expiră-inspiră.

"Naşte-mă!" din cuvinte
şi înghite-mă cu toată seva
sensurilor tale, întrupate
în îmbrăţişări de silabe.
Pe mine, naşte-mă
şi redă-mă în propoziţii
diluate în lacrimile poetului profet.
Genunchiul leagă-mi-l
de rima morţii uitării căldurii
morfemelor prăfuite de degetele
cărţii celei dintâi.
Mă-nchin ochilor rasariti
printre rânduri şi icoana
ritmului ventricular mă urmăreşte
pe calea devenirii.
O operă varsă peste ceruri,
iadul urcă în rai
şi poeziile sunt sfinţi cu părul
aurit de Soare;
iarba creşte de sus în jos
iar morţii beau cafea recitând
din Bacovia, tropăind ca stropii de ploaie
pe un gramofon.
Naşte-mă din distihuri
şi desparte-mi trupul în silabe moi,
poezie rupe din mine
şi cântă-mi despre întuneric şi mucegai.
Respirări
şoapte
clipe
secvenţe
catren
vers
grafem
Naşte-mă şi după moarte
pune punct şi virgulă.
E poezia expirată - inspirată
din noi.






Ioana.

Dragostea se sarbatoreste in fiecare zi

Dragostea se sarbatoreste in fiecare zi, alunecand prin palme ca picatura de ceai, lasand dare de lichid dulce intre degete si sub unghii. Nu mai e prea mult, dar parca asteptam de-o eternintate cantand de la fereastra mansardei: "iubesc ploile, iubesc cu patima ploile..."








Ştefan

the nicest thing.

13-14-15 februarie, Piatra Neamt. aniversarea noastra (cu cateva zile intarziere), atat, atat, atat de intensa, de calda si de tandra. cu baloane rosii in forma de inima, multe tigari fumate sincron si o noapte de nesomn, in care te-am putut privi dormind si te-am putut strange de mana cu ochii tesuti de gene ce nu vroiau sa se lipeasca... cum as putea sa dorm de emotia bratelor tale incolacite in jurul meu? as fi vrut sa-ti rup carnea si sa o pastrez sub perna. as fi vrut sa ma ascund sub pielea ta. as fi vrut ca lumea sa se rezume la trupul tau cald. as fi vrut sa ramanem ascunsi sub cearsaf, chiar daca ne era cald. as fi vrut sa te aud razand la nesfarsit. as fi vrut sa-ti sorb zambetul din sarutari si muscaturi. as fi vrut sa nu existe altceva dincolo de tine, de noi. as fi vrut sa punem lumea la cale prin imbratisarea noastra. as fi vrut sa opresc timpul.

si chiar daca fotografia e facuta pe 14 februarie, noi nu sarbatorim ziua asta comerciala... fiindca dragostea trebuie sarbatorita in fiecare zi;
stii tu.. "nu dau doi bani pe Valentine's day... pentru ca te iubesc in fiecare zi!"



Ioana.

3 ani.

o electrocardiogramă lungă de 3 ani
tinzând spre infinit.
am buzele uscate de dor, un ochi plin de lacrimi
şi o venă zbătându-mi-se pe pernă, căutându-te
în atâtea mii de nopţi.
o îmbrăţişare strânsă cu o forţă
mai mică sau egală cu 3 ani.
şi coapse şi văi şi ape şi fire de păr şi ecrane
de aparat foto aburit de sărutări
şi iarnă şi fulgi şi bistriţa şi mâini reci
încălzite sub urechi fierbinţi sub flacăra unui
ţipăt de august.
îţi spuneam stai lângă mine
hai să punem lumea la cale
dar îţi tremura o lacrimă pe obraz
îţi mai crestam bucăţi din carne,
mi le-nfăşuram în jurul gleznelor.
apoi mi-ai povestit cum că nu-ţi place
eminescu şi m-ai întrebat dacă sunt stea.
ţi-am dăruit făptura în plicuri aspre
tu mi-ai dăruit o şuviţă de păr;
o mângâiam şi 3 ani îmi făceau cu mâna
pe la geamuri.
ne-am iubit varaiarnaprimăvaratoamna
dar mai ales vara
când ne mutam la mare, pe prosoape colorate,
atunci am mestecat sare
şi şoapte şi mâini tremurânde şi ochi închişi
la răsărit, te izbeai de valuri şi te culegeam
ca pe scoici.
unde-icămaşameadenoapte
şi dantela mea creştea pe marginea
unui vis movuliu, pe cearcănul tău.
o secundă cât un bagaj făcut
o lacrimă cât un bilet dus
un geamăt cât un val spart
o venă cât un zâmbet
un cuvânt cât un fulg topit
o geană cât un soare
o bătaie de inimă cât un deget pocnit
o bucată de suflet cât un acord de chitară
o respirare cât o primăvară
un dor cât un răsărit
o-mbratisare cât un cerc de apă
o căldură cât o zgârietură
un morfem zdrobit de poezia trupului tău
la fiecare 3 ani,
teiubesc-uri lipite ca două jumătăţi de inimă
şi sărutări de noaptebună,
tinzând spre infinit.



La mulţi ani nouă!


Ioana.

Aniversam

Prin 2006, deci acum trei ani, prin februarie, ne-am urcat intr-o seara pe pietricica sa vedem orasul luminat de la observator. Ne-am logodit acolo, pe loc, fara sa stim ca ne asteapta cel putin trei ani (punct in care ne vedem ajunsi) de fericire si plutire deasupra orasului, in somn, visand cu ochii larg deschisi sau tinandu-ne de mana, urcand tot mai sus.

Aniversam trei ani! Suntem ca un copil mic, blond, cu carlionti caruia abia i-au dat dintisorii.

Asta-i Dragobetele nostru!

Te iubesc, Aimée!

Pierrot.

Take five...

jazz mood si examen :)



Ştefan

Muzica de ieri dupa-amiaza

Imaginandu-mi o plimbare in parc. Doar eu si frunzele...


Sting-Sister Moon


Ştefan

ploaie şi soare.

ploaie şi soare.
şi picături şi fire şi sânge şi ace şi perne şi palme şi fum şi ţipăt.
mi-e pielea udă de tine şi vocea stinsă de fruntea ta dantelată cu lumină.
mi-e gândul înnodat cu tristeţea norilor când scot ploaia din pântece.
mi-e cântecul sânge scurs sub timpanul tău. mă ustură tălpile de asprimea
coşmarului tău întunecat. mi-e suflul păcat ce-ţi străpunge palmele.
caldă mi-e şira spinării încâlcită prin degetele tale. mi-e albă dorinţa
chipului tău stropit de spasmele cearşafurilor.
mi-e trupul înceţoşat de fumul ciobit de buzele tale. mi-e alunecarea
zgâriată de respirarile tale.
adormirea zace-n pulsul meu înnebunit de-o îmbrăţişare. mi-e pieptul
pictat de bătaia inimii tale. mi-e visul întrupat în tine, îmi vezi genele
unindu-se pe geamuri aburite. mi-s ochii un şevalet pe care se uneşte portocaliul
umerilor tăi cu monocromul norilor prizonieri între patru pereţi.
mi-e silaba omnivoră de şoapte şi piele şi unghii şi gene şi apă vie scursă
din iarbă spre cer. mi-e naşterea prinsă de încheietura mâinii tale, o mai
zgudui din când în când, te sperii de tunete. degetele tale se transformă
în ace, îmi zgârii spatele şi-mi cresc aripi. mi-s buzele coagulate în trupul tău.
mi-e moartea o ultimă notă pe portativul tău.





de dragul acelei zile.




Ioana.