mi-e gândul înnodat cu tristeţea norilor când scot ploaia din pântece.
mi-e trupul înceţoşat de fumul ciobit de buzele tale.
mi-e silaba omnivoră de şoapte şi piele şi unghii şi gene şi apă vie scursă
din iarbă spre cer.
mi-e naşterea prinsă de încheietura mâinii tale, o mai
zgudui din când în când, te sperii de tunete.
mi-e visul întrupat în tine.
Ioana.
No comments:
Post a Comment