Fluturi de carton

J.S. Bach - Cello Suite no. 1 Prelude

Imi amintesc cum desenam fluturi colorati cu creta pe trotuar cand eram mic.
Si jucam sotron, chiar daca era un joc de fete.

Mai sus, un vis recent.

[...]

Ştefan

coffee & cigarettes.

doar fiindca-mi aduce aminte de linistea croita intre tigarile noastre, de cum l-am ars pe piept cu tigara, de zgomotul creat de scosul fumului printre striatiile buzelor lui, de cum invarte tigara atunci cand o stinge in scrumiera, de cum ne imbratisam goi si simt caldura tigarii aprinse pe spate... de mirosul acela de (dupa) dragoste amestecat cu fum, dor si lene.

post scris in timp ce-mi beau cafeaua amara, care are forme ciudate (de ingeri, porumbei, cercuri, inimi, romburi) deasupra.


je t`aime (comme un fou, comme un soldat), Pierrot!


Aimée.

detasare

Detasare...

pentru ca din prea mult dor ajungem sa avem conflicte minore ce se transforma in cosmaruri.
Si ne sufocam.

Cu dor si blandete,

Ştefan



P.C.
" Vineri poate fi şi o prinţesă…
Ea îşi plimbă portocala-n lesă,
Are cîrlionţii pîn’la fesă
Şi un înger care o agresă…"

[E.B.]

soaptele unor mantre.

l-am asezat cu radacina-n pamant
sa creasca

pana o sa umple incaperea
pana se intuneca
o sa se implante-n chipul meu
pana va tasni - pe urma
va incepe sa ploua -

leoarca de ostenit barbat tanar
(crescuse intr-un an cat altii in trei)
aceasta era gradina edenului
doi oameni frumosi tinandu-se de mana

il sarbatoream cu gura
ma dezbracam de el
si adormeam

in causul palmelor lui
si am murit
a
z
i

stanjeniti de primirea rece
a zorilor
ne-am iubit iar

"ca pe vremuri, iubito
ca pe vremuri..."

**

asteptam s-adormi mana mangaindu-ti
parul - primele lacrimi pentru
somnul tau
sa ratacim
asemeni celor ce nu vad
sa prindem fluturi cu rasetele
ca doi copii rataciti
netulburati

sunt inca tanara nu ma lasa
sa mor
atat de devreme...

(Angela B.)



invatand sa traim unul fara altul (?)...




Ioana.

prafuit...

In loc de lectura de zi o poezie prafuita


Ce bine-ar fi fost de-am fi inecat tot Pamantul
In apa ce curge din muntele pasnic
Ne-ar fi purtat in valuri cuvantul
Si ne-am fi oprit pe-un mal singuratic.

Dar Soarele, demn, mai rupe o stea.
N-ai fost langa mine cand munti au cazut.
Cand Luna rotunda, se franse si ea
Si stelele-au stat, aici pe Pamant.

Erai undeva in apa adanca
Ce s-a adunat din gheata si ploi
Gandeam friguros, "Dumnezeu de te-ajuta,
Te scoate in cale-mi, sa fim amandoi."

Intind un brat, chiar de-i malul departe
As vrea sa te prind de solduri din nou
Sa punem la loc, in zi si in noapte
O Luna, trei stele si-un Soare cat doi.

Te-am tras in final, din apa, de-o mana
Dar pielea ta rece ma zguduie tare
In piept aveai cruce, pe cap o cununa,
Si-n palma tineai, o bucata din Soare.

De cum te-am lasat in apa s-aluneci
Munti-n paduri s-au tras inapoi
De mine si Luna sa mi te incumeti
Sa lasi sa rasara un Soare cat doi.



Ştefan

Inecarea in lectura

Carti si...
muzica sa fie! (vorba unui prieten)

Spre inecarea in lectura.
Achizitii recente:

Dante - Divina comedie

Anton Cehov - Povestiri ortodoxe

Ernest Hemingway - Batranul si marea


sa va fie bine...

Ştefan

astaziploua

Ploua si mi-e rau.

As desena pe asfalt, cu creta, un soare mort (ucis de nori!).
Dar nu e vreme de asa ceva... ce paradox.

Ştefan

funia de maci.

poezia lui Dinescu, pilula mea (murdara de glod trandafiriu) de-a doua zi.

"Da-mi Doamne totul numai pe din doua
spanzuratori cu funie de maci
iubite credincioase doar cand ploua
si libertate ghemuita-n saci.

Prunc desuet - prin spartele artere
tramvaie rosii curg spre-un vechi oras
unde-au murit carutele cu mere
caii de lut coclitii carutasi.

Un monstru-ar trebui din munti pe schiuri
purtand dispretul haitei lui in bot
duhnind a sanatate si rachiuri
sa fecundeze fragedul robot,

sa faca fierul viermi s-aud betonul
scancind ca un copil la temelii,
sa se ridice revoltat coconul
din fluturii atomici si zglobii

sa infloreasca-a noua oara prunii,
oh veac innebunit si patruped
vreau sa mai vad chiar coborati pe funii
zeii asfixiati in care cred."

( Mircea Dinescu )



Ioana.

Lectura de zi

Revenind la cele scrise anterior, ma gandeam sa fac o rubrica noua, "Lectura de zi", in care sa pun cateva versuri sau randuri din ce am mai citit in ziua/saptamana respectiva (sau, ma rog, cand am chef).

Nu am sa comentez inutil, nu sunt critic literar (ce onoare ar fi!). Fiecare simte in felul lui cuvantul (fie ca-i scris sub forma de pixel, cerneala sau urma de creion).

In cele ce urmeaza dau spre lectura un fragment din "Cersetorul de cafea" al lui Brumaru:

Scrisoarea 46

Ce soare lent e o femeie!

Stimate domnule Lucian Raicu,

Viata devine tot mai grea! Lui Eminescu ii era, totusi, aproximativ usor, dupa ce-si adusese creierii la punctul de fierbere, sa ridice, in plimbarile lui prin Copou, cu varful bastonului, poalele rochiilor fluturand fascinant, pentru a privi curul doamnelor necunoscute. Ce ma fac eu, ma intreb, stimate domn, cu blugistele astea? A le trage pantalonii de pe cur, in plina strada, cand ei sunt atat de etans fixati in fermoare si de pneumatic umpluti cu carne, e o treaba de o mie de ori mai costisitoare, mai indelungata, aproape o lupta corp la corp. Eminescu se baza pe surpriza, in cazul meu ar trebui sa fac apel mai mult la convingere, ar interveni retorica, liberul consimtamant etc... Spun toate astea fiinda de cateva zile, in Iasi, au aparut cele mai tulburatoare femei, ca intotdeauna intre intai si cincisprezece septembrie: studentele restantiere! Au ceva pe care in zadar mi-as dori sa-l scriu. Picioarele si sanii lor traiesc independent, in afara panicii examenelor, ochii doar, umpluti de spaima, rugatori, le fac mai accesibile, mai putin extraterestre. Simti ca vor sa fie salvate si tu ai putea-o punandu-le un opt sau un noua si-apoi ducandu-le-n brate pana-n prima odaita luata cu chirie, atarnand o patura la geam si incuind usa cu o cheie subtire de alama, ajutandu-le febril sa se descotoroseasca de intregul lor harnasament batut in tinte, orbit, deodata, de stralucirea lustruita a soldurilor. Ce soare lent e o femeie!

[...]

Cu stima si afectiune,
Emil Brumaru

3.IX.1980

P.S. gasiti link catre blogul lui Brumaru in dreapta, la sectiunea "spre citire".


Ştefan

Recomandari, cu caldura de April

Inainte de plecarea in Piatra Neamt, apucasem sa citesc parte din Emil Brumaru - Dumnezeu se uita la noi cu binoclul. Credeam ca Brumaru e vulgar (intr-un mod absolut romantic!) in poeziile lui si ca nu as apuca sa il citesc mai personal, mai in detaliu, sa vad cum e el defapt (pentru ca, initial, aveam impresia ca toata vulgaritatea asta romantica era rupta din nevoia de a atrage atentia, metoda des folosita de altii). Se pare ca m-am inselat.

Am primit, de la Aimee, Emil Brumaru - Cersetorul de cafea. E vorba de corespondenta lui Brumaru catre Lucian Raicu. Asa de personal, lipsit de inhibitii, uneori devenind enervant de personal, alteori dand citate din Cehov, Dostoevsky si Gogol sau amintind din cand in cand de, tanarul poet, Dinescu.

Cartea aduce si un element distractiv, as zice eu, prin includerea scrisorilor respective in formatul original (cu scrisul de mana al lui Brumaru).

O recomand cu caldura, e una din cartile ce TREBUIE citite (si de ce nu, recitite!).

Va las cu o poezie audio, recitata de Horatiu Malaele. (Emil Brumaru - De dragoste autumnala)



Ştefan

culori.

Ioana.

love's divine

retrospectiva unui sfarsit de saptamana scaldat in lumina soarelui de April.. aceeasi emotie, acelasi fum de tigara care tremura sub portocaliul felinarelor de pe strazi, aceiasi fluturi de noapte care se izbesc, orbi, de stomacul meu lipit, parca, de maduva spinarii. unghiile tale infipte in carnea mea imi urca creierii pana la cea mai mare stea, una pletoasa, de care sta agatata toata suflarea noastra de dor.

strigatul tau tremura sub mainile mele, te prind in palma mea si suflu peste tine ca peste praful de stele cazut din lacrimile tale.

esti lumea mea, traiesc in tine si prin tine. langa tine, ating cu degetul planetele care se rotesc in pupilele tale.

te iubesc mai mult cu fiecare raza de soare ce ne ocroteste sarutul.

Ioana.

5 zile...

Numaratoarea (pentru pustoaice si babalaci) continua...

Spre ascultare si relaxare:

Dean Martin - Everybody loves somebody



Ştefan

6 zile

Continuand seria imaginilor din mansarda, fara sa ne avantam in monologuri despre cat de putin sunt apreciati cei numiti in post-ul trecut la noi in tara, oferim spre ascultare boemilor, poetilor, betivilor de muzica si parfum de tutun fin:

Nat King Cole - Unforgettable



Ştefan

7 zile

Nu sunt mare fan al youtube-ului, dar muzica si cadrul in care se afla imi trezeste iar ideea de mansarda. mansarda noastra.

Pe langa o gramada de carti, fotografii lipite pe pereti, un lampadar vechi de lemn, cesti de cafea cu putin zat rece pe fund, un fotoliu si o biblioteca improvizata, undeva intr-un colt s-ar afla acest patefon, cu discuri vechi de Sinatra, Nat King Cole si Dean Martin.

imagine din mansarda noastra:



Ştefan

8 zile.

cand calci pe asfalt, in jurul inimii mele
se`aseaza centura de castitate. bea
cafea,
rupe solzi de pesti de beton,
imi tai calcaiele cu zimtii
unui vis de taximetrist
beat.
cand deschid ochii, ma trag in piept,
ma trag huta
huta
pe aerul orasului invadat de miei negri - cu picioare;
sase.
ma apropii cu buzele de cer si trag un fum,
falcile imi penetreaza
gingia virgina.
ma uit la tine si visezi la treceri de pietoni
si la semafoarele daltonistilor
din cuba.
nu mai tin minte cand m`am speriat prima oara de
marea
ta frica de mare.
ti`am cules scoici rupte in doua si le-ai lipit
de scrumiere negre, umplute de bucatile
hartiilor
poeziilor
poetilor nefumatori.
imi spun: vreau sa-ti construiesc o biserica,
vreau sa decupez,
vai,
ochii sfintilor. sfintii nu au ochi mai frumosi ca ai tai, dimineata;
ma`ntind pe altarul abdomenului tau,
vals,
orchestra de muschi,
imi plimb degetele pe el, in ritm de yann tiersen.
Dumnezeul nostru e un copil murdar,
universul meu - fara tine - e cat
negru
sub unghie.
oamenii fac dragoste cu aerul
si fumul
si noroiul
in ritm de jazz nebun.
orgasmul vantului e ploaia, iti cade pe buze si urli.
ma rog la Dumnezeul copil murdar pe
maini impreunate
sa te am, sa te am,
sa te
am visat sarind din tren.
toate taxiurile erau negre si ochii lui Bacovia
se miscau intr-o balta
uriasa -
orasul.
pe biletul lipit de frigider ti`am promis ultima stea
de la coada stelelor pletoase,
de la fereastra parului tau priveam neputincioasa
lichidul globului tau
stralucitor
orbitor
ametitor
faramitator
arzator
silitor
saritor ( din tren )
ocular.
ochii tai sunt mai frumosi ca ai sfintilor, dimineata,
cand ne jucam de-a viata si ne dam huta huta
cu nicotina.

Ioana.

mai tarziu, sa nu ne oprim din dans:

City and Color - Hello, I`m Delaware

Ştefan

10, 9 zile

Sub soarele de noapte;
ascultam pian...

Terranova - Midnight Melodic (chase the blues away)



Ştefan