vremurile astea (grele):

1. Nu voi vota cu Traian Basescu pentru ca isi promoveaza fiica cea mica de parca am trai intr-un regat bazat pe vasalitate. Nu il voi vota pentru ca are tupeul de a se vedea superior peste noi toti. Nu il voi vota pentru ca trage (toate) sforile in PDL si pentru ca partidul sau a facut alianta cu PSD-ul. Nu il voi vota pentru ca a pus prim-ministru un pitic care ocupa acea functie pe post de goarna. Nu il voi vota pentru ca l-a numit prim-ministru pe Tariceanu (de doua ori!!!). Nu il voi vota pentru ca nu s-a tinut niciodata de cuvant si nu il voi vota pentru ca nu vad absolut nimic schimbat in bine, parca inca traim pe vremea lui Iliescu.

later edit: Nu voi vota cu Traian Basescu pentru ca intrarea lui in cursa electorala (urasc termenul asta) "depinde de criza" asa cum zice dansul. Ceea ce mie mi se pare o palma data tuturor cetatenilor care au votat un om INCAPABIL sa se descurce intr-o situatie mai stransa si nu stie decat SA FURE atunci cand are de unde. Traducand ce vrea dansul sa zica dupa propria-mi minte, mie imi suna asa "Eu, Traian Basescu, nu voi intra in cursa electorala daca se va agrava criza si nu voi avea de unde sa mai fur. Totusi daca trecem cu bine de criza pana sa mi se termine mandatul si o vom duce un pic mai bine, voi candida din nou. De ce sa fure altii ?"

2. Nu il voi vota pe Mircea Geoana pentru ca a fost atatia ani marioneta lui Iliescu, asa cum este Boc acum pentru Basescu, dar parca Geoana a avut o anumita prestanta chiar si ca marioneta, fata de Boc. Nu il voi vota pentru ca imi este antipatic inca de pe vremea lui Iliescu. Nu il voi vota pentru ca nu mai vreau COMUNISTI la putere. Nu il voi vota pentru ca isi face campanie (desi sunt sigur ca nu e singurul, dar la el e cel mai vizibil) pe spatele pensionarilor care pun botu la orice minciuna pentru un mic/pachet de faina/litru de lapte/pahar de bere gratis. Mai rau de atat, chiar il voteaza pentru lucrul asta. Nu il voi vota pentru ca ma dezgusta felul in care se adreseaza problemelor sociale, desi face parte din PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT! si pentru ca exista o organizatie numita "Tineretul Pesedist".... mai e nevoie de vreun comentariu ?

3. Nu il voi vota pe Crin Antonescu. Recunosc faptul ca pana acum cateva zile chiar aveam intentia sa-l votez, fie doar pentru faptul ca nu vreau sa-i votez pe ceilalti doi de mai sus. Totusi am revenit asupra acestei idei pentru ca il vad pe Antonescu transformandu-se intr-un Basescu mai hain foarte repede. Pentru ca nu imi place partidul in care face parte si in special nu-mi plac Tariceanu si Orban. Nu il voi vota pe Antonescu pentru ca nu imi place felul in care-si face campanie, pentru ca nu imi place discursul lui electoral, tinut de obicei in fata unor oameni platiti sa aplaude si sa chiuie. Pentru ca liberalii au un obicei de a promite mult si a indeplini putin (spre nimic).

Iata deci cateva motive pentru care-mi voi anula votul.


Ştefan.

mi-e dor de mare...

Romania the land of choice

Veniti sa va minunati! Este ca o calatorie in trecut, in vremuri post-medievale. Va veti simti minunat, promit.

Este tara in care nu ai nevoie de ceas desteptator (cel putin eu n-am), pentru ca in fiecare zi, la ora 8 dimineata, trec prin fata blocului meu niste tigani care te indeamna la ecologie prin sloganul "Fiare vechi, fiare vechi luam...". Si daca nu te trezesti, nu-i nicio problema, ei mai trec pe strada la ora 9, indemnand la salvarea planetei de fiarele vechi.

Este tara in care unii oameni au masini mai scumpe decat apartamentele in care locuiesc.
Este tara in care toata lumea isi cumpara SUV-uri pentru ca "e multe gropi".

Este tara in care baietii de cartier n-au nicio mustrare de constiinta atunci cand isi aprind o tigara in tramvai, la ora de varf.

Este tara in care gasesti prostituate in centrul orasului (la Piata Romana, in fata la mec).

Este tara in care prim-ministrul Boc le ureaza Americanilor prezenti la ambasada SUA "Heapi Bărzdei tu iu" cu ocazia zilei de 4 iulie.

Este tara care a trimis in Parlamentul European, o fatuca si-un cioban certati cu gramatica.

Este tara in care mi-au furat bicicleta de pe scara blocului, ziua-n amiaza mare. N-au avut ai mei bani sa-mi cumpere masina, sau sa ma sprijine financiar sa-mi cumpar sau sa inchiriez, macar, un apartament. Nici pentru bicicleta n-au avut sa ma ajute. M-am imprumutat atunci de la un coleg de servici.

O bicicleta am avut. Si pe aia mi-au furat-o.

Veniti oameni buni in Romania dă leand ăf cios.


Ştefan

ploaie şi dor.

mi-e gândul înnodat cu tristeţea norilor când scot ploaia din pântece.
mi-e trupul înceţoşat de fumul ciobit de buzele tale.
mi-e silaba omnivoră de şoapte şi piele şi unghii şi gene şi apă vie scursă
din iarbă spre cer.
mi-e naşterea prinsă de încheietura mâinii tale, o mai
zgudui din când în când, te sperii de tunete.

mi-e visul întrupat în tine.










Ioana.

parte din mine

...poze mai vechi, care-mi aduc aminte cat timp a trecut peste noi si cat de mult ea a devenit
parte din mine.

Ştefan.

Duc o viata anosta. Nu sunt genul de om care-ti poate inventa povestiri amuzante ca raspuns la intrebarea "si... ce mai faci?". Ma consider echilibrat, cu picioarele pe pamant si capul pe umeri, semi-matur si cu un simt ciudat al raspunderi (dar asta-i alta poveste). Intr-un cuvant sunt un om plicticos. Ma complac in situatia asta pentru ca nu caut aventuri zilnice mergand la birou sau la supermarket.

Ce mai fac? Nimic. Tu ?



Ştefan

respirări.

pescuiam nori sprijinită
de două trei coaste
în formă de inimi;
respiri şi tremur,
ridic ochii şi suieri.
dădeam cu pietre în soare
pe limbă mi se caţără
gustul singurătăţii.
te uitam în mine,
mă uitai pe mese zgâriate,
învelită în scrum.
cazi şi mă zbat,
lovesc şi pierzi.
îmi desprind umerii de nisip
se rostogolesc silabele
de-a dura printre muşchi,
măturând firele de păr.
cutremuri şi mă înec,
zbor şi aprinzi.
nu-mi ajunge privirea
să-ţi prind gustul,
mi-e prea surdă urechea
pentru alunecarea ta,
mâinile mi-s mute
de gene bătând din palme.
îţi pansez ameţeala
cu fire de iarbă,
sprâncenele mi le arcuiesc
şi-ţi îmbrăţişează degetele,
îţi pescuiesc respirările
în coşul pieptului.




Ioana.

amintiri, vara

Ioana.

NY state of mind

Ma incanta faptul ca lucrurile au inceput sa se miste (incet si sigur) la sala. Am schimbat macazul. Vorbim acum de muzica (nu zgomot!) si abia daca-mi mai incap in piele.

Ne-am pricopsit cu un pianist si o voce excelenta. S-au schimbat multe dar tot raul a fost spre bine. Acum trebuie doar sa studiem si sa ne studiem reciproc.

Am o imagine pe care nu cred ca as avea cuvintele necesare la indemana sa o pot descrie. Ma vad cantand cu ei intr-o cafenea intunecoasa si racoroasa, intr-o dupa-amiaza de vara. Desi afara e o caldura malefica si lumina, noi suntem inconjurati de fum de trabuc si aroma de cafea.

In a New York state of mind....



Ştefan