Monday, October 12, 2009

"sunt fericit"




stii cum e ca persoana iubita sa-ti spuna "sunt fericit"? e ca-ntr-un cantec de leagan de care te agatai cand erai mic si toate lucrurile ti se pareau firesti si ti-era bine si cald si nu mai aveai nevoie de nimic. te simti implinit si simti ca ai cauzat ceva frumos... cat de bine e sa ti se spuna: "sunt fericit" si tu sa intrebi "de ce?" si sa ti se raspunda "de tine!". nu-mi mai trebuie nimic altceva!
am avut parte de unul din cele mai frumoase weekenduri impreuna :) poate pentru ca abia asteptam sa ma odihnesc, dupa o saptamana agitata sau poate pentru ca stiam ca o sa ne vedem mai des decat in timpul saptamanii. am discutat impreuna despre definitia 'faptului social' (deh, suntem colegi boboci amandoi!), am dormit impreuna, imbratisati, am bucatarit impreuna (de fapt, eu mai mult am asistat la proces. dar, totusi, am curatat doua mere, cu drag si spor.) si mi-a fost asa drag sa-l vad gatind pentru mine, m-am simtit un pic buricul pamantului (un pamant pe care locuim doar noi doi) si am carat impreuna pachetul de 20 de kile cu mancare(!!!) de la ai mei siii am fost la cinema (diseara mergem la cinema...da, da, da) si ne-am plimbat prin frig si iar am dormit impreuna (mai mult eu) si dimineata mi-a facut iar cafea si am mers in parcul tineretului care are o iarba verde si foarte frumoasa si am vorbit despre foste si fosti pe malul lacului, iar Soarele de toamna imi facea parul caramiziu si am ras de chinezi :) si am vazut multi chinezi(!) si ne-am spus 'te iubesc' in acelasi timp de inca doua ori (am si pierdut sirul..)
a fost frumos pentru ca am fost nedespartiti si chiar daca ne-am mai ciondanit din motive de ordinul trecutului, l-am simtit al meu.
acum sunt si mai de acord cu Dinu Olarasu cand spune
"n-ai nevoie de foarte multe
ca sa fii fericit..."
nici eu n-am nevoie de foarte multe. doar tu, langa mine, cu un zambet larg pe fata, spunandu-mi ca esti fericit. "de ce?", "de tine!". si eu sunt incredibil de implinita si de multumita si de iubita...

p.s: ce bine ma simt cand scriu despre lucruri obisnuite din viata de cuplu si nu mai am de ce sa scriu despre doruri si melancolii si nesigurante si tristeti de toamna... gata cu drumurile pline de singuratate piatra neamt-bucuresti. gata cu biletele dus!

p.p.s: iar pentru cei care nu credeau in relatiile la distanta sau ca vom face fata distantei... iata-ne!



Ioana.


1 comment:

  1. am descoperit blogul vostru de curand (click`uind din blog in blog), m-a atras ideea de mansarda`n doi.. si am ramas pe blog, citind posturile voastre timp de vreo ora si cv.. m-ati fermecat, am fost impresionata de povestea voastra iar acum nu ma pot abtine sa va felicit; va admir mult si ma bucur pentru voi, exista iata si oameni fericiti, bravo!

    ReplyDelete