noi si toamna.

toamna nu a fost anotimpul nostru pana acum... ne-am vazut de prea putine ori toamna. dar iata ca acum traversam impreuna, in pas alergator, ca pe trecerea de pietoni, anotimpul asta frumos. si simtim tot mai aproape iarna (adevaratul nostru anotimp). parca prea devreme, cand dai nas in nas cu racoarea dintre blocuri... dar timpul trece asa de suav cand suntem amandoi... nici nu ne dam seama cand ni se inchid ochii, sincron, sau ni se lipesc bratele, in somn, ca e deja dimineata si alarma suna si mancam miere de albine si magiun de prune. iami iami. (si suntem lipiciosi, dupa)
de ce nu stiam eu ca parcul carol e asa frumos? nu tin minte sa fi citit vreo lauda pe undeva. dar iata ca il laud eu; poate mi-a placut asa mult si pentru ca nu era aglomerat (din cauza frigului evident), dar lacul cu copacii de langa si podul sunt de vis. si am vazut si cateva frunze aramii, ca tot le duceam lipsa... voua nu vi se pare ca-s prea putine frunze pe jos? :( cat trebuie sa mai astept ca sa-si intre toamna-n ritm? sau deja s-a cam terminat sezonul?
imi place din ce in ce mai mult bucurestiul, mai ales cand descopar lucruri si locuri si oameni si comportamente si vorbe si cladiri noi. si mai ales cand mi se anuleaza abonamentul de metrou, iar eu nu stiu de ce. ce-aveti, ma, cu mine? ca-s moldoveanca? (da' maine fac scandal!)
siiii in caz ca va era dor de noi, iata-ne, in toata splendoarea si fotogenia noastra (ne-a facut si o tanti necunoscuta poza azi. mai pe ascuns, asa, da' noi ne-am prins si-am zambit):












Ioana.

in preistorie....

Ştefan.

d'aia n-are ursu' coada

Ştefan.

fara cuvinte

uneori prefer sa desenez... pentru ca ma lasa fara cuvinte.


Ştefan

"sunt fericit"

stii cum e ca persoana iubita sa-ti spuna "sunt fericit"? e ca-ntr-un cantec de leagan de care te agatai cand erai mic si toate lucrurile ti se pareau firesti si ti-era bine si cald si nu mai aveai nevoie de nimic. te simti implinit si simti ca ai cauzat ceva frumos... cat de bine e sa ti se spuna: "sunt fericit" si tu sa intrebi "de ce?" si sa ti se raspunda "de tine!". nu-mi mai trebuie nimic altceva!
am avut parte de unul din cele mai frumoase weekenduri impreuna :) poate pentru ca abia asteptam sa ma odihnesc, dupa o saptamana agitata sau poate pentru ca stiam ca o sa ne vedem mai des decat in timpul saptamanii. am discutat impreuna despre definitia 'faptului social' (deh, suntem colegi boboci amandoi!), am dormit impreuna, imbratisati, am bucatarit impreuna (de fapt, eu mai mult am asistat la proces. dar, totusi, am curatat doua mere, cu drag si spor.) si mi-a fost asa drag sa-l vad gatind pentru mine, m-am simtit un pic buricul pamantului (un pamant pe care locuim doar noi doi) si am carat impreuna pachetul de 20 de kile cu mancare(!!!) de la ai mei siii am fost la cinema (diseara mergem la cinema...da, da, da) si ne-am plimbat prin frig si iar am dormit impreuna (mai mult eu) si dimineata mi-a facut iar cafea si am mers in parcul tineretului care are o iarba verde si foarte frumoasa si am vorbit despre foste si fosti pe malul lacului, iar Soarele de toamna imi facea parul caramiziu si am ras de chinezi :) si am vazut multi chinezi(!) si ne-am spus 'te iubesc' in acelasi timp de inca doua ori (am si pierdut sirul..)
a fost frumos pentru ca am fost nedespartiti si chiar daca ne-am mai ciondanit din motive de ordinul trecutului, l-am simtit al meu.
acum sunt si mai de acord cu Dinu Olarasu cand spune
"n-ai nevoie de foarte multe
ca sa fii fericit..."
nici eu n-am nevoie de foarte multe. doar tu, langa mine, cu un zambet larg pe fata, spunandu-mi ca esti fericit. "de ce?", "de tine!". si eu sunt incredibil de implinita si de multumita si de iubita...

p.s: ce bine ma simt cand scriu despre lucruri obisnuite din viata de cuplu si nu mai am de ce sa scriu despre doruri si melancolii si nesigurante si tristeti de toamna... gata cu drumurile pline de singuratate piatra neamt-bucuresti. gata cu biletele dus!

p.p.s: iar pentru cei care nu credeau in relatiile la distanta sau ca vom face fata distantei... iata-ne!



Ioana.

Desene animale

Ştefan

cemaBUCURcaESTI

Dupa atatia ani de asteptat, ros unghii si incercarile de a linistii fluturasii din stomac de fiecare data inainte sa ne vedem, am ajuns la granita pe care o visam. Asta e perioada in care, credem noi, lucrurile se vor aseza, vom fi mai linistiti si mai relaxati pentru ca stim ca suntem asa de aproape unul de celalalt (acum si fizic, masurabil in distante credibile si palpabile). Probabil o sa va istoriseasca ea mai multe despre viata la camin care a durat cateva zile, sau poate nu. In orice caz eu nu pot fi mai fericit decat sunt acum! Nu ma simt obosit deloc, desi de cand a venit si pana ieri am fost intr-o constanta alergatura pentru ca voiam sa ne vedem in fiecare zi. Ieri am ratat ocazia si aseara ne-am dus dorul unul altuia.

Nu stiu ce sa mai zic....

E mai frumos decat mi-am imaginat vreodata!

Ştefan