Ce bine ca esti...

Ce bine ca esti...

Du-mă-n fericire sus
Izbeşte-mi tâmpla de stele până când
Lumea mea prelungă şi nesfârşire
Se face coloană sau altceva
Mult mai înalt şi mult mai curând
Mult mai înalt şi mult mai curând


Ce bine că eşti, ce mirare că sunt
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se
Două culori ce nu s-au văzut niciodată
Una foarte jos, întoarsă spre pământ
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuita luptă
A minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt




Ştefan

poveste mica.

imi plac diminetile racoroase langa el. imi place sa ma-ntind lenesa, dupa o noapte cu 2 ore de somn, sa-mi catar picioarele pe pereti si sa trag de el, care are un somn mult mai adanc. sau sa-l vad dormind. ador sa-l vad dormind, pentru ca atunci mi se pare ca lumea sta pe loc, odata cu somnul lui. ca nici vantul nu mai bate si nici ceasul nu mai ticaie. ca totul e concentrat in patru pupile acoperite de genele lui lungi. ador sa fumez langa el, sa-l studiez tragand din tigara, scotand fum, rotind tigara intre degetele lui groase, scrumand, facand un munte de scrum in varful ei. intotdeauna imi place sa-mi aprind tigara dupa el, ca sa-mi fixez bine imaginea lui in minte, fara sa-si dea seama, ca sa-mi apara obsesiv, dupa ce va fi sa plece. imi place sa-l calc pe picior, sa ma apuce cu foame in brate, sa simt cum mana lui trece de piele, strabatandu-mi coloana vertebrala. imi place sa-l sarut pe strada, ca sa-l surprind, desi urasc sa fiu sarutata pe strada. sa radem amandoi de oamenii cu mustata din piatra, sa-i numaram, sa ne-mpiedicam si sa radem unul de altul. imi place sa-i cant, in soapte, ca sa-i transmit un anumit mesaj, dintr-un vers care ni se potriveste, din melodii dragi noua; el sa zambeasca si sa ma pupe pe frunte, parinteste, sa ma simt protejata in bratele lui. ca un urs polar. cafeaua bauta langa el are un gust mai bun. pentru ca zaharul se dizolva sub privirea lui, pentru ca linguritele noastre s-au atins, pentru ca, sufland in cafeaua lui, sufla si-n a mea... iar cand bem din acelasi pahar de plastic si buzele lui formeaza o inima pe marginea paharului, il sarut pe umarul stang.
imi plac diminetile in care am vrea amandoi sa tipam: "lasati-ne, noi ne mai iubim putin.."


Ioana.

Scrisori de April

"Mi-am rezervat acum cateva zile putin timp (printre studiu, birou, scoala si alte lucruri putin importante) sa lecturez "Femei". Mi-a fost o pauza imbucuratoare, m-a relaxat, pe cat te poate relaxa o carte buna si o ceasca de cafea, fara zahar. Uneori imi fugea gandul la tine, fara sa-mi dau seama, si totusi parcurgeam cateva pagini bune, cuvant cu cuvant, fara a fi intrerupt de povestile din interiorul cartii. Se legau de mine imagini de nopti petrecute cu tine, mirosul tau, iti simteam textura pielii pe copertile cartii si abia apoi ma trezeam din fantezie si reluam lectura de unde o lasasem.

Refuzam sa fiu deranjat de cei din jur, de salutarile joviale primite din partea unor prietenii construite in cateva zile de betie, doar ridicam fruntea si le raspundeam si eu cu un gest scurt. Intrebarile de genul "Ce citesti?" ma enervau cel mai tare, a intrerupe pe cineva din lectura,pentru asa ceva, e asemanator cu a trezi pe cineva din somn si a-l intreba: "Ce visezi?". Si toate astea cu un zambet tamp, dar sincer, pe chipul lor.

Mi-am trecut ochii si prin 'Eseuri de indragostit', scurt, parcurgand cateva pagini mai mult pe diagonala. Numele ma amuza momentan indeajuns pentru ca incerc sa-l pronunt si bineinteles ca am o pronuntie de ahem... Iliescu.
Incerc sa tin pasul cu toate lucrurile din paranteza de sus, si uneori asta ma sufoca. Desi pana mai acum am suportat lipsa asta de oxigen, prezenta ta m-a revigorat, mangaierile mi-au dat din nou miscari (mai putin stangace), saruturile mi-au dat din nou voce (si cant!).

Mi-e dor de tine, ai observat probabil din primele randuri, se vede si din marimea "scrisorii", pentru ca de obicei nu scriu mai mult de cateva randuri. Acum simt ca parca explodez, imi joaca ochii pe pereti, pe strazile de 3-4 dimineata, prin parcuri goale la mijlocul saptamanii. Vad in culori diferite, mai vii, mai fluide. Pentru tine, pentru noi.

Nu stiu ce sa scriu in incheieri (nici in introduceri), si probabil am sa termin ca de obicei cu...


Iremediabila (S.V.P.)

iubita mea şi-a pus la vise tocuri
periculos de-nalte, gri şi inegale,
coşmarurile şi le poartă cam desculţe,
dar le-a promis şi lor nişte sandale.

pisică e cu sufletul subţire,
ce se iubeşte doar pe-acoperişuri,
iubita mea mă-mpinge la pieire
şi fac cu umbra grele compromisuri.

mi se strecoară noaptea printre vise
şi mă îndeamnă să vânăm păcate,
trişează-n dragoste şi, pare-mi-se,
nu poartă lenjerie nici la şoapte.

Te iubesc!"

PS: celor ce citesc, recomand:

Alain de Botton - Eseuri de indragostit


Ştefan

scrisori iubite.

facandu-mi azi curatenie prin dulap, am gasit fostul meu jurnal, o agenda roz, cu un fluture mare desenat pe coperta, alaturi de versuri de la Celelalte Cuvinte sau Magica. en fin, printre poezii stranse de mine de-a lungul timpului, cantece ascultate o singura data, etichete si timbre lipite pe diferite pagini, am gasit si primele scrisori de la el, biletele de tren, pozele alb-negru din copilaria lui.. mi-am adus aminte cand ardeam de rabdare sa aflu ca am ceva in posta. si ne scriam scrisori pe foi albe, neconventionale, cu colturile indoite sau patate cu cafea, pe foi rupte din caietul de romana, "felicitari albe". cu toate ca vorbeam zilnic, ne scriam si scrisori prin hartie. poate de dragul de a ne vedea scrisul, unul altuia, de a analiza atent forma literelor, distanta dintre cuvinte, formula de incheiere, sau de dragul de a avea amintiri vii, pe hartie, pe care sa le regasim si sa retraim niste momente ce nu vrem sa le dam uitarii.
era acolo si o scrisoare cu un plic vernil, cu "henri coanda" [parca], cu niste randuri scrise intr-o ora de romana, de el. scrisoare transportata de la bucuresti de mama. si ,pentru ca plicul n-a vrut sa se lipeasca, asa l-am si primit.. si imi aduc aminte zambind de banuielile ca mama ar fi citit scrisoarea.
ma gandesc tot mai serios sa-ncep sa-i scriu iar scrisori de mana, sa le-nvelesc frumos, alaturi de vreun lucru mic, de-al meu, si sa i le trimit prin posta, sa moara de nerabdare sa se deschida odata plicul, si sa-i tremure coala de hartie intre maini.
ma cuprinde o stare mixta de fericire, de comfort interior, de relaxare, de implinire, de dorinta, cand imi aduc aminte ce a fost atunci si ce e acum, cand realizez ca timpul nici nu ne-a salutat, in trecere. si suvita lui de par e intre degetele de la mana stanga, leneveste si toarce ca o pisica birmaneza.
azi am gasit pe mail "scrisorile nedesfacute" ale lui Alifantis; primite cu drag de la el, cu fundita rosie [virtuala] infasurata. si-o sa-mi permit sa citez un "cantec la malul marii"..

la ceas târziu
te laşi pradă privirilor
şi răsuflărilor mele,
aidoma mării
albastre,
sălbatice,
fremătătoare.
sufletele noastre se unesc
într-o tăcere pe care numai ele o cunosc.
nopţi,
negre,
pletoase,
cu lacrimi de lună
pe care numai noi le ştim.
ce binecuvântată înţelegere
şi iubire ne-apasă.

Ioana.

Jazzul si dragostea..

nu stiu cat de mult ne-a afectat relatia faptul ca sunt fan Alexandru Andries. tin minte ca prima oara (si daca nu prima, atunci a doua) cantam pe strada "am pneumonie" sau "ma doare maseaua"
si ea radea de mine (sau cu mine :) nu stiu exact).
acum a inceput sa asculte si ea jazz-man-ul care mi-a schimbat perceptia muzicii.
de fiecare data cand ascult o melodie de-a lui, mi se face dor de Aimee, pentru ca versurile se potrivesc asa bine cu ce traim noi...

Ştefan

te-as fi iubit cum n-ai mai fost.

orbitor.

Ioana (9/6/2007 11:27:17 PM): te iubesc
Stefan (9/6/2007 11:27:45 PM): si eu te iubesc





Ioana.

Univers mic

Cel putin din punctul meu de vedere, universul meu se limiteaza la ea. In afara universului stau restul trairilor, cunostintelor, intamplarilor, mai mult sau mai putin (cel putin teoretic) importante. Dar cand ne certam, intregul meu sistem, mod de viata, univers mi se naruie. Si raman doar cu acele lucruri carora nu le dau o importanta majora. E foarte dureros sa vezi cum contribui la distrugerea celei mai frumoase parti din viata ta.
Cand universul asta mic incepe sa isi arate limitele, si se distruge, nu mai functionez, timpul se opreste, oamenii trec fara nici un fel de expresie, muzica nu-ti mai suna a muzica, chitara e un simplu lemn cu sarme, nimic nu se mai leaga. E oribil!

Imi vreau universul inapoi!


Ruga

Doamne daca-mi esti prieten
cum te lauzi prin toti sfintii,
De i-ai scris porunca mortii,
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne daca-mi esti prieten
nu-mi mai otravii ursita,
De i-ai scris porunca mortii,
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne daca-mi esti prieten
n-asculta de toti zurlii,
De i-ai scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne daca-mi esti prieten
cum sustii in gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Si-nainte de culcare
De e scris porunca mortii
Cand si-o ascutii pumnalul
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul...

[S.P.]

Ştefan

...rau.

ma simt rau. nu stiu daca intelege cineva cum e raul ala.
ca un colt de padure, la inceput de iarna, cu copaci schiloditi de vant, cu cerul plin de nori, cu fulgere luminandu-ti fata crapata de suferinta.
ma simt ca inaintea unui sfarsit. unui capat. ca si cum ai face nodul dupa ce-ai cusut un mort. mi-e frica de noi inceputuri. nici nu pot sa le vizualizez, momentan.
plang si lacrimile sunt reci, nu fierbinti, ca de obicei. o fi si asta un semn.
nu stiu ce anume s-a intamplat, ce fisura a aparut intre "noi". de parca vreun element supranatural ar fi intervenit intre noi si ar fi amagit orice speranta, parca ar taia orice creanga de copac. iar noi nu ne dam seama.
poate ca am gresit si eu. cand vine vorba de relatia asta, sunt in stare sa cer si iertare, daca intr-adevar constientizez ca am facut rau.
singurul lucru pe care vreau sa-l priceapa, sa-l invete, sa-l retina e ca eu nu am nevoie de sfaturi, de compatimire, de imbratisari virtuale sau pupici, de 'te iubesc'-uri spuse atunci cand sunt nervoasa, ca pe o consolare. pot sa trec singura peste necazuri, peste certuri in familie, peste orice esec... ma prabusesc, imi construiesc din nou aripile, apoi zbor iar, poate putin mai stangaci. iar el ma invinovateste ca niciodata nu-mi deschid sufletul in fata lui si ca dau mai multa importanta altor amici, care stiu sa ma scoata dintr-o stare aiurea, ca sa mai uit. ori, daca i-as povesti lui tot ce-am pe suflet, m-as simti la fel de rau, poate chiar mai rau, stiind ca l-am intristat, intr-un fel, si pe el. asa ca prefer o propozitie oricat de ilogica, oricat de stupida, din partea lui, spontana, pentru ca doar asa m-ar face sa zambesc. singurul lucru peste care nu pot sa trec sunt certurile noastre...
iar daca nu vorbesc serios cu el, daca nu ne "certam", el nu intelege nimic, crede ca glumesc. asta ma face sa cred ca inca nu ma cunoaste asa de bine si sunt frustrata. ce frustrata, distrusa! dezamagita...
si se mai si subestimeaza, cand imi spune ca e mai greu de cap si ca el intotdeauna face ceva care sa-i enerveze pe ceilalti. da, ii enervezi pe ceilalti prin grija ta nemarginita, prin preocuparea ta pentru orice lucru minor, care-i da o importanta majora, cand nu e cazul. asta cred ca e principala greseala...
si mi-e greu, acum, pentru ca nu stiu incotro o sa mergem. nu stiu ce ar trebui sa fac, pentru ca nu stiu daca am gresit cu ceva. iar el nu-mi spune nimic concret. dar totusi il iubesc si vreau sa cred ca reprezint ceva mai mult pentru el decat "toata lumea", decat "ceilalti".
acum sunt mai multi nori decat de obicei...

Ioana.

despre copii.

Sigur Ros - Untitled #1


vreau un copil care sa se nasca zambind. sa fie cald, nu rece la picioare si la maini, ca mine, mereu. sa n-aiba puncte rosii si nici vene pronuntate pe cap.
sa stie sa viseze, sa nu ii placa desenele cu monstri si roboti, sa iasa in fata blocului dar nu sa scrie prostii pe pereti, sa nu puna mana fetelor pe fund, ci sa cada in genunchi, sa-si gaureasca pantalonii noi, sa joace sotron, sa uite regulile, sa intrebe de cinci ori. sa n-aiba memoria buna, doar ca sa fie sociabil.
sa salute oamenii beti, sa nu ii fie frica sa treaca strada prin locuri nepermise. sa bea apa de la pompa din fata blocului, desi nu e igienic.
sa se tavaleasca prin iarba, sa manance frunze de la flori, sa se uite spre soare fara sa stranute.
sa aiba scrisul lizibil, sa isi scrie numele pe fiecare coperta, sa traga linie la marginea foii. sa stea in banca cu o fata, sa o ajute sa-si incheie uniforma, dar sa nu se gandeasca la obscenitati.
sa nu mearga prin beciuri, sa nu bea alcool de la baietii mai mari din cartier, sa bea mult suc, cat mai colorat, cu acid, sa il usture stomacul la cinci ani si sa-l duc la urgente. sa adoarma in bratele mele, in sala de asteptare; dimineata, sa manance miere de albine, si nu cereale.
sa faca el cartile lui de colorat, felicitarile lui de 8 martie, sa nu cumpere din librarii. sa nu stea la calculator, sa nu deseneze in paint, ci pe pereti, iar apoi sa scoata limba la noi.
nu imi doresc un copil cu ochi rosii, cu incheieturile de la maini vinete, cu urme de ace, cu masca de gaze pe fata, sa nu circule rachetele pe langa el, oamenii de zapada sa nu fie facuti din noroi, stelele sa nu ii explodeze pe chip.
sa nu prinda nicio eclipsa, sa priveasca nestingherit spre soare, fara teama ca stratul de ozon e mai subtire decat degetul lui mic.
sa nu fie subnutrit, sa nu i se afunde ochii in orbite, sa nu i se vada inelele coloanei vertebrale.
sa nu il pazeasca politia in fata gradinitei; cand se plimba, sa vada parcuri, nu fabrici.
sa bea apa de la chiuveta fara sa se teama ca ar putea contine excremente de soarece, sa rupa frunze, tufisuri, fara sa se spele pe maini apoi, ca sa se duca insectidicul.
sa creada ca l-a adus barza, apoi sa creada in mos craciun, sa nu stie diferenta dintre fete si baieti pana in clasa intai.
sa citeasca "fetita cu chibriturile", nu sa caute rezumatul pe wikipedia.
imi doresc un copil care sa nu uite sa viseze, sa nu se teama sa priveasca stelele, inainte sa adoarma.
imi doresc un copil sanatos, care sa aiba parte de lumina soarelui, parasind intunericul uterului meu.



Ioana.

Prietenie

Atunci cand iti pare rau de situatia prin care trece cineva, si incerci sa il ajuti (asa cum poti) se numeste ca ti-e "mila" ? Nu stiu de ce urasc termenul asta si expresiile de genul: "Vai saracul de el, uite ce a patit." si asta pentru ca in general oamenii care se exprima in astfel de moduri nu fac nimic pentru a-l ajuta pe "saracul de el" si se rezuma doar la a-l compatimi verbal. Ceea ce e de foarte mare prost gust in ochii mei. Vad expresiile de genul asta ca un fel de lauda sau autocompatimire in urmatorul fel: "Uite saracul de el, ce rau o duce. Dar cel putin eu o duc bine."

Imi e incredibil de greu sa reactionez atunci cand un prieten foarte apropiat trece printr-o perioada dificila (putin spus). Imi ia mult timp sa-mi cantaresc cuvintele (din respect pentru persoana respectiva) si lafel de mult timp sa-i arat ingijorarea mea fata de situatia in care se afla. Dar sunt momente in care nici nu ma pot gandi la analizarea situatiei si reactionez spontan, oferind tot ce poate oferi un prieten si poate putin mai mult.

Am prieteni putini (foarte putini), si vorbesc aici de prietenie in adevaratul sens al cuvantului, oameni care nu se uita dupa cateva luni sau dupa o neintelegere, tocmai de aceea mi-e greu cand unul din ei e pe punctul de a disparea complet din aceasta lume.

Vorbesc aici de G., unul din cei mai apropiati oameni mie, desi ne-am cunoscut abia anul trecut, prin vara, cu o chitara si o bere in parcul Gismigiu, hranindu-ne foamea si setea pentru muzica ce nu se mai aude la colt de strada asa de des, de concerte sau evenimente culturale de acest fel nici nu mai incape vorba, ele fiind mai rare decat eclipsele solare. I-am propus sa ne vedem la o cafea, sa mai vorbim (pentru ca nu am mai vorbit demult), sa discutam ca intre prieteni si sa imbatranim vremurile astea negre intre doua tigari.


Ii e greu, si cand il vad asa, mi-e si mie greu.
Mai multe nu va spun. E irelevant.

Canicula mare domnule!

Ştefan

porti de verde.

ieri a plecat. si nu am plans. recunosc ca am avut un moment de slabiciune, cand cei din jur ma bombardau cu priviri si intrebari, iar ochii mi s-au umplut de lacrimi. dar m-am gandit la promisiunea lui, ca ne vedem curand, ca "vin acush", si m-am infiorat cand mi-am amintit momentele de dragoste, scurte, frante de vreo deschidere de usa sau de-un interfon, de o voce sau de un telefon. scurte, dar intense, in care fluturasii innebunisera de-a dreptul in stomacul meu, iar fiorii urcau pe inelele coloanei vertebrale.
daca tot veni vorba de ce ii place, o sa lipesc si eu un poster pe peretele mansardei, care sigur o sa-l faca sa se inroseasca, asa cum am patit si eu, citind postul anterior..
imi place cand isi sterge ochelarii cu marginea tricoului, imi place cum isi da parul dupa urechi, imi place cand ma zgarie pe spate, imi place cand ii tremura picioarele, imi place cum se chinuie cu fermoarele, imi place cand ma saruta si tine ochii inchisi, fara sa stie ca-l vad, imi place cand rade, imi plac bancurile lui la care ma abtin sa nu rad, imi place cand se uita-n sus, fiindca-i spun eu sa se uite-n sus, iar luminile dintre ramurile copacilor i se intiparesc in mijlocul capruiului ochiului stang, imi place cand imi spune 'te iubesc', imi place cand imi accepta mofturile, imi place cand mergem pe strada si se uita la mine, iar eu trag cu ochiul si zambesc, imi place cand m-ajuta sa cobor de pe cozla, imi place sa-l vad fumand, imi place cand e serios si cand povesteste, imi place cand vorbeste cu tata, imi place cand ma strange in brate, imi place cand ma roaga sa nu plang, desi nu ma tin mereu de promisiune, imi place cum se incrunta, imi place cand se chinuieste sa ma muste, imi plac venele groase de pe mana stanga, imi place cand imi spune 'ursuloaica', imi place cand mesteca in cafea, imi place cand imi aprinde tigara, imi place cand ma-ncalzeste, imi place sa dormim unul pe altul, imi place sa fie transpirat pe frunte si sa-l mangai, imi place sa-l sarut pe gene si sa zambeasca, imi place cand e fericit si relaxat, imi place sa imi tina mana sub cap, imi place cand ma saruta de 'noapte buna', imi place sa-l trezesc dimineata, imi place sa-l vad dormind, imi place sa ma fac mica in bratele lui, imi place cum ii sta in blugi, imi place cand isi cauta cuvintele potrivite, imi place ca stie ce sa-mi daruiasca, imi place cand dusul ii stropeste fata iar el se uita-n sus, imi place cand incearca sa ma ridice-n brate, imi place cand nu intelege regionalisme, imi place cum citeste, imi plac dedicatiile lui de pe carti, imi place vocea lui tremuranda..



Ioana.

lista scurta de bucate

Imi place cand ma accepta langa ea, desi parintii ei sunt in camera de alaturi. Imi place cand doarme langa mine. Imi place cand ma tine de mana. Imi place cand se joaca in parul meu. Imi place cand ma iarta. Imi place cum se gudura cand o sarut. Imi place cand ne impacam. Imi place cand e copil. Imi place cand bem cafeaua. Imi place cand ma alinta. Imi place dimineata, cand are cearcane mici. Imi place cand face zgomot. Imi place cand ii aud respiratia. Imi place cand fumam impreuna. Imi place cum se preface surprinsa cand intru in dus cu ea. Imi place mersul ei. Imi place cand ascultam muzica impreuna la o singura pereche de casti. Imi place cand mi-e frig si ma incalzeste fara sa vrea. Imi place cand ma pupa,ca un copil, in public. Imi place cand ma zgarie pe spate. Imi place cand ma musca. Imi place cum se incalta. Imi place cand imi zambeste. Imi place cand imi scrie. Imi place cand imi daruieste carti. Imi place cand ne spunem noapte buna. Imi place cand dorm cu ea in brate. Imi plac cele trei alunite de pe obrazul ei drept. Imi plac buzele ei moi. Imi place cand imi vorbeste noaptea. Imi place sa-i vorbesc noatea, ascuns in intuneric. Imi place cand imi spune te iubesc, uitandu-se in ochii mei. Imi place cum se bucura cand ii fac cadouri mici. Imi place... mult mai mult decat atat.

Ştefan.
Piatra Neamt.