drumul. spre tine.

cautam, rascoleam, paseam, tremuram. nu stiam de ce. ma cuprindea o stare ciudata de frica si extaz, simteam cum urcau si coborau suvoaiele de sange de-a lungul tamplelor si a scalpului.
ma intrebam, clipind foarte repede, ca si cum mi-ar prinde cineva stropi de ploaie pe varfurile genelor, ma intrebam cati ani au trecut de cand ti-ai dezmortit trupul prima oara. te cautam de-a lungul unui culoar de tesuturi, oase, limfa si acizi cu nume ciudate...
dadeam la o parte peretii cleiosi si scamosi ai stomacului tau si luminam drumul spre stern cu o stea infipta in cea mai subtire vena a incheieturii. imi era frig si ma uneam cu un plaman, care se misca violent. am inceput, apoi, sa lupt cu vaslele coapselor mele impotriva batailor inimii tale, care ma stropeau pe trup, ca ultimul val spart de tarm, ca prima ploaie care s-a unit cu striatiile buzelor tale.
ajunsesem in camaruta inimii, am vazut borcane, sparte, eprubete, stihuri sub forma de flori de colti, presate intre artere, o caldura cereasca imi ardea talpile sfintite cu sangele existentei tale.
ma sprijineam de inima ta, ma impartaseam cu vinul sfant al sufletului tau, ca intr-o zi de sarbatoare. imi crapa pielea, insetata de apa ta vie, cazuta in prima zi de vara asupra mea.
gasisem deja ceea ce tot cautam.



Ioana.

Jazzul. Muzica si promovarea.

Imi spunea mai devreme cum a fost la un concert de Jazz (in piatra neamt). "de-abia am ajuns acasa si imi suna in creieri muzicute, bassuri, chitari , clape[...]"
Nu pot decat sa fiu gelos. Chiar daca locuiesc intr-un oras mare, care uneori devine sufocant, n-am participat la prea multe concerte de jazz dintr-un singur motiv: pentru ca nu sunt promovate asa cum ar trebui, in locul lor sunt puse afise (pe cabine telefonice, stalpi si tot ce ar putea sustine un afis de dimensiuni mari sau mici) cu "Toamna Manelelor" sau "Miss Piranda". Asta e un lucru ce nu da o lumina culturala prea buna bucurestilor. Evenimentele care tin intr-adevar de cultura, si nu sunt doar niste metode de prost gust de a face bani, sunt umbrite de marile concerte de tot soiul.

As vrea sa ma mut la un moment dat - cred ca am mai spus asta - intr-un oras cum e Timisoara sau Cluj, unde acest fel de manifestari sunt frecvente si mai ales PROMOVATE (sau poate e doar in imaginatia mea).

Spuneam ca n-am participat la prea multe concerte de jazz, n-am mintit, au fost doar doua sau trei concerte de jazz la care am fost. Unul din ele a fost un concert de free Jazz (jazz improvizat) sustinut de Marius Vernescu (in poza), unul din cei mai renumiti pianisti din lume, dar din pacate nu lafel de apreciat la el acasa, in palatul Sutu, intr-o sala mica in stil rococo, cu o acustica excelenta. Vedeam in jurul meu nu doar oameni care au intrat din curiozitate la eveniment, ci si oameni care traiau intensitatea muzicii si simteau vibratia corzilor si a instrumentelor de suflat (saxofon si clarinet). Un altul a fost in Green Hours pub, unde am intrat fara sa stiu ca aveau in program vreun eveniment. Pe o scena mica se desfasura in toata splendoarea un sunet de trompeta. Din pacate n-am reusit sa retin numele artistului si inca incerc sa aflu.

Raman momentan la concertele descoperite accidental si la evenimentele prea putin promovate din Bucuresti, mai tarziu poate....Timisoara, Cluj...

Bonus: de ascultat dimineata!





Ştefan

ne me quitte pas...

Moi je t'offrirai
Des perles de pluie
Venues de pays
Oÿ il ne pleut pas
Je creuserai la terre
Jusqu'après ma mort
Pour couvrir ton corps
D'or et de lumière
Je ferai un domaine
Oÿ l'amour sera roi
Oÿ l'amour sera loi
Oÿ tu seras reine

Ne me quitte pas...

(...)
Ne me quitte pas
Je ne vais plus pleurer
Je ne vais plus parler
Je me cacherai là
A te regarder
Danser et sourire
Et à t'écouter
Chanter et puis rire
Laisse-moi devenir
L'ombre de ton ombre
L'ombre de ta main
L'ombre de ton chien...



exista melodii care depasesc marginea de tacere a cuvantului. melodii peste care tacerea se-aseaza ca roua, pe spice de grau. cred ca din acest motiv au si numit genul muzical "soul". muzica pentru suflet. nu de chiuit, nu de fredonat, nu de ascultat in piata mare, o muzica de stare, de moment, aproape de sufletul celora ce si-l deschid in fata acordurilor.
unele melodii sunt ca niste saltele pe care ma relaxez, ca un hamac intr-o livada sau ca intr-un foisor cu multe carti, in mijlocul gradinii, un mediu "pentru visat". mi-ar placea sa fac melodii din visele oamenilor... eu visez, de multe ori, dupa ce ascult o melodie. si de cele mai multe ori, ma visez cu el. cred ca muzica ne apropie infiorator de mult, in ciuda distantei; pe el il leg cu fire de aur de muzica, corzile chitarii lui au devenit corzile chitarii mele, iar el a cantat pe pielea mea rece ca-ntr-o simfonie. "ma acordase ca pe o vioara"... uneori, dragostea seamana perfect cu o melodie. primul acord, primii fiori ai primei intalniri. parcurgi o strofa, cu un vers mai optimist, unul mai trist, ajungi la unitatea indestructibila, la punctul culminant, la refren, care se tot repeta...e ca unirea fizica. iar apoi, spre sfarsitul vietii, strofele se inmultesc, spre final indreptandu-se spre bataile de tobe. se vorbeste spre moarte.
pe data viitoare, imi propun sa dezbat, in scris, de una singura, raspunsul meu la afirmatia lui Camil Petrescu, care sustinea ca "Acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt".

Ioana.

Intre doua ziare si o cafea tare... telegrama

Deschid pagina si scriu cu dorul unui om nebun dupa tine, intre doua ziare si o cafea tare.
Singurul lucru care ma tine treaz e faptul ca noaptea se scurge mai repede gandindu-ma la tine, la ce-am trait cu tine si prin tine...
Mai raman doua guri din cafeaua fierbinte, cu zahar ce inca nu s-a dizolvat pe fundul paharului.
dulce.

Prima gura de cafea: Anna Nalick - Wreck of the day



A doua gura de cafea: Jay-Jay Johanson - She doesn't live here anymore.




Ştefan

take my breath away.

zilele cu el sunt ca o recreatie mare, ca o dupa-amiaza cu miros de mir, ceva aproape sacru, ca sentimentul pe care il ai atunci cand te impartasesti. eu, ma impartasesc cu trupul lui, cu buzele lui,
mana lui mi-e dezlegarea de vina, de pacat, iar atunci cand ne impreunam ma simt tarata pana la cer si inapoi, ca o reptila.

stau zilnic in fata lumanarii, imi miroase-a cafea, vizualizez cu ochii mintii imaginea care mi-a ramas in suflet ca un talisman, ca o purtatoare de noroc, care ma purifica de mizeriile zilnice...
un sfert de cearsaf, fire de par pe jumatate de perna, luminite mici, de la lumanari, in ochii mei pe jumatate inchisi, doua maini luminate de pasiune si extaz.

zilele cu el... flacari, geamat, oftat, strangeri de mana, ochi inchisi, semne, vanatai, unghii impletite cu piele fierbinte, suflu fierbinte in ureche, dinti infipti in striatiile buzelor, tavan inalt, fereastra
ca in mansarda pe care o visam amandoi.

deja ma ia dorul de el doar cand imi amintesc de fericirea de copil indragostit cu care m-am desprins de pamant zile-n sir. cu chipul lui luminandu-mi trupul in intuneric. cu coapsele noastre impletite.
cu glumele si zambetele lenese, cu sange cald in vene, incalzind spatele unul altuia.
acum, suntem intr-adevar o singura fiinta..




Ioana.

Copii de zapada

Copii de zapada

"Abia astept sa avem amandoua nasurile reci [...]"

... si le-am avut (inca o data). Ne-am scaldat in fericirea de a fi singuri si liberi impreuna, luminati de cateva lumanari, mirosul de cafea si melodiile din surdina. Am ras unul de altul si ne-am gadilat dorul si dorinta fizica de a simti textura si caldura pielii-pereche.

N-au trecut decat cateva zile de cand ne-am spus ultima oara "te iubesc" privindu-ne in ochi, dar parca inca ii simt respiratia pe obraz, inca ma dor buzele si imi sangereaza de la muscaturi, inca ascult aceleasi melodii ce-mi amintesc de gustul ei.

Fizic, mi-au mai ramas din ea o vanataie pe gat, de la o muscatura lunga, si una in cot (pe care nu stiu cum de-am capatat-o) si o bucatica din pielea ei sub unghie. O simt langa mine atunci cand dorm, o visez cum ma priveste cu ochii pe jumatate inchisi de somn, ii simt tremurul si puterea mainii de parca inca m-ar strange tare, gata sa-mi franga degetele de dor si placere.

Inca am acea viziune (vis, speranta sau cum vreti sa o numiti) cu mansarda noastra veche si dezordonata, cu patul intr-un colt luminat de fereastra si biblioteca mica, de moda-veche, cu carti rasfoite, ce au notat pe marginea paginilor idei caracteristice comentariilor literare, cu ziare vechi de doua zile pe fotoliu si cani de cafea si de ceai, doua.

Arunc o privire in viitor si visez, sperand sa viseze si ea odata cu mine...

Alexandru Andries - Ochii tai

Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atîrna
Departe la orizont,
Pe frînghie,
Să se-usuce încet...

Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie...
Între timp, tu dormeai...

Spune-mi despre tine
Lucruri cît mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc...
Uuuuu...

Dacă mai crezi cît de cît în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt...
Spune-mi, cum ţi s-ar părea ?

Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lîngă mine
Şi să-ţi fie bine...
Uuuuu...

Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă...

Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi...

Ştefan

toamna. flacari.

Toamna, plimbare prin parcul cu pamant rece, pe nume Herastrau. Frunze, multe frunze cazand in intuneric, in parcul cu pamat rece. Ganduri ce zboare spre alta lume, spre alt univers, nascut din dragostea unui cuplu, EL si EA... copii nebuni. Tigari fumate in vantul rece, crivat de iubire.

Versuri vechi:

"O sa ma ai lipit de geam,
Furtuna de hartie!
...nu-mi revin."

Amintiri, inimi albastre si baloane atarnate de balustrada, legate de piciorul noptierei, muzica fara note, arpegii soptite.

Toamna, plimbare prin parcul cu pamant rece.


Pierrot


Switchfoot - On fire

Tell you where you need to go
Tell you who you need to be
Tell you what you need to know
Tell you when you’ll need to leave

But everything inside you knows
More than what you’ve heard
So much more than empty conversations
Filled with empty words

Chorus:

And you’re on fire
When he’s near you
You’re on fire
When he speaks
You’re on fire
Burning at these mysteries

Give me one more time around
Give me one more chance to see
Give me everything you are
Give me one more chance to be... (near you)

Cause everything inside looks like
Everything I hate
You are the hope I have for change
You are the only chance I’ll take

Chorus:
I’m on fire
When you’re near me
I’m on fire
When you speak
And I’m on fire
Burning at these mysteries
These mysteries...

I’m standing on the edge of me (x3)
I’m standing on the edge

Chorus:

And I’m on fire
When you’re near you
I’m on fire
When you speak
(yea) I’m on fire
Burning at these mysteries...




Ştefan

e frumos la tine-n suflet...

imi numar cuvintele pe degete, si totusi scriu post'ul asta ca sa-mi insir dorul, ca niste fotografii legate cu clips-uri colorate de o sarma. ca frunzele de toamna impletite cu metalul gardurilor.
o distanta inghetata, dar peste care noi ne asternem rasuflarile, ca aburii ce creaza forme pe geamurile ornate cu flori de gheata.
mi-e dor de el, da, dar e dorul acela dulceag, cu gust de cafea maro-deschis, cu lapte, in care se formeaza inimi, e dorul acela suspendat, care asteapta si stie ca se va intampla, o intamplare legata de cuvantul curand.
curand, peste vreo cateva zile, o sa ne tinem din nou in brate, o sa ne sprijinim gurile unul de altul si o sa ne unim mainile, coapsele, cutele degetelor, gambele, calcaiele, ca sa formam o noua fiinta, ca sa ne intregim, ca sa ne revigoram; noi, la puterea a doua, cu miros de iarna, de vin rosu, tigari si trupuri incalcite..
iti multumesc ca ma tii de mana noaptea chiar si cand esti departe de mine, ca imi lasi semne pe gat chiar cand dormi in alt pat. iti multumesc ca ma incalzesti doar gandindu-ma ca tu existi, ca esti al meu, de acolo..

e frumos, e prea frumos la tine-n suflet...


Ioana.