Acasa

Suntem prinsi in valvataia propriilor tabieturi matinale. Ne trezim in felul clasic: ea trage de mine si ma musca, iar eu ma intorc pe partea cealalta si zic "inca putin" sau o strang in brate tinandu-i bratele stranse pe langa corpul meu, sa nu ma mai ciupeasca. E devreme, noua si ceva, trebuie sa ajung la servici. Cobor, iau doua cafele ("la pachet") si urc din nou cele zece etaje cu liftul ala subred care troncane si bocane din toate incheieturile. Ne studiem reciproc, stand la masa din bucatarie fumand si sorbind din cafeaua fierbinte. Afara oamenii misuna ca niste furnici, pe Magheru, se aud sirene de politie sau ambulanta. S-a trezit orasul!

Te iubesc, sotia mea!

Ştefan