Cine se mai plange ca stranuta privind Soarele, de parca alergia la lumina ar fi contagioasa si ireversibila? Exista un vaccin arhicunoscut, dar il cunosc doar cei ce l-au administrat pe propria persoana. Nu se injecteaza, nu se bea si nu se mesteca, mai degraba se priveste, se simte, se miroase. N-are nume asa ca nu-ti pot spune cum ii zice, oricum nu se gaseste in farmaciile de la colt de strada, nici la cele mari. Eu il am de la tine. Mi l-ai administrat prin mangaieri, rasuflari, sarutari, strangeri in brate, rabufniri de placere erotica si de chicote si hohote de ras, lacrimi, suspine, ingropari in nisip si adulmecari pe langa lobul urechii.
Nu are efecte secundare, cel putin nu le consider a fi secundare, ci mai degraba primare, principale, de cea mai mare importanta. Faptul ca inca nu`mi pot dezlipi zambetul de pe chip, ca ma gandesc la prostii cu tine si ca nu`mi pot controla pulsul atunci cand primesc un semn cat de mic venit de la peste trei sute de km. departare, ma bucura enorm.
Esti universul meu, lumea mea!
Remediul meu pentru alergia la lumina Soarelui.
Te iubesc Ioana Dinca. :)
(13 august 2007)
Ştefan
No comments:
Post a Comment