La multi ani, Stefan!

Este onomastica ta si vreau sa-ti spun ca te iubesc mai mult ca oricand! Si constientizez asta si mai profund cand suntem departe unul de celalalt...

La multi ani, Stefan!

tubis :)

cu tine.

"Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea."

(Adrian Paunescu, Cu tine)


**

pentru ca ne-am cantat de multe ori versurile lui Paunescu. pentru ca, intr-un anumit fel, Cenaclul Flacara ne-a facut cunostinta (metaforic spus). pentru ca iubim toamna.
si pentru ca imi e asa bine cu tine.


Ioana.

dant

La noapte ne certam definitiv,
Ne despartin in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.

Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.

Ref :
Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.

Ma calci pe nervi si ma innebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.

La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.

Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.

Buna varianta rea - Adrian Paunescu

insemnari

Uneori viata pare -si este!- nedreapta. Sunt momente care te doboara si te sfarama intre ele ca doua pietre de moara. Altii gasesc in asta un soi de revelatie salvatoare care-i impulsioneaza si le ridica moralul pentru a fi in stare de lucruri mai mult sau mai putin marete. Dar fiind vorba de viata, ea (dragostea) nu moare niciodata. Indiferent cate rele crezi tu (in momentul respectiv) ca porti in spate, te vei trezi intr-o buna zi jucandu-te cu lingura in strachina, dand tarcoale taiteilor de casa, si-ti vei da seama ca ar fi meritat sa zambesti mai mult pentru ca aveai si inca ai de ce! Cu mana la falca intr-un moment de maxima revelatie vei scoate un oftat mare cat tot pamantul dezvelindu-ti apoi dintii galbeni.

Asta-i insemnarea mea, in comunul nostru antijurnal.
Stefan

vieti separate.

e greu sa traiesti in cuplu. da, e cel mai frumos lucru sa imparti aceeasi casa cu persoana care ti-e cea mai draga, dar e si foarte greu. si uite ca am ajuns s-o recunosc (si sa dau, indirect, un raspuns celor care ma seaca cu intrebari de genu' "nu va plictisiti zi de zi impreuna?") cred ca e asa greu si pentru ca am facut un pas destul de mare, de la stat la distanta si vazut o data la cateva luni, pana la stat impreuna (aproape) zilnic, anul trecut, iar, acum, la stat impreuna chiar zi de zi si noapte de noapte. NU, nu spun ca e un chin, ca m-am plictisit, spun ca e greu. e greu sa te maturizezi in ceea ce priveste o relatie, sa inveti tabieturile celuilalt, sa stii cand sa vorbesti si cand nu, sa accepti lucruri pe care poate la altcineva nu le-ai fi acceptat niciodata. si, poate punctul cel mai greu de atins e sa inveti care e limita intre viata in doi si vietile separate, in care celalalt nu prea poate sa intervina.
nu mi-am dorit niciodata sa ajung una din persoanele acelea posesive, care ii interzic partenerului sa NU iasa singur, fara ea/el, sau sa NU iasa cu o anumita persoana, pe care poate o displac (din motive care, bineinteles, partii celeilalte i se par absurde).
si mi-e al dracului de greu, pentru ca eu sunt o persoana destul de egoista, pentru ca am fost singura la parinti si am primit intotdeauna tot ce mi-am dorit, pentru ca eram centrul universului parintilor si bunicilor mei si mi s-a parut intotdeauna firesc sa primesc toata atentia (stiu, suna groaznic, dar sunt dureros de sincera). iar acum...acum trebuie sa invat sa imi ingrop orgoliul si sa fac compromisuri pentru a-i face celui de langa mine pe plac, pentru a face relatia sa mearga. trebuie sa imi schimb din temelii intregul principiu cu care ma invatasem: acela ca trebuie sa primesc toata atentia din lume.
nu, nu e deloc asa. intr-o relatie trebuie sa existe si ALTCEVA, pentru fiecare dintre cei doi, adica un spatiu individual in care celalalt sa incerce sa nu intervina cu picioarele, crezand ca asa se cuvine. iar eu incerc din rasputeri sa invat principiul asta, dar realizez ca am esuat pana acum. am esuat pentru ca, pentru mine, relatia e mereu in prim plan, alaturi de familie (pentru ca el face parte din familia mea), iar dincolo de ea mai exista, intr-adevar, altceva, dar intotdeauna mai putin important.. si poate e, intr-adevar, o gandire eronata. poate ca vietile separate (adica spatiul ala individual, unde nu exista limite din partea partenerului) trebuie sa fie mai importante decat spatiul comun, decat viata impreuna. cred ca e vital sa existe si ALTCEVA dincolo de el/ea, ca un refugiu, unde te poti manifesta cum vrei, fara sa fii constrans de limitele pe care orice relatie le are, adica sa nu risti sa-l superi pe celalalt si sa se ajunga chiar la despartire.
cu timpul, vietile separate dispar...sau se dilueaza in viata de familie, oficializata prin casatorie. apar copiii, apar prietenii comuni si rudele comune, apar ratele la banca si cheltuielile pentru electrocasnice la fel de comune. cu cat se maturizeaza o relatie, cu cat partenerii se stiu, unul pe altul, pe de rost, nu mai apare in prim plan nevoia de a te "destrabala de unul singur" cu prietenii, pentru ca apare un anumit confort, o anumita comoditate in relatie, cand nu se mai poate vorbi de plictiseala, pentru ca accepti pana si rutina fiecarei zile. ii admir pe parintii mei, pentru ca au (pe bune) o viata super plictisitoare (sau poate NORMALA! asa cum ar trebui sa fie dupa 20 de ani de casnicie), dar isi asuma asta si, totusi, merg mai departe impreuna. nu merg la restaurante, excursii in alte tari sau plimbari (desi eu le tot spun sa mai faca si ei lucruri interesante), se multumesc sa ia micul dejun impreuna, sa mearga la servici, fiecare in drumul lui, dar cu aceeasi masina, sa se ia unul pe altul de la servici si sa ajunga acasa, sa manance impreuna si apoi sa mearga la casa de la tara. sa se intoarca in acelasi apartament, sa se uite la antena 3 si sa rada impreuna la Badea, dar sa adoarma linistiti si cu sufletul impacat ca au cu cine sa imparta greutatea fiecarei zile. da, asa mi-as dori si eu. normalitate. nu-mi doresc iesiri boeme si nopti pierdute in baruri, ci doar comfortul pe care ti-l da omul de langa tine, discutii despre taxe sau politicieni la un ceai inainte de culcare, o mana calda pe umarul meu, si o dimineata in care sa deschid ochii si sa-mi creasca inima de fericire ca nu m-am trezit singura si uitata de lume.
stiu, sunt o invechita, nu am ce cauta in modernitatea asta unde, daca nu esti boem si sociabil, nu existi. sunt o fiinta plictisita, care se complace in starea asta de monotonie. nu-mi pasa. macar recunosc. nu incerc sa ma dau o fiinta interesanta ca sa intru in randul hipsterilor (parca figura asta domina acum, nu? :) ), nu incerc sa fiu in mijlocul evenimentelor chiar daca nu e locul meu acolo. mie imi place normalitatea, atata timp cat sunt multumita de mine si simt ca realizez lucruri care chiar m-ajuta in viata. si atata timp cat sunt fericita si impacata cu mine insami. la ce bun sa cunosti pe toata lumea "boema" din bucuresti daca tot singur ramai si n-ai cui sa dai "buna seara" cand deschizi usa casei (asa cum spunea Paler)?


nu stiu daca s-o fi inteles ceva din postul asta. sau daca oi fi reusit eu sa exprim exact ceea ce simt... eh, oricum, ma bucur ca am reusit sa scriu ceva. aveam nevoie, mai ales astazi, cand nervozitatea si supararea au atins cote maxime, cum demult nu le-am mai inregistrat.


Ioana

Past week's playlist

Muzica de Duminica, la pranz

Man of constant sorrow

E o muzica de pranz, pe prispa casei stra-bunicii mele unde soarele bate cel mai puternic la doispe. Eu merg descult pe ulitele inca neasfaltate. Am 8 ani si-mi place sa pescuiesc si sa merg la scaldat. Cel mai mult ma bucur cand vin parintii mei in vizita si ne aduc (mie si fratelui meu) caise si piersici (si soldatei de plastic!). Cu copiii de la poarta joc țintar cu boabe de porumb si noaptea dorm pe o saltea de paie.



Stefan

strings that tie to you...

From the wrinkles on my forehead
To the mud upon my shoe
Everything's a memory
With strings that tie to you

In my dream I'm often running
To the place that's out of you
Of every kind of memory
With strings that tie to you

Though a change has taken place
And I no longer do adore her
Still every God forsaken place is always
Right around the corner

Now I know it's either them or me
So I'll bury every clue
And every kind of memory
With strings that tie to you.

(Jon Brion)


ce bine ma simt in casuta noastra, gatind si ascultand muzica frumoasa!

Ioana

casa noua.

acasa la noi, in sfarsit!

Ioana si Ştefan

radiografie cardiacă.

se spune că inima ta e
cât pumnul tău drept.
eu spun că în inimile noastre purtăm fiecare
câte o mare.
nu te-ai întrebat niciodată de ce
bătăile inimii seamănă, în aparate ciudate,
cu valurile mării?
mă întreb de ce nu pot
să fac radiografia inimii tale
- dimineaţa, la prânz, noaptea -
aş clipi foarte, foarte des, dorindu-mi
să mi se lipească de iris. să rămână
acolo.
dimineaţa, din inimă ţi se scurg
stropi fierbinţi de cafea.
se nasc cearcăne sub ochii mei şi radiografia
se-neacă
în rouă
în iarba rece. o învelesc cu răsuflarea mea
şireată.
lumina de după-amiază croieşte
fâşii de dantelă între bătăile
ce-i păşesc sacadat.
aleargă în jurul retinei mele.
clipesc de două, trei ori
radiografia îmi iese din sânge
ca o fotografie polaroid, sufocată
între coapse fierbinţi.
se lasă un întuneric dogoritor
şi pereţii scrijeliţi cu artere şi vene
seamănă cu blocurile scorojite de pe
bulevarde pustii.
ne uităm unul la altul.
din inima ta curge toată marea
albastră
- ne e dor de mare -
şi plămânii îţi sunt pescăruşi rătăciţi.
am obosit clipind. radiografiile
dansează pe cere ca artificiile
ochii îţi strălucesc în presiunea nopţii şi
corpul îţi pluteşte printre cearşafurile verzi.
becul portocaliu sparge fereastră
şi-ţi devorează pielea,
ca moliile dintr-o pânză.
închid ochii.
păstrez această ultimă
radiografie cardiacă
până la sfârşitul poveştii.
îmi întind două lacrimi spre inima ta,
o cuprind în cea mai albastră
îmbrăţişare.


Ioana.

boy vs girl

hihihi. ne reprezinta desenul asta perfect.

Ioana

sunt geloasă...

o sa citez, in postul asta, o poezie de-a lui Cărtă in care m-am regasit imediat. de cateva zile, cand mai trage cate-o rafala de ploaie, ma cuibaresc in paginile volumului patrat cu coperta alb negru, intitulat "Nimic", care a trecut si prin mainile autorului atunci cand ne-a scris un autograf (primul autograf pentru "Ioana şi Ştefan", colectiv, ca sa zic asa :) ), la bookfest 2010.
cand spun Cărtărescu, spun vacanta de vara inainte sa incep anii de liceu, cand ma trezeam, leneveam si adormeam cu povestile lui (travesti.. nostalgia..). si cand am prins curaj in mine, sa scriu, sa inventez si eu povesti cu ciorapi de dama si rimel scurs pe obraji si litere de ruj pe oglinzi. si ma simt si eu mai tanara si mai rebela, parca; de fapt, curentul asta postmodern m-a transformat si inca reuseste sa ma transforme in tot ce vreau (sau nu vreau) eu.



"Sunt gelos. Ştiu că nu e frumos
ştiu că nu-i de folos, şi cu toate astea sunt gelos.
Sunt gelos când fac baie,
când râşnesc cafeaua, când mă-ntorc prin ploaie
de la serviciu,
când ascult vreun disc cu Baniciu.

Sunt gelos când mă pieptăn şi când îmi trag pantalonii,
şi când apar la TV, când privesc pietonii
ce se holbează la BCU
când văd damele din faţa hotelului Bucureşti, care nu spun nu
ci se duc cu băieţii
dacă primesc marafeţii.

Îmi pare rău, dragoste, aşa sunt, nu pot fi altfel,
nu mă pot stăpâni să nu te văd la altul în braţe
nu pot să-mi stăpânesc chinul ăsta interior,
să nu-ţi fac reproşuri când vii târziu...
Mi-e frică dacă eşti prea veselă
şi m-apucă dracii când te văd amărâtă
şi mă gândesc: hait! acum a făcut-o!
hait! a făcut-o, e clar!

Sunt gelos. Ştiu că nu e frumos.
Ştiu cât sunt de hidos, şi cu toate astea sunt gelos.
Sunt gelos când mă duc la dentist,
când vorbeşte la Actualităţi vreun iredentist,
sunt gelos când facem dragoste şi când dorm,
sunt gelos enorm, enorm!

Mă gândesc că se ştie şi că amicii mă privesc cu milă,
încerc să te fac să te trădezi prin metode subtile,
fac pe liberalul în chestiuni sexuale,
te privesc în ochi, te rog să nu mă minţi,
stau îmbufnat câte-o dimineaţă întreagă
şi nu mai sunt eu însumi, nu mai sunt eu însumi, dragoste...

Sunt gelos când bat la maşină,
sunt gelos când îl citesc pe Muşină,
sunt idiot de gelos când în Kundera toţi se culcă
cu toate, şi când în decor Ioana Bulcă
recită ceva,
sunt gelos când tai un calup de halva.

Gelos când ud florile, când strănut,
bănuiala mă strânge de gât,
scenariile mă înnebunesc,
posibilităţile, probabilităţile mă aiuresc,
sunt gelos când mănânc,
şi îmi muşc unghiile şi mă foiesc şi plâng...

Îmi pare rău, dragoste,
asta e."

(Mircea Cărtărescu, Sunt gelos, lua-m-ar naiba...)


Ioana


p.s: daaa, si eu sunt geloasa!

Never have you dog stuffed

Alan Alda
(Alphonso Joseph D'Abruzzo)

Alan Alda a fost unul din actorii mei preferati inca din copilarie. Tin minte serile in care ma uitam cu parintii mei la M*A*S*H. Se dadea la ProTV din cate imi amintesc, imediat dupa Familia Bundy (care mi se parea un sitcom destul de... simplu). Mai tarziu, odata cu aparitia internetului, am devorat serialul despre doctori si asistente in timpul razboiului din Korea de la cap la coada de cateva ori. Urmarindu-l pe Hawkeye Pierce atata timp, credeam ca am ajuns sa-l cunosc si ca viata personajului, filosofia lui de viata (desi imaginara) mi se pareau de neintrecut.

Am crezut asta despre Alan-Hawkeye pana recent, cand printr-o conincidenta fericita, la un targ de carte pe faleza Vamii, ochii mi-au cazut pe coperta unei carti scrise de insusi Alan Alda: "Never have you dog stuffed" - Biografie. Nu m-am putut abtine, desi pretul a fost destul de mare, am luat cartea. "Am vazut ca te-ai uitat la ea si ieri" mi-a zis vanzatorul. "Da, e unul din actorii mei preferati".

Jumatate de carte am citit-o pe plaja in urmatoarele 2 zile. Cealalta jumatate mi-a tinut companie in autobuz, in drum spre serviciu sau in metrou. Biografia lui Alan Alda este cu mult peste orice film si orice serial in care l-am vazut. Abia acum pot spune ca stiu cate ceva despre el. Felul in care a reusit sa ii dea viata lui Hawkeye Pierce si sa ma convinga de existenta unui astfel de personaj sta drept dovada a geniului lui Alan Alda.

Acum mi-am luat continuarea biografiei lui (nu ca prima carte n-ar fi fost completa) "Things I Overheard While Talking to Myself" si abia astept sa plec acasa, sa am ce citi in autobuz.

Ştefan

noi + marea = 4

noi + marea = 4 ani...
(sa tot fie!)



Si luna, luna rece-n spatii
Incheaga somn cu chiu cu vai
De ce nu-s, Doamne, un tramvai?
Te-as duce-n mine noua statii...

Asculta mai multe audio Muzica

in casa noua

De prea mult timp asteptam momentul asta. Din 1 August ne mutam in casa noua, doar noi doi si soarele :)

Ştefan.

e atata lumina...

Ioana.

Adio Dio

Message from Wendy Dio

"Today my heart is broken, Ronnie passed away at 7:45am 16th May. Many, many friends and family were able to say their private good-byes before he peacefully passed away. Ronnie knew how much he was loved by all. We so appreciate the love and support that you have all given us. Please give us a few days of privacy to deal with this terrible loss. Please know he loved you all and his music will live on forever."

- Wendy Dio

Adio Dio!

Ştefan

surpriza de azi.

ce surpriza draguta si simpatica mi-a facut monsieur Ştefan astazi. hihiii.
o foca amorezata, ca mine, asa. :)


Ioana.

nu-i nimic, asta e!

mi-am adus de una din diminetile cand plecam de pe plaja, de la Folk You, pe melodia asta cantata in stilu-i caracteristic de Pittis..
am zambit.
am ascultat melodia asta din nou.
si acum te astept, sa ne tot plimbam prin Cismigiu :)



Ioana.

Rocky road to Dublin

oh oh! I feel a (river) dance coming on....

primavara pe polaroid.

:)


Ioana şi Ştefan.

Shosholoza!

Shosholozah
Ku lezontabah
Stimela siphum' eSouth Africa
Shosholozah
Shosholozah
Ku lezontabah
Stimela siphum' eSouth Africa
Wen' uyabalekah
Wen' uyabalekah
Ku lezontabah
Stimela siphum' eSouth Africa

Invictus... un film bun cu un soundtrack si mai bun! :)


Ştefan

love.

“Love means holding onto someone just as hard as you can because if you don’t, one blink and they might disappear forever.”

(Ellen Hopkins)

acum intelegi? :)



Ioana.

polaroid.

avem un nou "copil", ca sa spun asa :)) e un aparat Polaroid (cadoul de aniversare) si ieri ne-au venit si filmele, iiiiii! 8> limited edition, nu alta! si fiecare dintre noi va face cate 10 fotografii, pe care o sa i le daruim celuilalt..
can't wait!
astea au fost primele doua fotografii, cu ale noastre chipuri gripate si somnoroase.


Ioana.

este ziua taaa. :)

La multi, multi, multi, multi ani, Ştefan! (alaturi de mine :">)

Te iubesc de 22 ori mai mult decat anul trecut :)






Ioana.

they'll name a city after us.

They made a statue of us
And it put it on a mountain top
Now tourists come and stare at us
Blow bubbles with their gum
Take photographs have fun, have fun

They'll name a city after us
And later say it's all our fault...


**
o melodie de sambata dupa-amiaza, cand ne trezim la unspe far-un sfert si ne intindem din toate incheieturile. incepe sa arate a primavara, intr-adevar :) (un alt semn al primaverii e ca ies batraneii la plimbare. azi, in autobuz, eram inconjurati de batranei cu paltoane mirosind a naftalina si am mai zarit si-un baietel vesel care ii spunea bunicului ca magheru ii aminteste de strazile din new york. zaaau!)

Ioana.

primăvară.

ca o cortină de soare aş cădea
peste tine,
când pielea ţi-ar fi scrijelită
ca pereţii blocurilor vechi,
în care amanţii se iubesc
cu perdelele trase.
aş vrea să fie noapte mereu
să-mi spui poveşti
la lumina sufletului,
te-aş îmbrăţişa cu toate sunetele
unui pian prăfuit
şi aş naşte din tine primăvara.
taie-mi gleznele bucăţele
şi înmugureşte lângă mine,
priveşte-mă pe întuneric,
ghicindu-mi şoaptele cu vârful
degetului;
aş vrea să-mi torni tăcerea
în câteva grame de regrete,
am face cu siguranţă
cea mai amară cafea din lume,
aşa cum o beau oamenii singuri
în balcoane unde
nu e niciodată primăvară.
vorbeşte-mi, vorbeşte-mi mult
ca şi când s-ar scurge tot sângele
din cuvintele tale;
spune-mi despre zgârieturi
şi vânătăi şi tot felul de aluniţe
scrie poveşti cu bătăi sacadate
de inimi în hibernare,
de când lumea.
am face dragoste ca vântul şi
rufele umede,
ca două mâini împreunate
într-un singur buzunar,
ca două crengi de copac,
ar înflori muguri din noi.
privind îmbrăţişaţi sfârşitul lumii
de dincolo de fereastră,
la noi ar veni primăvara.



Ioana.

you have loved enough.

And when the hunger for your touch
Rises from the hunger,
You whisper, "You have loved enough,
Now let me be the Lover"...



Ioana.

La Ciolpani.

E frumos sa stai in zona de nord a Bucurestilor. Mai vezi un copac, un gard de casa, o salcie... si-ti aduci aminte de copilaria de la tara.

Pana la patru ani am crescut la tara, in Ciolpani, pe langa casa strabunicii (din partea tatalui). Apoi vara, cand scapam de scoala, parintii ne lasau, pe mine si pe frate-miu, la tara. Umblam descult, mergeam la scaldat sau la pescuit, mituiam paznicii de pe comitet cu cate-o sticla de vin, sa ne lase sa dam la peste pe crescatoria de la marginea padurii. Uneori nu prindeam prea mult, mergeam abia pe la pranz si pestii la ora aia erau deja satui, nu mai tragea nimic. Cate unu mai norocos prindea cate-o plevusca sau o rosioara si o dadea pisicii care uneori se tinea dupa noi. Daca vedeam ca nu prindem cine stie ce, trageam la sorti si cine pica trebuia sa stea cu unditele, in timp ce noi, restul, mergeam la scaldat putin mai incolo. Saream de pe un podet inalt si nu ne era frica de serpi de apa sau broaste raioase. Pescuiam asa de des ca nici rame nu mai gaseam prin curte. Cand mai venea cate-un unchi cu noi la pescuit ne bucuram foarte tare, de multe ori venea cu momeala de la Bucuresti, sa-l prinda pe pestele al' mare, cu ochiul cat pumnul. Cand nu mai avea momeala il trimetea pe fiu-sau acasa, sa caute in balegar niste rame, coropisnite sau alte lighioane la care trageau pestii. Var-miu se intorcea cu mana goala de cele mai multe ori; "da' ce ba, au fugit toate ramele din curtea aia?!" Unchiu-meu vedea de undite (da' mai mult de a lui) si noi mergeam la scaldat.





Ştefan.

A bea cafea?

A bea cafea? Cafeaua se soarbe gură cu gură, îndelung, începînd uneori de dimineață, de fapt cam întotdeauna, cînd cuvintele au nevoie doar de un mic brînci, un bobîrnac îndesat, ca să se alăture unul de altul în fraze parcă curgînd de la sine. Apoi vine a doua cafea, mai lentă, preparată la același aragz, pe același ochi, mereu același, nu aș face o cafea pe un alt ochi… o fi o superstiție… Cu a treia cafea revine tristețea, ziua dusă aiurea, iremediabil pierdută, cum îți pierzi, în fond, toată viața… și mai revine și lectura… groaza că vei muri fără să mai recitești cărțile-cult pentru tine… sau altele, noi, descoperite întîmplător (uneori după indicații extrem de mici, de neluat în seamă, numai că eu le iau, iau lectura foarte în serios… e viața, multiplele vieți în care nu te ofensează nimeni, nimic.. respiri liber prin foile altora, prietenii tăi adevărați încă din adolescență – atunci singurătate putea căpăta forme mortale, dar te salvai, te salvai, te salvai…). A bea cafea? A trăi întru CAFEA!

( Emil Brumaru )

Ioana.

I love you because I know no other way.

"I do not love you as if you were a salt rose, or topaz
or the arrow of carnations the fire shoots off.
I love you as certain dark things are to be loved,
in secret, between the shadow and the soul.

I love you as the plant that never blooms
but carries in itself the light of hidden flowers;
thanks to your love a certain solid fragrance,
risen from the earth, lives darkly in my body.

I love you without knowing how, or when, or from where.
I love you straightforwardly, without complexities or pride;
So I love you because I know no other way

than this: where I does not exist, nor you,
so close that your hand on my chest is my hand,
so close that your eyes close as I fall asleep."

(Pablo Neruda, Love Sonnet XVII)

Ioana.

avem si noi patru anisori.

au trecut patru ani si nici nu i-am simtit. s-au furisat asa, pe langa noi. eu spun ca-i un lucru bun sa nu simti cum trece timpul, asta inseamna ca il petreci frumos si iti doresti sa tragi cu dintii de fiecare minut, sa tot dureze... ma simt acum ca o cutie imeeensa in care s-au ingramadit toate amintirile in doi.
iti multumesc pentru tot ce mi-ai oferit in anii astia incredibili, iti multumesc ca ma faci sa visez dar ma si aduci cu picioarele pe pamant atunci cand trebuie, iti multumesc ca-mi esti si prieten si iubit si amant, iti multumesc ca esti alaturi de mine la orice ora din zi si din noapte, ca-mi treci cu vederea toanele si incerci sa-mi descurci personalitatea complicata, iti multumesc ca razi la glumele mele si nu te superi atunci cand te musc/pisc/trag de par/fac glume pe seama ta, iti multumesc ca-mi insoresti zilele cu zambetul tau si-mi incalzesti noptile cu imbratisarile tale. dar, cel mai mult, iti multumesc pentru lucrurile mici pe care mi le daruiesti, zi de zi (bilete de autobuz, chipsuri, biletele roz lipite pe noptiera, imprumuturi financiare :), masaje aproape profesioniste, lumanarele colorate, amorteala mainii drepte pe care o ai pentru ca dormi in aceeasi pozitie ca sa fii in spatele meu si sa ma protejezi, cartofii prajiti, ciocolata amaruie, spalatul vaselor, tigari, bilete la cinema, manusile tale atunci cand imi ingheata mainile, medicamente, desene animale, melodii frumoase, lectiile de chitara, ascultatul slagarelor cantate de mine atunci cand nu pot dormi, gogosiiiiiiii, poreclele acceptate, raspunsurile prompte la sms-uri din ore tarzii, incurajarile, momentele de naivitate si de stangacie simpatica, alintaturile private :P) si multe multe multe altele, pe care o sa ti le soptesc inainte sa adormim...
mai stii cand mi-ai spus ca simti ca si cum am fi ultimii doi oameni de pe pamant? da, si eu simt asta!




LA MULTI ANI NOUA!



Te iubesc, Ştef!


Ioana

patru ani

• patru ani
• o mie patru sute saizeci de zile
• treizeci si cinci de mii si patruzeci de ore
• doua milioane o suta doua mii si patru sute de minute
• o suta douazeci si sase de milioane si o suta patruzeci si patru de mii de secunde.

Te-ai simti de parca te-ai apropia de finalul unei lungi calatorii si ai ajunge acasa....

E sentimentul ala cald si moale pe care-l simt doar dimineata cand ma trezesc deschizand doar un ochi si ascultand, sa-mi dau seama daca mai e cineva acasa. Apoi un mormait de langa mine imi atrage atentia, ea se intinde ca o pi-si-ca si ma ia in brate, strangandu-ma cu o putere pe care n-as fi putut s-o intuiesc. Soarele se zgaieste prin geam si afara parca ninge iar. "Buna dimineata, dragostea mea!" intr-o clipa ceaiul e gata si in timp ce-l bem mai trece un an. Si inca unul...

Avem patru ani si ne iubim de-o viata!

Ştefan.
10.feb.2010

PS: Te iubesc, sotia mea!

untitled.

"Nu stiu daca ai simtit vreodata cat e de grava si de definitiva o asemenea dragoste; daca ti-ai dat vreodata seama ca, orice s-ar intampla, nu te mai poti desparti de fiinta iubita, ca esti legat de ea pana la moarte, in sensul concret al cuvantului. Adica numai eventuala ei moarte iti mai poate reda libertatea. Altminteri, cat traieste ea, fie ca esti sau nu indragostit, fie ca vrea sau nu mai vrea iubita, te simti al ei, legat de ea, ursit ei... Lucrurile acestea nu le inteleg tinerii si, in general, nu prea le inteleg cei care n-au trait mult timp impreuna cu o femeie. Uneori, atunci, strivit intr-un anumit sens de o prea mare dragoste, te gandesti la moartea iubitei. Stii prea bine ca, chiar daca te-ai desparti de ea, ea continuand sa existe, sa traiasca undeva pe acest pamant, nu vei simti cu adevarat libertatea. Nu o vei putea simti nu pentru ca ai avea mustrari de cuget, ci pur si simplu pentru ca existenta ei continua sa te chinuiasca si sa te deprime, de departe..."

[M. Eliade, Nunta in cer]

Ioana.

Imperiul lianelor

via Subcarpati.com


Ştefan.

(supra)doza de fericire.

sunt fericitaaaaaa. (si atat conteaza)
iti multumesc, Ştef!



Ioana.

Muzica de birou

Ştefan

Niste oameni de zapada

poza de AlexIP

Noaptea, cand dormi, te privesc prin intuneric si-ti soptesc ca "te iubesc" cu gura lipita de omoplatul tau cald si subtire cat o frunza verde de cais. Nu-mi trebuie nimic altceva, decat mana ta calda sa ma prinda de umar, prin somn, si buzele uscate sa-mi raspunda din vis "si eu te iubesc".


Nicu Alifantis - Cantec pentru ea

Saeglopur.

e frig fara tine. iar noptile ma sperie atunci cand stiu ca nu voi mai simti un trup cald respirand rar in spatele meu si nici n-o sa-mi mai simt oasele pocnindu-mi si muschii incordandu-se in mainile ce mi se lipesc, pur si simplu, de piele.
mi-e dor de tine chiar si atunci cand dormi langa mine.

si acum mi-e frig...



Ioana.

bear necessities

am uitat unul de ieri :) asta-i pe primul loc in topul pieselor care ma fac fericit :)



Ştefan

10 melodii care ma fac fericit

Nu au o ordine anume. :)

The cat empire - the lost song solo-ul de voce e genial!



Dean Martin - ain't that a kick in the head



Queen - Stone cold crazy pentru ca imi aduce aminte de liceu



Royksopp - You don't have a clue



Alexandru Andries - Ce sa fac daca-mi placi



Nicu Alifantis - Balada blondelor iubiri



Dave Brubeck - take five



Common - come close





The streets - don't mug yourself



Ozzy Osbourne - I don't wanna stop



Ştefan

cu sufletul in vizita

Stii cum de la un cuvant auzit fara sa vrei incepi sa canti o melodie care-ti place, chiar daca nu`i stii versurile. fredonezi si fluieri, cu o miscare ritmata a degetului aratator sau cateodata chiar dansezi fara sa-ti dai seama. Stii cand vezi un autor care-ti place, in a carui lectura te-ai afundat cu mare drag si lene lecturiceasca, intr-o zi sau doua pe banca ta din parc sau coltul tau de iarba, sau fotoliul tau. Cu jazz in surdina, melodios in mare parte, dar picand intotdeauna acea trompeta exact la momentul si randul potrivit. Stii cum e sa-ti vezi in oglina chipul si sa te strambi la tine, sa scoti limba si sa zici "asta-s eu. iti place? bine. nu ? la revedere.".Stii cum e sa-ti trimiti sufletul in vizita, la cineva aflat departe, in distanta vorbind, dar imbratisandu-te intr-un mare dor cu sufletul.
Asta esti pentru mine: o melodie care-mi place - si pe care o cant pe strada, fara nici un fel de rusine - chiar daca nu`i stiu versurile. o melodie pe care o ascult zilnic de mai multe ori si nu ma plictiseste niciodata. Esti o carte in care ma afund lenes, cu ochii trecand rapid peste randuri, de frica sa nu pierd firul povestirii - desi graba mea e in van, degeaba imi grabesc lectura. Nu se pierde actiunea odata cu timpul - pe care o incep zilnic si nu o termin niciodata. Esti un chip de copil care se stramba voios la mine, si scoate limba, si i-o musc.
Te iubesc, Ioana!
...nesfarsit



Ştefan.


(12 septembrie 2006)

heartheartheart.

sunt ca audible-ul ala de pe yahoo, cu omul de zapada indragostit: "You make my heart meeelt!"


Ioana.

Tony..

Via

Ştefan

astazi e ziua ta...

Astazi e ziua ta!
O zi pe an numai a ta.
LA MULTI ANI!
Ioana mea..


te iubesc!

Ştefan

je t'aime...

Je vais, je vais et je viens
Entre tes reins
Je vais et je viens
Entre tes reins
Et je me retiens...



Ioana.

Asta e pentru tine

Inca imi amintesc de zilele insorite petrecute pe Cozla. Undeva pe o bancuta ne pupam pe ascuns, sa nu ne vada lumea (ca "nu e frumos!") si ne tineam de mana doar pana aproape de blocul tau. Mi-era cald si nu puteam dormi singur. Stateam noaptea in camera mea, la pensiunea de langa gara, si ma uitam la televizor. Imi zburau gandurile la tine, inventam tot felul de scenarii pentru ziua urmatoare. Cum sa fac sa te mai pup o data?


Acum, dupa aproape patru ani de cand suntem impreuna, singurul lucru care s-a schimbat este ca nu mai dorm intr-o camera de pensiune. Dorm langa tine aproape in fiecare seara. Tot mi-e cald si noaptea iti ascult respiratia inventand scenarii pentru ziua urmatoare. Iti soptesc din cand in cand ca te iubesc si uneori imi raspunzi prin somn, intinzandu-te apoi ca o pisica intinsa vara, la soare, pe prispa unei case.


Ştefan

o inimă în plus.

sub tine se naşte în fiecare dimineaţă
a doua inimă a mea;
tu nu o vezi niciodată,
te priveşte din camera cealaltă,
stă dezbrăcata într-un borcan
de gem de fluturi;
îi mai dau din când in când
cartela mea de metrou
- se ţine de tine, în mers, numărând
zâmbetele oamenilor cărunţi.
a doua inimă a mea
îţi împătureşte hainele şi-ţi apretează
cearşafurile cu acorduri de contrabas,
în după-amiezile
desenate pe umeri de femei urâte.
am învăţat-o un mi minor
- chiar pe chitara ta -
îţi conturează baloane cu aer pe pernă,
să zbori
să visezi//
să nu te temi de norii cu jartiere.
inima mea - a doua - îţi scrie
cu degetele ei de pianistă, pe piept,
'bună dimineaţa'
cu zaţ de cafea;;
când te ştergi, ea plânge ca o iubită de soldat plecat,
în gări de provincie,
călcând cu tălpile bălţi cu textură de cer răvăşit.
a doua
inimă a mea
se aruncă uneori de pe intercontinental,
legată cu sfori aspre
de stropii de ploaie ce-ţi urmăresc milimetric paşii;
se îmbracă noaptea
în cămăşile tale albe şi largi; crede
ca sunt rochii uriaşe de mireasă.
ea// a doua inimă a mea//
îţi sărută umărul şi periuţa de dinţi
şi batistele şi bomboanele mâncate pe jumătate
şi nervii ascunşi în cutii, îţi sărută cântecele
şi ceştile şi glumele şi poeziile;
ea nu a învăţat ce e despărţirea,
uitarea, indiferenţa
sau moartea.
a doua inimă a mea
bate chircită într-un borcan prăfuit,
te descântă ca pe-un copil bolnav
şi tremură de frig.
tu nu o vezi niciodată.



Ioana.

oameni de zapada...

e aproape dureroasa melodia asta, dar are niste versuri minunate... si imi aduce aminte de prima noastra iarna, cand impartaseam cantece folk preferate unul altuia si ne faceam primele declaratii, stangaci si copilaresti. si chiar daca nu mai suntem asa siroposi si romantici incurabili ca la inceput (sau poate tu nu esti, ca eu una asa am ramas), in fata unei asemenea piese nu raman decat lacrimile si dorurile nestinse... si un gol de lumina rastignita de ger.

Ninge sfînt şi păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.

Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.

[...]

ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărţire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheaţă şi iubire,
oarbe felinare cad din univers.

Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.

Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.

Ninge în neştire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.

Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
ninge fantomatic şi bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că eşti dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.

(Adrian Paunescu)

Ioana.

prima poza din 2010.

prima zi din noul an, tot impreuna. la multi ani! (sa ne vizitati mai des ca-n 2009 :P )


Ioana şi Ştefan.