sunt geloasă...

o sa citez, in postul asta, o poezie de-a lui Cărtă in care m-am regasit imediat. de cateva zile, cand mai trage cate-o rafala de ploaie, ma cuibaresc in paginile volumului patrat cu coperta alb negru, intitulat "Nimic", care a trecut si prin mainile autorului atunci cand ne-a scris un autograf (primul autograf pentru "Ioana şi Ştefan", colectiv, ca sa zic asa :) ), la bookfest 2010.
cand spun Cărtărescu, spun vacanta de vara inainte sa incep anii de liceu, cand ma trezeam, leneveam si adormeam cu povestile lui (travesti.. nostalgia..). si cand am prins curaj in mine, sa scriu, sa inventez si eu povesti cu ciorapi de dama si rimel scurs pe obraji si litere de ruj pe oglinzi. si ma simt si eu mai tanara si mai rebela, parca; de fapt, curentul asta postmodern m-a transformat si inca reuseste sa ma transforme in tot ce vreau (sau nu vreau) eu.



"Sunt gelos. Ştiu că nu e frumos
ştiu că nu-i de folos, şi cu toate astea sunt gelos.
Sunt gelos când fac baie,
când râşnesc cafeaua, când mă-ntorc prin ploaie
de la serviciu,
când ascult vreun disc cu Baniciu.

Sunt gelos când mă pieptăn şi când îmi trag pantalonii,
şi când apar la TV, când privesc pietonii
ce se holbează la BCU
când văd damele din faţa hotelului Bucureşti, care nu spun nu
ci se duc cu băieţii
dacă primesc marafeţii.

Îmi pare rău, dragoste, aşa sunt, nu pot fi altfel,
nu mă pot stăpâni să nu te văd la altul în braţe
nu pot să-mi stăpânesc chinul ăsta interior,
să nu-ţi fac reproşuri când vii târziu...
Mi-e frică dacă eşti prea veselă
şi m-apucă dracii când te văd amărâtă
şi mă gândesc: hait! acum a făcut-o!
hait! a făcut-o, e clar!

Sunt gelos. Ştiu că nu e frumos.
Ştiu cât sunt de hidos, şi cu toate astea sunt gelos.
Sunt gelos când mă duc la dentist,
când vorbeşte la Actualităţi vreun iredentist,
sunt gelos când facem dragoste şi când dorm,
sunt gelos enorm, enorm!

Mă gândesc că se ştie şi că amicii mă privesc cu milă,
încerc să te fac să te trădezi prin metode subtile,
fac pe liberalul în chestiuni sexuale,
te privesc în ochi, te rog să nu mă minţi,
stau îmbufnat câte-o dimineaţă întreagă
şi nu mai sunt eu însumi, nu mai sunt eu însumi, dragoste...

Sunt gelos când bat la maşină,
sunt gelos când îl citesc pe Muşină,
sunt idiot de gelos când în Kundera toţi se culcă
cu toate, şi când în decor Ioana Bulcă
recită ceva,
sunt gelos când tai un calup de halva.

Gelos când ud florile, când strănut,
bănuiala mă strânge de gât,
scenariile mă înnebunesc,
posibilităţile, probabilităţile mă aiuresc,
sunt gelos când mănânc,
şi îmi muşc unghiile şi mă foiesc şi plâng...

Îmi pare rău, dragoste,
asta e."

(Mircea Cărtărescu, Sunt gelos, lua-m-ar naiba...)


Ioana


p.s: daaa, si eu sunt geloasa!

Never have you dog stuffed

Alan Alda
(Alphonso Joseph D'Abruzzo)

Alan Alda a fost unul din actorii mei preferati inca din copilarie. Tin minte serile in care ma uitam cu parintii mei la M*A*S*H. Se dadea la ProTV din cate imi amintesc, imediat dupa Familia Bundy (care mi se parea un sitcom destul de... simplu). Mai tarziu, odata cu aparitia internetului, am devorat serialul despre doctori si asistente in timpul razboiului din Korea de la cap la coada de cateva ori. Urmarindu-l pe Hawkeye Pierce atata timp, credeam ca am ajuns sa-l cunosc si ca viata personajului, filosofia lui de viata (desi imaginara) mi se pareau de neintrecut.

Am crezut asta despre Alan-Hawkeye pana recent, cand printr-o conincidenta fericita, la un targ de carte pe faleza Vamii, ochii mi-au cazut pe coperta unei carti scrise de insusi Alan Alda: "Never have you dog stuffed" - Biografie. Nu m-am putut abtine, desi pretul a fost destul de mare, am luat cartea. "Am vazut ca te-ai uitat la ea si ieri" mi-a zis vanzatorul. "Da, e unul din actorii mei preferati".

Jumatate de carte am citit-o pe plaja in urmatoarele 2 zile. Cealalta jumatate mi-a tinut companie in autobuz, in drum spre serviciu sau in metrou. Biografia lui Alan Alda este cu mult peste orice film si orice serial in care l-am vazut. Abia acum pot spune ca stiu cate ceva despre el. Felul in care a reusit sa ii dea viata lui Hawkeye Pierce si sa ma convinga de existenta unui astfel de personaj sta drept dovada a geniului lui Alan Alda.

Acum mi-am luat continuarea biografiei lui (nu ca prima carte n-ar fi fost completa) "Things I Overheard While Talking to Myself" si abia astept sa plec acasa, sa am ce citi in autobuz.

Ştefan

noi + marea = 4

noi + marea = 4 ani...
(sa tot fie!)



Si luna, luna rece-n spatii
Incheaga somn cu chiu cu vai
De ce nu-s, Doamne, un tramvai?
Te-as duce-n mine noua statii...

Asculta mai multe audio Muzica

in casa noua

De prea mult timp asteptam momentul asta. Din 1 August ne mutam in casa noua, doar noi doi si soarele :)

Ştefan.