Biblioteca

Intr-un coltisor al mansardei la care visam amandoi va fi o mica biblioteca cu fotoliu, scrumiera, cani de cafea si miros de scortisoara. De-as putea desena... ah!

Am fost la vanatoare de carti (si) azi. Si mi-am petrecut mai bine de doua ore cautand cateva carti interesante. Am facut o selectie si am cumparat cateva.

Achizitii recente:

Jean-Pierre Dupuy - TSUNAMI scurta metafizica a catastrofelor
(editura - Biblioteca pentru politica)
Motiv: Lectura obligatorie pentru facultate / Examen Filosofie

Petre Tutea - 322 de vorbe memorabile
(editura - Humanitas)
Motiv: Lectura obligatorie pentru facultate / Examen Filosofie

Mihai Gainusa - Fara cap si fara coada
(editura - Colectia rasul lumii)
Motiv: Lectura suplimentara /Amuzament

Grigore Bajenaru - Buna dimineata baieti
(editura - Editura Didactica si Pedagogica)
Motiv: Lectura suplimentara / continuarea romanului Cismigiu et Comp.


Ştefan

te-ai imbatat, iubite...

credeai c-ai orbit, ca-ti tin mainile aspre pe ochi,
mangaindu-ti genele, in acelasi timp,
cand nu-mi mai vedeai ochii goi in care rasarea luna; in cel stang,
era luna plina, dar iti era frica, asa ca-l inchideai cu un sarut.
credeai, apoi, intr-o noapte in care doar vantul mai avea curaj
sa-ti acopere piciorul stang,
[caci tu iti dezvelesti mereu piciorul acela]
tu credeai ca ai surzit, caci nu mai auzeai suieratul meu tremurand,
muscandu-ti din urechea ce se culcase-ntre dintii mei.
cand te uitai la gaura din asternut, credeai c-am plecat;
dar eu eram sub tine, unduindu-ma, tarandu-ma sub greutatea trupului
tau
mut si gol. iti ceream o gura, de aer,
caci gura ta cazuse-n canalul ascuns intre doi sani.
ai lasat urme, cu bocancii, pe umeri, pe coaste, pe coapse,
pe-o vena. nu stiai incotro sa mergi;
credeai c-am plecat, cand ai simtit doar ecoul, ca o lumina palida,
a rasului meu, de copil, intre degetul aratator si cel mijlociu. ma
vedeai,
intre tesatura pernei albe, de care ti-ai lipit obrazul, si-o
lacrima,
ma vedeai, vorbeai cu mine; nu-ntelegeam ce-mi spuneai,
dar iti atingeam buzele cu fruntea; te intrebam de ce ai genele atat de
lungi.
te ridicai si-ti mai turnai o cana de vin, numarand balaurii de pe tavan-un
fluture mare.
te-ai imbatat, iubite!
nu mai credeai nimic.


( decembrie 2006 )



Ioana.

Dimineti cu ceata...

De ascultat in diminetile cu ceata.

TE IUBESC!


Ovidiu Lipan Tandarica - Trandafirlu





Ştefan

le toi du moi.

Je suis ton pile
Tu es mon face
Toi mon nombril
Et moi ta glace
Tu es l'envie et moi le geste
Toi le citron et moi le zeste
Je suis le thé, tu es la tasse
Toi la guitare et moi la basse

Je suis la pluie et tu es mes gouttes
Tu es le oui et moi le doute
T'es le bouquet je suis les fleurs
Tu es l'aorte et moi le coeur
Toi t'es l'instant moi le bonheur
Tu es le verre je suis le vin
Toi tu es l'herbe et moi le joint
Tu es le vent j'suis la rafale
Toi la raquette et moi la balle
T'es le jouet et moi l'enfant
T'es le vieillard et moi le temps
Je suis l'iris tu es la pupille
Je suis l'épice toi la papille
Toi l'eau qui vient et moi la bouche
Toi l'aube et moi le ciel qui s'couche
T'es le vicaire et moi l'ivresse
T'es le mensonge moi la paresse
T'es le guépard moi la vitesse
Tu es la main moi la caresse
Je suis l'enfer de ta pécheresse
Tu es le Ciel moi la Terre, hum
Je suis l'oreille de ta musique
Je suis le soleil de tes tropiques
Je suis le tabac de ta pipe
T'es le plaisir je suis la foudre
Tu es la gamme et moi la note
Tu es la flamme moi l'allumette
T'es la chaleur j'suis la paresse
T'es la torpeur et moi la sieste
T'es la fraîcheur et moi l'averse
Tu es les fesses je suis la chaise
Tu es bémol et moi j'suis dièse

T'es le Laurel de mon Hardy
T'es le plaisir de mon soupir
T'es la moustache de mon Trotski
T'es tous les éclats de mon rire
Tu es le chant de ma sirène
Tu es le sang et moi la veine
T'es le jamais de mon toujours
T'es mon amour t'es mon amour

Je suis ton pile
Toi mon face
Toi mon nombril
Et moi ta glace
Tu es l'envie et moi le geste
T'es le citron et moi le zeste
Je suis le thé, tu es la tasse
Toi la putain et moi la passe
Tu es la tombe et moi l'épitaphe
Et toi le texte, moi le paragraphe
Tu es le lapsus et moi la gaffe
Toi l'élégance et moi la grâce
Tu es l'effet et moi la cause
Toi le divan moi la névrose
Toi l'épine moi la rose
Tu es la tristesse moi le poète
Tu es la Belle et moi la Bête
Tu es le corps et moi la tête
Tu es le corps. Hummm !
T'es le sérieux moi l'insouciance
Toi le flic moi la balance
Toi le gibier moi la potence
Toi l'ennui et moi la transe
Toi le très peu moi le beaucoup
Moi le sage et toi le fou
Tu es l'éclair et moi la poudre
Toi la paille et moi la poutre
Tu es le surmoi de mon ça
C'est toi Charybde et moi Scylla
Tu es la mère et moi le doute
Tu es le néant et moi le tout
Tu es le chant de ma sirène
Toi tu es le sang et moi la veine
T'es le jamais de mon toujours
T'es mon amour t'es mon amour!

( Carla Bruni - Le toi du moi )
listen to the song here


cam asa suntem noi. ne completam.
hai sa rezumam,
tu esti cafeaua in care-mi scald zilele scamoase si reci. eu sunt cana in care-ti ingropi obrajii, buzele si doua gene.

zbor, cand ma privesti!





Ioana.

telegrama

voiam sa scriu asta intr-un mesaj. dar mai bine il citesti aici atunci cand iti aduci aminte de mansarda.

voiam sa dau de tine. n-am reusit. am vazut si de ce (aici).

Nu stiu ce sa iti zic. Cand astepti un semn de la mine probabil dorm sau n-am mobilul la mine si atunci cand il recuperez e deja prea tarziu... si de-acum mi-e frica si de asta. Sa nu dorm prea mult si sa treci pe langa mine odata cu timpul.



... cam atat.

Ştefan

drumul. spre tine.

cautam, rascoleam, paseam, tremuram. nu stiam de ce. ma cuprindea o stare ciudata de frica si extaz, simteam cum urcau si coborau suvoaiele de sange de-a lungul tamplelor si a scalpului.
ma intrebam, clipind foarte repede, ca si cum mi-ar prinde cineva stropi de ploaie pe varfurile genelor, ma intrebam cati ani au trecut de cand ti-ai dezmortit trupul prima oara. te cautam de-a lungul unui culoar de tesuturi, oase, limfa si acizi cu nume ciudate...
dadeam la o parte peretii cleiosi si scamosi ai stomacului tau si luminam drumul spre stern cu o stea infipta in cea mai subtire vena a incheieturii. imi era frig si ma uneam cu un plaman, care se misca violent. am inceput, apoi, sa lupt cu vaslele coapselor mele impotriva batailor inimii tale, care ma stropeau pe trup, ca ultimul val spart de tarm, ca prima ploaie care s-a unit cu striatiile buzelor tale.
ajunsesem in camaruta inimii, am vazut borcane, sparte, eprubete, stihuri sub forma de flori de colti, presate intre artere, o caldura cereasca imi ardea talpile sfintite cu sangele existentei tale.
ma sprijineam de inima ta, ma impartaseam cu vinul sfant al sufletului tau, ca intr-o zi de sarbatoare. imi crapa pielea, insetata de apa ta vie, cazuta in prima zi de vara asupra mea.
gasisem deja ceea ce tot cautam.



Ioana.

Jazzul. Muzica si promovarea.

Imi spunea mai devreme cum a fost la un concert de Jazz (in piatra neamt). "de-abia am ajuns acasa si imi suna in creieri muzicute, bassuri, chitari , clape[...]"
Nu pot decat sa fiu gelos. Chiar daca locuiesc intr-un oras mare, care uneori devine sufocant, n-am participat la prea multe concerte de jazz dintr-un singur motiv: pentru ca nu sunt promovate asa cum ar trebui, in locul lor sunt puse afise (pe cabine telefonice, stalpi si tot ce ar putea sustine un afis de dimensiuni mari sau mici) cu "Toamna Manelelor" sau "Miss Piranda". Asta e un lucru ce nu da o lumina culturala prea buna bucurestilor. Evenimentele care tin intr-adevar de cultura, si nu sunt doar niste metode de prost gust de a face bani, sunt umbrite de marile concerte de tot soiul.

As vrea sa ma mut la un moment dat - cred ca am mai spus asta - intr-un oras cum e Timisoara sau Cluj, unde acest fel de manifestari sunt frecvente si mai ales PROMOVATE (sau poate e doar in imaginatia mea).

Spuneam ca n-am participat la prea multe concerte de jazz, n-am mintit, au fost doar doua sau trei concerte de jazz la care am fost. Unul din ele a fost un concert de free Jazz (jazz improvizat) sustinut de Marius Vernescu (in poza), unul din cei mai renumiti pianisti din lume, dar din pacate nu lafel de apreciat la el acasa, in palatul Sutu, intr-o sala mica in stil rococo, cu o acustica excelenta. Vedeam in jurul meu nu doar oameni care au intrat din curiozitate la eveniment, ci si oameni care traiau intensitatea muzicii si simteau vibratia corzilor si a instrumentelor de suflat (saxofon si clarinet). Un altul a fost in Green Hours pub, unde am intrat fara sa stiu ca aveau in program vreun eveniment. Pe o scena mica se desfasura in toata splendoarea un sunet de trompeta. Din pacate n-am reusit sa retin numele artistului si inca incerc sa aflu.

Raman momentan la concertele descoperite accidental si la evenimentele prea putin promovate din Bucuresti, mai tarziu poate....Timisoara, Cluj...

Bonus: de ascultat dimineata!





Ştefan

ne me quitte pas...

Moi je t'offrirai
Des perles de pluie
Venues de pays
Oÿ il ne pleut pas
Je creuserai la terre
Jusqu'après ma mort
Pour couvrir ton corps
D'or et de lumière
Je ferai un domaine
Oÿ l'amour sera roi
Oÿ l'amour sera loi
Oÿ tu seras reine

Ne me quitte pas...

(...)
Ne me quitte pas
Je ne vais plus pleurer
Je ne vais plus parler
Je me cacherai là
A te regarder
Danser et sourire
Et à t'écouter
Chanter et puis rire
Laisse-moi devenir
L'ombre de ton ombre
L'ombre de ta main
L'ombre de ton chien...



exista melodii care depasesc marginea de tacere a cuvantului. melodii peste care tacerea se-aseaza ca roua, pe spice de grau. cred ca din acest motiv au si numit genul muzical "soul". muzica pentru suflet. nu de chiuit, nu de fredonat, nu de ascultat in piata mare, o muzica de stare, de moment, aproape de sufletul celora ce si-l deschid in fata acordurilor.
unele melodii sunt ca niste saltele pe care ma relaxez, ca un hamac intr-o livada sau ca intr-un foisor cu multe carti, in mijlocul gradinii, un mediu "pentru visat". mi-ar placea sa fac melodii din visele oamenilor... eu visez, de multe ori, dupa ce ascult o melodie. si de cele mai multe ori, ma visez cu el. cred ca muzica ne apropie infiorator de mult, in ciuda distantei; pe el il leg cu fire de aur de muzica, corzile chitarii lui au devenit corzile chitarii mele, iar el a cantat pe pielea mea rece ca-ntr-o simfonie. "ma acordase ca pe o vioara"... uneori, dragostea seamana perfect cu o melodie. primul acord, primii fiori ai primei intalniri. parcurgi o strofa, cu un vers mai optimist, unul mai trist, ajungi la unitatea indestructibila, la punctul culminant, la refren, care se tot repeta...e ca unirea fizica. iar apoi, spre sfarsitul vietii, strofele se inmultesc, spre final indreptandu-se spre bataile de tobe. se vorbeste spre moarte.
pe data viitoare, imi propun sa dezbat, in scris, de una singura, raspunsul meu la afirmatia lui Camil Petrescu, care sustinea ca "Acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt".

Ioana.

Intre doua ziare si o cafea tare... telegrama

Deschid pagina si scriu cu dorul unui om nebun dupa tine, intre doua ziare si o cafea tare.
Singurul lucru care ma tine treaz e faptul ca noaptea se scurge mai repede gandindu-ma la tine, la ce-am trait cu tine si prin tine...
Mai raman doua guri din cafeaua fierbinte, cu zahar ce inca nu s-a dizolvat pe fundul paharului.
dulce.

Prima gura de cafea: Anna Nalick - Wreck of the day



A doua gura de cafea: Jay-Jay Johanson - She doesn't live here anymore.




Ştefan

take my breath away.

zilele cu el sunt ca o recreatie mare, ca o dupa-amiaza cu miros de mir, ceva aproape sacru, ca sentimentul pe care il ai atunci cand te impartasesti. eu, ma impartasesc cu trupul lui, cu buzele lui,
mana lui mi-e dezlegarea de vina, de pacat, iar atunci cand ne impreunam ma simt tarata pana la cer si inapoi, ca o reptila.

stau zilnic in fata lumanarii, imi miroase-a cafea, vizualizez cu ochii mintii imaginea care mi-a ramas in suflet ca un talisman, ca o purtatoare de noroc, care ma purifica de mizeriile zilnice...
un sfert de cearsaf, fire de par pe jumatate de perna, luminite mici, de la lumanari, in ochii mei pe jumatate inchisi, doua maini luminate de pasiune si extaz.

zilele cu el... flacari, geamat, oftat, strangeri de mana, ochi inchisi, semne, vanatai, unghii impletite cu piele fierbinte, suflu fierbinte in ureche, dinti infipti in striatiile buzelor, tavan inalt, fereastra
ca in mansarda pe care o visam amandoi.

deja ma ia dorul de el doar cand imi amintesc de fericirea de copil indragostit cu care m-am desprins de pamant zile-n sir. cu chipul lui luminandu-mi trupul in intuneric. cu coapsele noastre impletite.
cu glumele si zambetele lenese, cu sange cald in vene, incalzind spatele unul altuia.
acum, suntem intr-adevar o singura fiinta..




Ioana.

Copii de zapada

Copii de zapada

"Abia astept sa avem amandoua nasurile reci [...]"

... si le-am avut (inca o data). Ne-am scaldat in fericirea de a fi singuri si liberi impreuna, luminati de cateva lumanari, mirosul de cafea si melodiile din surdina. Am ras unul de altul si ne-am gadilat dorul si dorinta fizica de a simti textura si caldura pielii-pereche.

N-au trecut decat cateva zile de cand ne-am spus ultima oara "te iubesc" privindu-ne in ochi, dar parca inca ii simt respiratia pe obraz, inca ma dor buzele si imi sangereaza de la muscaturi, inca ascult aceleasi melodii ce-mi amintesc de gustul ei.

Fizic, mi-au mai ramas din ea o vanataie pe gat, de la o muscatura lunga, si una in cot (pe care nu stiu cum de-am capatat-o) si o bucatica din pielea ei sub unghie. O simt langa mine atunci cand dorm, o visez cum ma priveste cu ochii pe jumatate inchisi de somn, ii simt tremurul si puterea mainii de parca inca m-ar strange tare, gata sa-mi franga degetele de dor si placere.

Inca am acea viziune (vis, speranta sau cum vreti sa o numiti) cu mansarda noastra veche si dezordonata, cu patul intr-un colt luminat de fereastra si biblioteca mica, de moda-veche, cu carti rasfoite, ce au notat pe marginea paginilor idei caracteristice comentariilor literare, cu ziare vechi de doua zile pe fotoliu si cani de cafea si de ceai, doua.

Arunc o privire in viitor si visez, sperand sa viseze si ea odata cu mine...

Alexandru Andries - Ochii tai

Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atîrna
Departe la orizont,
Pe frînghie,
Să se-usuce încet...

Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie...
Între timp, tu dormeai...

Spune-mi despre tine
Lucruri cît mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc...
Uuuuu...

Dacă mai crezi cît de cît în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt...
Spune-mi, cum ţi s-ar părea ?

Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lîngă mine
Şi să-ţi fie bine...
Uuuuu...

Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă...

Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi...

Ştefan

toamna. flacari.

Toamna, plimbare prin parcul cu pamant rece, pe nume Herastrau. Frunze, multe frunze cazand in intuneric, in parcul cu pamat rece. Ganduri ce zboare spre alta lume, spre alt univers, nascut din dragostea unui cuplu, EL si EA... copii nebuni. Tigari fumate in vantul rece, crivat de iubire.

Versuri vechi:

"O sa ma ai lipit de geam,
Furtuna de hartie!
...nu-mi revin."

Amintiri, inimi albastre si baloane atarnate de balustrada, legate de piciorul noptierei, muzica fara note, arpegii soptite.

Toamna, plimbare prin parcul cu pamant rece.


Pierrot


Switchfoot - On fire

Tell you where you need to go
Tell you who you need to be
Tell you what you need to know
Tell you when you’ll need to leave

But everything inside you knows
More than what you’ve heard
So much more than empty conversations
Filled with empty words

Chorus:

And you’re on fire
When he’s near you
You’re on fire
When he speaks
You’re on fire
Burning at these mysteries

Give me one more time around
Give me one more chance to see
Give me everything you are
Give me one more chance to be... (near you)

Cause everything inside looks like
Everything I hate
You are the hope I have for change
You are the only chance I’ll take

Chorus:
I’m on fire
When you’re near me
I’m on fire
When you speak
And I’m on fire
Burning at these mysteries
These mysteries...

I’m standing on the edge of me (x3)
I’m standing on the edge

Chorus:

And I’m on fire
When you’re near you
I’m on fire
When you speak
(yea) I’m on fire
Burning at these mysteries...




Ştefan

e frumos la tine-n suflet...

imi numar cuvintele pe degete, si totusi scriu post'ul asta ca sa-mi insir dorul, ca niste fotografii legate cu clips-uri colorate de o sarma. ca frunzele de toamna impletite cu metalul gardurilor.
o distanta inghetata, dar peste care noi ne asternem rasuflarile, ca aburii ce creaza forme pe geamurile ornate cu flori de gheata.
mi-e dor de el, da, dar e dorul acela dulceag, cu gust de cafea maro-deschis, cu lapte, in care se formeaza inimi, e dorul acela suspendat, care asteapta si stie ca se va intampla, o intamplare legata de cuvantul curand.
curand, peste vreo cateva zile, o sa ne tinem din nou in brate, o sa ne sprijinim gurile unul de altul si o sa ne unim mainile, coapsele, cutele degetelor, gambele, calcaiele, ca sa formam o noua fiinta, ca sa ne intregim, ca sa ne revigoram; noi, la puterea a doua, cu miros de iarna, de vin rosu, tigari si trupuri incalcite..
iti multumesc ca ma tii de mana noaptea chiar si cand esti departe de mine, ca imi lasi semne pe gat chiar cand dormi in alt pat. iti multumesc ca ma incalzesti doar gandindu-ma ca tu existi, ca esti al meu, de acolo..

e frumos, e prea frumos la tine-n suflet...


Ioana.

Aruncarea in valuri

Cu mici exceptii, majoritatea oamenilor care ne cunosc relatia sunt inca uimiti de faptul ca "rezistam" desi distanta (masurata in kilometri) e destul de mare. "Cum rezistati asa departe?" (adicatelea, de ce oare nu gasim pe altcineva mai aproape?) pai... oare cum?! Uite asa, pur si simplu. E probabil dovada a cat de mult ne iubim. Da! Asta e! La intrebarea "Cat de mult ma iubesti?" probabil ca cel mai bun raspuns ar fi "Te iubesc asa de tare incat as putea rezista luni (!) de zile departe de tine. Si cand n-as mai rezista as alerga distanta pana la tine".

Oare asta ne face mai putin superficiali decat cei care se intereseaza intotdeauna de rezistenta relatiei noastre? Sau oare suntem asa de superficiali incat revenim la jocuri copilaresti care culminau cu "ce-am gasit sa fie al meu!" ?

Nu, categoric nu! Nu suntem superficiali, gandim cu bataia inimii, nu cu raceala encefalului, cand vine vorba de noi. Renuntam la multe unul pentru celalalt, pentru ca ne iubim! Sincer nu stiu ce e asa de greu de inteles. A devenit un paradox asa de mare sa iubesti ? Sa te logodesti sau sa te casatoresti din iubire e doar un simplu moft sufletesc? Conteaza mai mult zestrea decat fericirea sufletului?

Prea multe intrebari cu raspunsuri din puncte de vedere diferite.

Cineva imi povestea o discutie intre el si un pustan abia iesit din pubertate (mare Don Juan din inceputuri, sau cel putin laudaros). "Poti face tu cat sex vrei, daca n-ai facut dragoste ai trait degeaba! A face dragoste inseamna mai mult decat satisfacerea unei nevoi fizice."

Raspunsurile sunt simple, trebuie doar sa stii cand sa deschizi sau sa inchizi ochii.


Ştefan

don't you worry about the distance.

Hey there Delilah
Don't you worry about the distance
I'm right there if you get lonely
Give this song another listen
Close your eyes
Listen to my voice it's my disguise
I'm by your side

inca o melodie ce ni se potriveste atat de bine; pe langa Gara in doi, Copaci fara padure, Mai ramai putin, Vara promisa, Fantani, Aruncarea in valuri, Ce bine ca esti, Inscriptie pe un inel, Ma lasi prea singur daca vei pleca, Fara petale, Nebun de alb, Te astept in munti, Din intamplare, Cantec singur, Numai tu, Sa ne iubim pe tarmul marii Negre... si altele, pe care o sa le adaug, cand o sa am mai multa inspiratie si mai mult timp...
vocea lui chiar vibreaza in mine, atunci cand il aud, pe o inregistrare. il simt mai aproape, parca ma-nrosesc ca atunci cand se uita in ochii mei sau imi spune vorbe frumoase, pe neasteptate sau in momentele tandre..

Hey there Delilah
I know times are getting hard
But just believe me girl
Someday I'll pay the bills with this guitar
We'll have it good
We'll have the life we knew we would
My word is good

..versurile astea ma proiecteaza cu gandurile undeva in viitor, intr-o mansarda [reala] a noastra, eu inconjurata de acte, hartii, dosare, ca o diplomata ce-o sa fiu, iar el cu chitara, vesnic indragostit de muzica, cantandu-mi, scriind cate un vers de poezie, intre doua acorduri, eu privindu-l incruntat. el sa se opreasca, sa faca o mutra de copil suparat, eu sa dau la o parte hartiile si sa sar pe el, sa-l sarut pana imi spune el insusi sa ma opresc..

A thousand miles seems pretty far
But they've got planes and trains and cars
I'd walk to you if I had no other way
Our friends would all make fun of us
and we'll just laugh along because we know
That none of them have felt this way
Delilah I can promise you
That by the time we get through
The world will never ever be the same
And you're to blame

..aici chiar asa e. unii fac misto, altii ne compatimesc, altii se mira ca de Apocalipsa, unii ne invidiaza, altii ne au ca model.. *zambet* dar cel mai mult ma deranjeaza intrebarea vesnica: "cum de rezistati voi la distanta?" intr-adevar, e greu sa intelegi cum cineva poate sa "reziste" [desi nu e vorba de rezistat, pentru ca nu e ceva neplacut, ca sa-i faci fata.. dimpotriva.. dorul si dorinta cresc, cu fiecare zi ce trece], fara intalniri si mers impreuna dimineata, la scoala, fara asteptat in pauza mare in fata scolii si mers impreuna la tigara, fara mancat impreuna la pranz si plimbat prin oras, in aceleasi locuri, seara, fara discutii interminabile pe messenger si, apoi, dimineata, luand-o de la capat. ei, bine, eu m-am obisnuit fara chestiile astea atat de "mari" pentru altii dar atat de lipsite de contur, pentru mine.
nu spun ca m-as plictisi zi de zi cu el, dar o sa avem timp sa ne bucuram unul de prezenta altuia, cand ne vom mai maturiza si, probabil, o sa ne pastram sentimentele intacte, daca nu le mai si ingrosam.. iar sentimentul reintalnirii, dupa o perioada nedeterminata, e unul din cele mai frumoase pe care le-am avut in viata mea de pana acum.

Hey there Delilah
You be good and don't you miss me
Two more years and you'll be done with school
And I'll be making history like I do
You know it's all because of you
We can do whatever we want to
Hey there Delilah here's to you
This one's for you..

..da, da.. peste doi ani, o sa scap si eu de liceul meu minunat, o sa-mi fac bagajele [toate-toate] si o sa ma car in capitala, unde am sa pot sa-l tin zilnic de mana. si poate si-n somn. *zambet dublu*

Ioana.

Ce bine ca esti...

Ce bine ca esti...

Du-mă-n fericire sus
Izbeşte-mi tâmpla de stele până când
Lumea mea prelungă şi nesfârşire
Se face coloană sau altceva
Mult mai înalt şi mult mai curând
Mult mai înalt şi mult mai curând


Ce bine că eşti, ce mirare că sunt
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se
Două culori ce nu s-au văzut niciodată
Una foarte jos, întoarsă spre pământ
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuita luptă
A minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt




Ştefan

poveste mica.

imi plac diminetile racoroase langa el. imi place sa ma-ntind lenesa, dupa o noapte cu 2 ore de somn, sa-mi catar picioarele pe pereti si sa trag de el, care are un somn mult mai adanc. sau sa-l vad dormind. ador sa-l vad dormind, pentru ca atunci mi se pare ca lumea sta pe loc, odata cu somnul lui. ca nici vantul nu mai bate si nici ceasul nu mai ticaie. ca totul e concentrat in patru pupile acoperite de genele lui lungi. ador sa fumez langa el, sa-l studiez tragand din tigara, scotand fum, rotind tigara intre degetele lui groase, scrumand, facand un munte de scrum in varful ei. intotdeauna imi place sa-mi aprind tigara dupa el, ca sa-mi fixez bine imaginea lui in minte, fara sa-si dea seama, ca sa-mi apara obsesiv, dupa ce va fi sa plece. imi place sa-l calc pe picior, sa ma apuce cu foame in brate, sa simt cum mana lui trece de piele, strabatandu-mi coloana vertebrala. imi place sa-l sarut pe strada, ca sa-l surprind, desi urasc sa fiu sarutata pe strada. sa radem amandoi de oamenii cu mustata din piatra, sa-i numaram, sa ne-mpiedicam si sa radem unul de altul. imi place sa-i cant, in soapte, ca sa-i transmit un anumit mesaj, dintr-un vers care ni se potriveste, din melodii dragi noua; el sa zambeasca si sa ma pupe pe frunte, parinteste, sa ma simt protejata in bratele lui. ca un urs polar. cafeaua bauta langa el are un gust mai bun. pentru ca zaharul se dizolva sub privirea lui, pentru ca linguritele noastre s-au atins, pentru ca, sufland in cafeaua lui, sufla si-n a mea... iar cand bem din acelasi pahar de plastic si buzele lui formeaza o inima pe marginea paharului, il sarut pe umarul stang.
imi plac diminetile in care am vrea amandoi sa tipam: "lasati-ne, noi ne mai iubim putin.."


Ioana.

Scrisori de April

"Mi-am rezervat acum cateva zile putin timp (printre studiu, birou, scoala si alte lucruri putin importante) sa lecturez "Femei". Mi-a fost o pauza imbucuratoare, m-a relaxat, pe cat te poate relaxa o carte buna si o ceasca de cafea, fara zahar. Uneori imi fugea gandul la tine, fara sa-mi dau seama, si totusi parcurgeam cateva pagini bune, cuvant cu cuvant, fara a fi intrerupt de povestile din interiorul cartii. Se legau de mine imagini de nopti petrecute cu tine, mirosul tau, iti simteam textura pielii pe copertile cartii si abia apoi ma trezeam din fantezie si reluam lectura de unde o lasasem.

Refuzam sa fiu deranjat de cei din jur, de salutarile joviale primite din partea unor prietenii construite in cateva zile de betie, doar ridicam fruntea si le raspundeam si eu cu un gest scurt. Intrebarile de genul "Ce citesti?" ma enervau cel mai tare, a intrerupe pe cineva din lectura,pentru asa ceva, e asemanator cu a trezi pe cineva din somn si a-l intreba: "Ce visezi?". Si toate astea cu un zambet tamp, dar sincer, pe chipul lor.

Mi-am trecut ochii si prin 'Eseuri de indragostit', scurt, parcurgand cateva pagini mai mult pe diagonala. Numele ma amuza momentan indeajuns pentru ca incerc sa-l pronunt si bineinteles ca am o pronuntie de ahem... Iliescu.
Incerc sa tin pasul cu toate lucrurile din paranteza de sus, si uneori asta ma sufoca. Desi pana mai acum am suportat lipsa asta de oxigen, prezenta ta m-a revigorat, mangaierile mi-au dat din nou miscari (mai putin stangace), saruturile mi-au dat din nou voce (si cant!).

Mi-e dor de tine, ai observat probabil din primele randuri, se vede si din marimea "scrisorii", pentru ca de obicei nu scriu mai mult de cateva randuri. Acum simt ca parca explodez, imi joaca ochii pe pereti, pe strazile de 3-4 dimineata, prin parcuri goale la mijlocul saptamanii. Vad in culori diferite, mai vii, mai fluide. Pentru tine, pentru noi.

Nu stiu ce sa scriu in incheieri (nici in introduceri), si probabil am sa termin ca de obicei cu...


Iremediabila (S.V.P.)

iubita mea şi-a pus la vise tocuri
periculos de-nalte, gri şi inegale,
coşmarurile şi le poartă cam desculţe,
dar le-a promis şi lor nişte sandale.

pisică e cu sufletul subţire,
ce se iubeşte doar pe-acoperişuri,
iubita mea mă-mpinge la pieire
şi fac cu umbra grele compromisuri.

mi se strecoară noaptea printre vise
şi mă îndeamnă să vânăm păcate,
trişează-n dragoste şi, pare-mi-se,
nu poartă lenjerie nici la şoapte.

Te iubesc!"

PS: celor ce citesc, recomand:

Alain de Botton - Eseuri de indragostit


Ştefan

scrisori iubite.

facandu-mi azi curatenie prin dulap, am gasit fostul meu jurnal, o agenda roz, cu un fluture mare desenat pe coperta, alaturi de versuri de la Celelalte Cuvinte sau Magica. en fin, printre poezii stranse de mine de-a lungul timpului, cantece ascultate o singura data, etichete si timbre lipite pe diferite pagini, am gasit si primele scrisori de la el, biletele de tren, pozele alb-negru din copilaria lui.. mi-am adus aminte cand ardeam de rabdare sa aflu ca am ceva in posta. si ne scriam scrisori pe foi albe, neconventionale, cu colturile indoite sau patate cu cafea, pe foi rupte din caietul de romana, "felicitari albe". cu toate ca vorbeam zilnic, ne scriam si scrisori prin hartie. poate de dragul de a ne vedea scrisul, unul altuia, de a analiza atent forma literelor, distanta dintre cuvinte, formula de incheiere, sau de dragul de a avea amintiri vii, pe hartie, pe care sa le regasim si sa retraim niste momente ce nu vrem sa le dam uitarii.
era acolo si o scrisoare cu un plic vernil, cu "henri coanda" [parca], cu niste randuri scrise intr-o ora de romana, de el. scrisoare transportata de la bucuresti de mama. si ,pentru ca plicul n-a vrut sa se lipeasca, asa l-am si primit.. si imi aduc aminte zambind de banuielile ca mama ar fi citit scrisoarea.
ma gandesc tot mai serios sa-ncep sa-i scriu iar scrisori de mana, sa le-nvelesc frumos, alaturi de vreun lucru mic, de-al meu, si sa i le trimit prin posta, sa moara de nerabdare sa se deschida odata plicul, si sa-i tremure coala de hartie intre maini.
ma cuprinde o stare mixta de fericire, de comfort interior, de relaxare, de implinire, de dorinta, cand imi aduc aminte ce a fost atunci si ce e acum, cand realizez ca timpul nici nu ne-a salutat, in trecere. si suvita lui de par e intre degetele de la mana stanga, leneveste si toarce ca o pisica birmaneza.
azi am gasit pe mail "scrisorile nedesfacute" ale lui Alifantis; primite cu drag de la el, cu fundita rosie [virtuala] infasurata. si-o sa-mi permit sa citez un "cantec la malul marii"..

la ceas târziu
te laşi pradă privirilor
şi răsuflărilor mele,
aidoma mării
albastre,
sălbatice,
fremătătoare.
sufletele noastre se unesc
într-o tăcere pe care numai ele o cunosc.
nopţi,
negre,
pletoase,
cu lacrimi de lună
pe care numai noi le ştim.
ce binecuvântată înţelegere
şi iubire ne-apasă.

Ioana.

Jazzul si dragostea..

nu stiu cat de mult ne-a afectat relatia faptul ca sunt fan Alexandru Andries. tin minte ca prima oara (si daca nu prima, atunci a doua) cantam pe strada "am pneumonie" sau "ma doare maseaua"
si ea radea de mine (sau cu mine :) nu stiu exact).
acum a inceput sa asculte si ea jazz-man-ul care mi-a schimbat perceptia muzicii.
de fiecare data cand ascult o melodie de-a lui, mi se face dor de Aimee, pentru ca versurile se potrivesc asa bine cu ce traim noi...

Ştefan

te-as fi iubit cum n-ai mai fost.

orbitor.

Ioana (9/6/2007 11:27:17 PM): te iubesc
Stefan (9/6/2007 11:27:45 PM): si eu te iubesc





Ioana.

Univers mic

Cel putin din punctul meu de vedere, universul meu se limiteaza la ea. In afara universului stau restul trairilor, cunostintelor, intamplarilor, mai mult sau mai putin (cel putin teoretic) importante. Dar cand ne certam, intregul meu sistem, mod de viata, univers mi se naruie. Si raman doar cu acele lucruri carora nu le dau o importanta majora. E foarte dureros sa vezi cum contribui la distrugerea celei mai frumoase parti din viata ta.
Cand universul asta mic incepe sa isi arate limitele, si se distruge, nu mai functionez, timpul se opreste, oamenii trec fara nici un fel de expresie, muzica nu-ti mai suna a muzica, chitara e un simplu lemn cu sarme, nimic nu se mai leaga. E oribil!

Imi vreau universul inapoi!


Ruga

Doamne daca-mi esti prieten
cum te lauzi prin toti sfintii,
De i-ai scris porunca mortii,
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne daca-mi esti prieten
nu-mi mai otravii ursita,
De i-ai scris porunca mortii,
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne daca-mi esti prieten
n-asculta de toti zurlii,
De i-ai scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne daca-mi esti prieten
cum sustii in gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Si-nainte de culcare
De e scris porunca mortii
Cand si-o ascutii pumnalul
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul...

[S.P.]

Ştefan

...rau.

ma simt rau. nu stiu daca intelege cineva cum e raul ala.
ca un colt de padure, la inceput de iarna, cu copaci schiloditi de vant, cu cerul plin de nori, cu fulgere luminandu-ti fata crapata de suferinta.
ma simt ca inaintea unui sfarsit. unui capat. ca si cum ai face nodul dupa ce-ai cusut un mort. mi-e frica de noi inceputuri. nici nu pot sa le vizualizez, momentan.
plang si lacrimile sunt reci, nu fierbinti, ca de obicei. o fi si asta un semn.
nu stiu ce anume s-a intamplat, ce fisura a aparut intre "noi". de parca vreun element supranatural ar fi intervenit intre noi si ar fi amagit orice speranta, parca ar taia orice creanga de copac. iar noi nu ne dam seama.
poate ca am gresit si eu. cand vine vorba de relatia asta, sunt in stare sa cer si iertare, daca intr-adevar constientizez ca am facut rau.
singurul lucru pe care vreau sa-l priceapa, sa-l invete, sa-l retina e ca eu nu am nevoie de sfaturi, de compatimire, de imbratisari virtuale sau pupici, de 'te iubesc'-uri spuse atunci cand sunt nervoasa, ca pe o consolare. pot sa trec singura peste necazuri, peste certuri in familie, peste orice esec... ma prabusesc, imi construiesc din nou aripile, apoi zbor iar, poate putin mai stangaci. iar el ma invinovateste ca niciodata nu-mi deschid sufletul in fata lui si ca dau mai multa importanta altor amici, care stiu sa ma scoata dintr-o stare aiurea, ca sa mai uit. ori, daca i-as povesti lui tot ce-am pe suflet, m-as simti la fel de rau, poate chiar mai rau, stiind ca l-am intristat, intr-un fel, si pe el. asa ca prefer o propozitie oricat de ilogica, oricat de stupida, din partea lui, spontana, pentru ca doar asa m-ar face sa zambesc. singurul lucru peste care nu pot sa trec sunt certurile noastre...
iar daca nu vorbesc serios cu el, daca nu ne "certam", el nu intelege nimic, crede ca glumesc. asta ma face sa cred ca inca nu ma cunoaste asa de bine si sunt frustrata. ce frustrata, distrusa! dezamagita...
si se mai si subestimeaza, cand imi spune ca e mai greu de cap si ca el intotdeauna face ceva care sa-i enerveze pe ceilalti. da, ii enervezi pe ceilalti prin grija ta nemarginita, prin preocuparea ta pentru orice lucru minor, care-i da o importanta majora, cand nu e cazul. asta cred ca e principala greseala...
si mi-e greu, acum, pentru ca nu stiu incotro o sa mergem. nu stiu ce ar trebui sa fac, pentru ca nu stiu daca am gresit cu ceva. iar el nu-mi spune nimic concret. dar totusi il iubesc si vreau sa cred ca reprezint ceva mai mult pentru el decat "toata lumea", decat "ceilalti".
acum sunt mai multi nori decat de obicei...

Ioana.

despre copii.

Sigur Ros - Untitled #1


vreau un copil care sa se nasca zambind. sa fie cald, nu rece la picioare si la maini, ca mine, mereu. sa n-aiba puncte rosii si nici vene pronuntate pe cap.
sa stie sa viseze, sa nu ii placa desenele cu monstri si roboti, sa iasa in fata blocului dar nu sa scrie prostii pe pereti, sa nu puna mana fetelor pe fund, ci sa cada in genunchi, sa-si gaureasca pantalonii noi, sa joace sotron, sa uite regulile, sa intrebe de cinci ori. sa n-aiba memoria buna, doar ca sa fie sociabil.
sa salute oamenii beti, sa nu ii fie frica sa treaca strada prin locuri nepermise. sa bea apa de la pompa din fata blocului, desi nu e igienic.
sa se tavaleasca prin iarba, sa manance frunze de la flori, sa se uite spre soare fara sa stranute.
sa aiba scrisul lizibil, sa isi scrie numele pe fiecare coperta, sa traga linie la marginea foii. sa stea in banca cu o fata, sa o ajute sa-si incheie uniforma, dar sa nu se gandeasca la obscenitati.
sa nu mearga prin beciuri, sa nu bea alcool de la baietii mai mari din cartier, sa bea mult suc, cat mai colorat, cu acid, sa il usture stomacul la cinci ani si sa-l duc la urgente. sa adoarma in bratele mele, in sala de asteptare; dimineata, sa manance miere de albine, si nu cereale.
sa faca el cartile lui de colorat, felicitarile lui de 8 martie, sa nu cumpere din librarii. sa nu stea la calculator, sa nu deseneze in paint, ci pe pereti, iar apoi sa scoata limba la noi.
nu imi doresc un copil cu ochi rosii, cu incheieturile de la maini vinete, cu urme de ace, cu masca de gaze pe fata, sa nu circule rachetele pe langa el, oamenii de zapada sa nu fie facuti din noroi, stelele sa nu ii explodeze pe chip.
sa nu prinda nicio eclipsa, sa priveasca nestingherit spre soare, fara teama ca stratul de ozon e mai subtire decat degetul lui mic.
sa nu fie subnutrit, sa nu i se afunde ochii in orbite, sa nu i se vada inelele coloanei vertebrale.
sa nu il pazeasca politia in fata gradinitei; cand se plimba, sa vada parcuri, nu fabrici.
sa bea apa de la chiuveta fara sa se teama ca ar putea contine excremente de soarece, sa rupa frunze, tufisuri, fara sa se spele pe maini apoi, ca sa se duca insectidicul.
sa creada ca l-a adus barza, apoi sa creada in mos craciun, sa nu stie diferenta dintre fete si baieti pana in clasa intai.
sa citeasca "fetita cu chibriturile", nu sa caute rezumatul pe wikipedia.
imi doresc un copil care sa nu uite sa viseze, sa nu se teama sa priveasca stelele, inainte sa adoarma.
imi doresc un copil sanatos, care sa aiba parte de lumina soarelui, parasind intunericul uterului meu.



Ioana.

Prietenie

Atunci cand iti pare rau de situatia prin care trece cineva, si incerci sa il ajuti (asa cum poti) se numeste ca ti-e "mila" ? Nu stiu de ce urasc termenul asta si expresiile de genul: "Vai saracul de el, uite ce a patit." si asta pentru ca in general oamenii care se exprima in astfel de moduri nu fac nimic pentru a-l ajuta pe "saracul de el" si se rezuma doar la a-l compatimi verbal. Ceea ce e de foarte mare prost gust in ochii mei. Vad expresiile de genul asta ca un fel de lauda sau autocompatimire in urmatorul fel: "Uite saracul de el, ce rau o duce. Dar cel putin eu o duc bine."

Imi e incredibil de greu sa reactionez atunci cand un prieten foarte apropiat trece printr-o perioada dificila (putin spus). Imi ia mult timp sa-mi cantaresc cuvintele (din respect pentru persoana respectiva) si lafel de mult timp sa-i arat ingijorarea mea fata de situatia in care se afla. Dar sunt momente in care nici nu ma pot gandi la analizarea situatiei si reactionez spontan, oferind tot ce poate oferi un prieten si poate putin mai mult.

Am prieteni putini (foarte putini), si vorbesc aici de prietenie in adevaratul sens al cuvantului, oameni care nu se uita dupa cateva luni sau dupa o neintelegere, tocmai de aceea mi-e greu cand unul din ei e pe punctul de a disparea complet din aceasta lume.

Vorbesc aici de G., unul din cei mai apropiati oameni mie, desi ne-am cunoscut abia anul trecut, prin vara, cu o chitara si o bere in parcul Gismigiu, hranindu-ne foamea si setea pentru muzica ce nu se mai aude la colt de strada asa de des, de concerte sau evenimente culturale de acest fel nici nu mai incape vorba, ele fiind mai rare decat eclipsele solare. I-am propus sa ne vedem la o cafea, sa mai vorbim (pentru ca nu am mai vorbit demult), sa discutam ca intre prieteni si sa imbatranim vremurile astea negre intre doua tigari.


Ii e greu, si cand il vad asa, mi-e si mie greu.
Mai multe nu va spun. E irelevant.

Canicula mare domnule!

Ştefan

porti de verde.

ieri a plecat. si nu am plans. recunosc ca am avut un moment de slabiciune, cand cei din jur ma bombardau cu priviri si intrebari, iar ochii mi s-au umplut de lacrimi. dar m-am gandit la promisiunea lui, ca ne vedem curand, ca "vin acush", si m-am infiorat cand mi-am amintit momentele de dragoste, scurte, frante de vreo deschidere de usa sau de-un interfon, de o voce sau de un telefon. scurte, dar intense, in care fluturasii innebunisera de-a dreptul in stomacul meu, iar fiorii urcau pe inelele coloanei vertebrale.
daca tot veni vorba de ce ii place, o sa lipesc si eu un poster pe peretele mansardei, care sigur o sa-l faca sa se inroseasca, asa cum am patit si eu, citind postul anterior..
imi place cand isi sterge ochelarii cu marginea tricoului, imi place cum isi da parul dupa urechi, imi place cand ma zgarie pe spate, imi place cand ii tremura picioarele, imi place cum se chinuie cu fermoarele, imi place cand ma saruta si tine ochii inchisi, fara sa stie ca-l vad, imi place cand rade, imi plac bancurile lui la care ma abtin sa nu rad, imi place cand se uita-n sus, fiindca-i spun eu sa se uite-n sus, iar luminile dintre ramurile copacilor i se intiparesc in mijlocul capruiului ochiului stang, imi place cand imi spune 'te iubesc', imi place cand imi accepta mofturile, imi place cand mergem pe strada si se uita la mine, iar eu trag cu ochiul si zambesc, imi place cand m-ajuta sa cobor de pe cozla, imi place sa-l vad fumand, imi place cand e serios si cand povesteste, imi place cand vorbeste cu tata, imi place cand ma strange in brate, imi place cand ma roaga sa nu plang, desi nu ma tin mereu de promisiune, imi place cum se incrunta, imi place cand se chinuieste sa ma muste, imi plac venele groase de pe mana stanga, imi place cand imi spune 'ursuloaica', imi place cand mesteca in cafea, imi place cand imi aprinde tigara, imi place cand ma-ncalzeste, imi place sa dormim unul pe altul, imi place sa fie transpirat pe frunte si sa-l mangai, imi place sa-l sarut pe gene si sa zambeasca, imi place cand e fericit si relaxat, imi place sa imi tina mana sub cap, imi place cand ma saruta de 'noapte buna', imi place sa-l trezesc dimineata, imi place sa-l vad dormind, imi place sa ma fac mica in bratele lui, imi place cum ii sta in blugi, imi place cand isi cauta cuvintele potrivite, imi place ca stie ce sa-mi daruiasca, imi place cand dusul ii stropeste fata iar el se uita-n sus, imi place cand incearca sa ma ridice-n brate, imi place cand nu intelege regionalisme, imi place cum citeste, imi plac dedicatiile lui de pe carti, imi place vocea lui tremuranda..



Ioana.

lista scurta de bucate

Imi place cand ma accepta langa ea, desi parintii ei sunt in camera de alaturi. Imi place cand doarme langa mine. Imi place cand ma tine de mana. Imi place cand se joaca in parul meu. Imi place cand ma iarta. Imi place cum se gudura cand o sarut. Imi place cand ne impacam. Imi place cand e copil. Imi place cand bem cafeaua. Imi place cand ma alinta. Imi place dimineata, cand are cearcane mici. Imi place cand face zgomot. Imi place cand ii aud respiratia. Imi place cand fumam impreuna. Imi place cum se preface surprinsa cand intru in dus cu ea. Imi place mersul ei. Imi place cand ascultam muzica impreuna la o singura pereche de casti. Imi place cand mi-e frig si ma incalzeste fara sa vrea. Imi place cand ma pupa,ca un copil, in public. Imi place cand ma zgarie pe spate. Imi place cand ma musca. Imi place cum se incalta. Imi place cand imi zambeste. Imi place cand imi scrie. Imi place cand imi daruieste carti. Imi place cand ne spunem noapte buna. Imi place cand dorm cu ea in brate. Imi plac cele trei alunite de pe obrazul ei drept. Imi plac buzele ei moi. Imi place cand imi vorbeste noaptea. Imi place sa-i vorbesc noatea, ascuns in intuneric. Imi place cand imi spune te iubesc, uitandu-se in ochii mei. Imi place cum se bucura cand ii fac cadouri mici. Imi place... mult mai mult decat atat.

Ştefan.
Piatra Neamt.

poezia noastra

"Intre noi, cerul si pamantul, pentru ca zburam din nou, cu vantul prin plete si caldura luminii pe chip.
Fragmentele de dragoste din 'cele mai frumoase 101 poezii' imi apar si mie in visele in care-mi esti prezenta.
Te iubesc, cerul meu!

28 august 2007

Stefan

P. Neamt"




nu mai stiu ce sa scriu. am un gol in stomac ori de cate ori ma gandesc la el, la gesturile lui, la imbratisari si zgarieturi pe spate. acum e intr-un pat, la 5 minute de mine, in alt bloc, dar il simt asa aproape, de parca m-ar saruta pe frunte...
inca o zi si se-ntoarce, la trei sute si ceva de kilometri, dar fericirea este urmata de puncte de suspensie, pana cand ne vom tine iar de mana.







Ioana.

in doi.

mi-ar fi placut ca in dimineata asta sa ma fi trezit langa el, sa-l fi sarutat de buna dimineata si sa ma duc la baie. sa bata la usa, sa ma intrebe daca vreau cafeaua fara zahar, iar eu sa-i zambesc in 'da'.
sa ma asez pe balcon, la soare, sa-mi dau parul din ochi ca sa vad mai bine muntii, iar el sa vina si sa ma imbratiseze, sa-mi promita ca fiecare dimineata o vom imparti la doi. eu - prima raza de soare, el - prima adiere de vant.
sa se enerveze ca i-a dat cafeaua in foc, pentru ca imbratisarea a durat prea mult, sa i se dilate pupilele ca in noptile de dragoste, dar sa nu injure, pentru ca el nu injura niciodata.
sa ma-ncalte el, sa mergem la cumparaturi, sa luam vin rosu, sec, pentru diseara, sa mancam profiteroale [da!] si sa cumparam carti. sa stam in parc pana la ora pranzului, pe zidul nostru, sa citim cate o pagina fiecare, sa comentam tehnicile beletristice.
sa ajungem "acasa", la "noi", sa gateasca el si eu sa ii calc camasa pentru plimbarea nocturna. sa ne spunem, unul altuia, 'pofta buna' si sa zambim complice. sa dormim dupa-amiaza, dar somnul sa se rezume la mangaieri, imbratisari si discutii interminabile, despre vecina de dedesubt, despre primar, despre politica, despre copiii din spatele blocului, despre vreme, despre ai mei, despre ai lui...
sa se-nsereze, sa facem dus impreuna, sa iesim noaptea la plimbare, sa numaram glasurile de greieri, sa vanam stele cazatoare, sa-mi fie frig si el sa-mi dea geaca lui, sa cumparam tigari si sa fumam una, amandoi.
ajunsi acasa, sa fumam pe balcon, sa inghitim cu pofta vinul si sa ne facem cu ochiul, gandindu-ne la inca o noapte in doi, ce asteapta intre asternuturile moi.
sa punem lumea la cale, intre soapte, sa-i spun ca-l iubesc si sa adormim imbratisati.



Ioana.

Peisaje - de la fericire.

Verzi - de la iarba,
Albastre - de la cer,
Galbene - de la soare,
Rosii - de la piele,
Transparente - de la apa marii.



Peisaje mici si frumoase, scaldate in zambete si franturi de conversatii absurde, ce nu se mai terminau sub intunericul ce domnea in 536. Asternuturi albe si gustul sarat al buzelor pline de rani de la muscaturile Soarelui. Peisaje interminabile in rasarit si in apus multicolor. Toate adunate sub un singur fir de nisip, sub o singura arsura de Soare, sub un singur cer.

Ii simt inca pielea aspra, plina de nisip traversand`o cu degetele, devenind din ce in ce mai moale si mai sensibila sub atingerile mele pline de dor. Ii simt inca sarutarile fragile si muscaturile violente, aplecandu-se peste mine in mii de fluturi de bucurie si nerabdare.

As fi fost in stare sa zbor.

Ştefan

vara promisa.

linii de cale ferată scârţâind
sunt nopţile noastre de dragoste. unind
muntele cu marea, fără puncte cardinale,
ore, ticăit de ceas.
trupurile noastre, în sărbătoare, ascultă
ritmul unei stele clipind în carul mic.
ochii tai, arsură din cerul de opt seara,
străbat lacrima din mine, scoica mică din "c"-ul
"te iubesc"-ului.

(Ioana)

**

...Si nici albastrul nu va primi lumina de la soare
De palma ta nu-i prinsa puternic intr-a mea
Iar ochiul tau de ochiul meu nu va vedea
Ca suntem despartiti de munti sau mare.

(Ştefan)


...distanta e invinsa demult;
paginile acestea vor fi scrise, alternativ, in doi, cu stilouri diferite, in momente diferite, probabil stari diferite, dar ne leaga bataile de inimi, sincronizate.



Ioana.