Monday, October 8, 2007

Aruncarea in valuri

Cu mici exceptii, majoritatea oamenilor care ne cunosc relatia sunt inca uimiti de faptul ca "rezistam" desi distanta (masurata in kilometri) e destul de mare. "Cum rezistati asa departe?" (adicatelea, de ce oare nu gasim pe altcineva mai aproape?) pai... oare cum?! Uite asa, pur si simplu. E probabil dovada a cat de mult ne iubim. Da! Asta e! La intrebarea "Cat de mult ma iubesti?" probabil ca cel mai bun raspuns ar fi "Te iubesc asa de tare incat as putea rezista luni (!) de zile departe de tine. Si cand n-as mai rezista as alerga distanta pana la tine".

Oare asta ne face mai putin superficiali decat cei care se intereseaza intotdeauna de rezistenta relatiei noastre? Sau oare suntem asa de superficiali incat revenim la jocuri copilaresti care culminau cu "ce-am gasit sa fie al meu!" ?

Nu, categoric nu! Nu suntem superficiali, gandim cu bataia inimii, nu cu raceala encefalului, cand vine vorba de noi. Renuntam la multe unul pentru celalalt, pentru ca ne iubim! Sincer nu stiu ce e asa de greu de inteles. A devenit un paradox asa de mare sa iubesti ? Sa te logodesti sau sa te casatoresti din iubire e doar un simplu moft sufletesc? Conteaza mai mult zestrea decat fericirea sufletului?

Prea multe intrebari cu raspunsuri din puncte de vedere diferite.

Cineva imi povestea o discutie intre el si un pustan abia iesit din pubertate (mare Don Juan din inceputuri, sau cel putin laudaros). "Poti face tu cat sex vrei, daca n-ai facut dragoste ai trait degeaba! A face dragoste inseamna mai mult decat satisfacerea unei nevoi fizice."

Raspunsurile sunt simple, trebuie doar sa stii cand sa deschizi sau sa inchizi ochii.


Ştefan

Tuesday, October 2, 2007

don't you worry about the distance.

Hey there Delilah
Don't you worry about the distance
I'm right there if you get lonely
Give this song another listen
Close your eyes
Listen to my voice it's my disguise
I'm by your side


inca o melodie ce ni se potriveste atat de bine; pe langa Gara in doi, Copaci fara padure, Mai ramai putin, Vara promisa, Fantani, Aruncarea in valuri, Ce bine ca esti, Inscriptie pe un inel, Ma lasi prea singur daca vei pleca, Fara petale, Nebun de alb, Te astept in munti, Din intamplare, Cantec singur, Numai tu, Sa ne iubim pe tarmul marii Negre... si altele, pe care o sa le adaug, cand o sa am mai multa inspiratie si mai mult timp...
vocea lui chiar vibreaza in mine, atunci cand il aud, pe o inregistrare. il simt mai aproape, parca ma-nrosesc ca atunci cand se uita in ochii mei sau imi spune vorbe frumoase, pe neasteptate sau in momentele tandre..


Hey there Delilah
I know times are getting hard
But just believe me girl
Someday I'll pay the bills with this guitar
We'll have it good
We'll have the life we knew we would
My word is good

..versurile astea ma proiecteaza cu gandurile undeva in viitor, intr-o mansarda [reala] a noastra, eu inconjurata de acte, hartii, dosare, ca o diplomata ce-o sa fiu, iar el cu chitara, vesnic indragostit de muzica, cantandu-mi, scriind cate un vers de poezie, intre doua acorduri, eu privindu-l incruntat. el sa se opreasca, sa faca o mutra de copil suparat, eu sa dau la o parte hartiile si sa sar pe el, sa-l sarut pana imi spune el insusi sa ma opresc..

A thousand miles seems pretty far
But they've got planes and trains and cars
I'd walk to you if I had no other way
Our friends would all make fun of us
and we'll just laugh along because we know
That none of them have felt this way
Delilah I can promise you
That by the time we get through
The world will never ever be the same
And you're to blame

..aici chiar asa e. unii fac misto, altii ne compatimesc, altii se mira ca de Apocalipsa, unii ne invidiaza, altii ne au ca model.. *zambet* dar cel mai mult ma deranjeaza intrebarea vesnica: "cum de rezistati voi la distanta?" intr-adevar, e greu sa intelegi cum cineva poate sa "reziste" [desi nu e vorba de rezistat, pentru ca nu e ceva neplacut, ca sa-i faci fata.. dimpotriva.. dorul si dorinta cresc, cu fiecare zi ce trece], fara intalniri si mers impreuna dimineata, la scoala, fara asteptat in pauza mare in fata scolii si mers impreuna la tigara, fara mancat impreuna la pranz si plimbat prin oras, in aceleasi locuri, seara, fara discutii interminabile pe messenger si, apoi, dimineata, luand-o de la capat. ei, bine, eu m-am obisnuit fara chestiile astea atat de "mari" pentru altii dar atat de lipsite de contur, pentru mine.
nu spun ca m-as plictisi zi de zi cu el, dar o sa avem timp sa ne bucuram unul de prezenta altuia, cand ne vom mai maturiza si, probabil, o sa ne pastram sentimentele intacte, daca nu le mai si ingrosam.. iar sentimentul reintalnirii, dupa o perioada nedeterminata, e unul din cele mai frumoase pe care le-am avut in viata mea de pana acum.

Hey there Delilah
You be good and don't you miss me
Two more years and you'll be done with school
And I'll be making history like I do
You know it's all because of you
We can do whatever we want to
Hey there Delilah here's to you
This one's for you..

..da, da.. peste doi ani, o sa scap si eu de liceul meu minunat, o sa-mi fac bagajele [toate-toate] si o sa ma car in capitala, unde am sa pot sa-l tin zilnic de mana. si poate si-n somn. *zambet dublu*



Ioana.