Ştefan
Thursday, October 30, 2008
Monday, October 27, 2008
Tuesday, October 21, 2008
scena.
sunt ca o carte deschisă,
o nuvelă franţuzească; trebuie doar să ştii unde să mă deschizi şi cum să mă citeşti.
şi nu, să nu mă-ntrebi la ce pagină ai să-mi vezi sânii la lumina lunii. doar săruta-mă. o dată,
opreşte-te, atinge-mi buzele. nu spun nimic. aşa că taci şi tu...
s-a încheiat primul capitol,
sau ai decis să iei o pauză;
caută pagina mea preferata , acolo unde, într-o zi toridă de vară, sânii mi s-au ars, la vederea soarelui. s-au ascuns de el
în palmele tale
dar ai uitat să-i mai înapoiezi.
e ca o "cartea nunţii", unde se mărită literele între ele. m-ai trimis pe o lună în care se rarefiaza aerul
între un suflet şi altul, deşi
te-am rugat mereu ca sufletul tău
să-mi strângă sufletul în braţe, pocnindu-i vreun oscior, rupându-i unghia mică.
uite c-ai ajuns jos, pe pagină şase,
unde un oarecare îi spune femeii ce-i spăla cămaşa, cu apă rece,
printre stropii ce se scurg de pe chiuvetă pe gresie
de pe gresie pe picior şi de pe picior
pe o rază de soare,
îi spune, în treacăt: "te iubesc"
şi ea toarnă mai mult nisip urban, ambalat într-o cutie portocalie ce se numeşte "tide",
granule albe şi albastre, ca pereţii de deasupra cearsafului alb ce zace singuratec
pe piciorul stâng al lui.
ea -oftează-, tot în treacăt, şi repetă "şi eu te iubesc,
nesfârşit",
dar el rămâne cu privirea fixă în gol,
deşi cerul nu e niciodată gol,
ci e ca o fotografie supraexpusa , pe film,
unde o scamă s-a aşezat inoportun,
scama fiind mare, galbenă, un gălbenuş cu raze.
soarele.
"hai lângă mine" , "vreau să-ţi spun ceva";
Ioana.
o nuvelă franţuzească; trebuie doar să ştii unde să mă deschizi şi cum să mă citeşti.
şi nu, să nu mă-ntrebi la ce pagină ai să-mi vezi sânii la lumina lunii. doar săruta-mă. o dată,
opreşte-te, atinge-mi buzele. nu spun nimic. aşa că taci şi tu...
s-a încheiat primul capitol,
sau ai decis să iei o pauză;
caută pagina mea preferata , acolo unde, într-o zi toridă de vară, sânii mi s-au ars, la vederea soarelui. s-au ascuns de el
în palmele tale
dar ai uitat să-i mai înapoiezi.
e ca o "cartea nunţii", unde se mărită literele între ele. m-ai trimis pe o lună în care se rarefiaza aerul
între un suflet şi altul, deşi
te-am rugat mereu ca sufletul tău
să-mi strângă sufletul în braţe, pocnindu-i vreun oscior, rupându-i unghia mică.
uite c-ai ajuns jos, pe pagină şase,
unde un oarecare îi spune femeii ce-i spăla cămaşa, cu apă rece,
printre stropii ce se scurg de pe chiuvetă pe gresie
de pe gresie pe picior şi de pe picior
pe o rază de soare,
îi spune, în treacăt: "te iubesc"
şi ea toarnă mai mult nisip urban, ambalat într-o cutie portocalie ce se numeşte "tide",
granule albe şi albastre, ca pereţii de deasupra cearsafului alb ce zace singuratec
pe piciorul stâng al lui.
ea -oftează-, tot în treacăt, şi repetă "şi eu te iubesc,
nesfârşit",
dar el rămâne cu privirea fixă în gol,
deşi cerul nu e niciodată gol,
ci e ca o fotografie supraexpusa , pe film,
unde o scamă s-a aşezat inoportun,
scama fiind mare, galbenă, un gălbenuş cu raze.
soarele.
"hai lângă mine" , "vreau să-ţi spun ceva";
Ioana.
Friday, October 17, 2008
Thursday, October 16, 2008
Tuesday, October 14, 2008
octombrie ciudata.
ca sa nu creada lumea ca ne-am despartit sau se intampla ceva rau cu noi, am zis sa mai pun ceva in mansarda, sa nu se faca frig... si m-am oprit la poezia mea preferata scrisa de el. asa, de drag, de dor si de toamna..
Ioana.
Octombrie danseaza uscata.
Cu vantul muscandu-ti din haine si piele
Iar noaptea, in zi transformata
Ti-asterne la gat un lat de nuiele
Intunecimea-si desemna cadavre
Si focul capatase o umbra
Ce luna ciudata... Octombrie
Ce luna ciudata, si sumbra
Un soare, dulce, inca stralucea
Cu zambetul prins intre frunze
Cand carul mic o-mbratisa
Intr-un mortal sarut pe buze
Ştefan.
Ioana.
Octombrie danseaza uscata.
Cu vantul muscandu-ti din haine si piele
Iar noaptea, in zi transformata
Ti-asterne la gat un lat de nuiele
Intunecimea-si desemna cadavre
Si focul capatase o umbra
Ce luna ciudata... Octombrie
Ce luna ciudata, si sumbra
Un soare, dulce, inca stralucea
Cu zambetul prins intre frunze
Cand carul mic o-mbratisa
Intr-un mortal sarut pe buze
Ştefan.
Saturday, October 11, 2008
ars amandi.
să te sărut cu ochii
aş vrea
scriindu-ţi cuvinte de frică,
de boală, de plânsete
pe lobul urechii stângi.
morfem cu margine de-argint
aş face
din pieptul tău zgâriat de
soldaţii stropi de apă.
palmele mele umede
ar stropi
tăcerea ta cu o catifea ruginită
sub toamnă.
împreunându-ţi mâinile, gleznele,
unghiile piciorului stâng,
te-aş înghite
ca să te nasc a doua oară,
botezându-te cu sângele
arterelor sparte de stavilopozi.
despărţindu-ţi corpul
în silabe
ţi-aş purta
umerii în buzunar
inima-n păr
şi buzele pe gât.
să-ţi scriu un stih pe vene
m-aş face
baudelaire pentru o eternitate,
să stau s-ascult unduirea,
rima
împerecherii noastre.
pereţii camerei
s-ar dărâma
şi timpul e scrum de mult,
iar eu aş scrie, aş scrie,
aş scrie
cu ploaia de vară, cu raze
şi limfe, fire de iarbă, pietre şi
valuri,
până în suflet
te-aş târî,
prăbuşindu-mă în poezia trupului tău
într-un vers alb.
aş vrea
scriindu-ţi cuvinte de frică,
de boală, de plânsete
pe lobul urechii stângi.
morfem cu margine de-argint
aş face
din pieptul tău zgâriat de
soldaţii stropi de apă.
palmele mele umede
ar stropi
tăcerea ta cu o catifea ruginită
sub toamnă.
împreunându-ţi mâinile, gleznele,
unghiile piciorului stâng,
te-aş înghite
ca să te nasc a doua oară,
botezându-te cu sângele
arterelor sparte de stavilopozi.
despărţindu-ţi corpul
în silabe
ţi-aş purta
umerii în buzunar
inima-n păr
şi buzele pe gât.
să-ţi scriu un stih pe vene
m-aş face
baudelaire pentru o eternitate,
să stau s-ascult unduirea,
rima
împerecherii noastre.
pereţii camerei
s-ar dărâma
şi timpul e scrum de mult,
iar eu aş scrie, aş scrie,
aş scrie
cu ploaia de vară, cu raze
şi limfe, fire de iarbă, pietre şi
valuri,
până în suflet
te-aş târî,
prăbuşindu-mă în poezia trupului tău
într-un vers alb.
Ioana.
Tuesday, October 7, 2008
Muzica sa fie (II)
Pentru dimineti mai putin insorite sau nopti tarzii:
a perfect circle - pet
a perfect circle - counting bodies like sheep
Ştefan
a perfect circle - pet
a perfect circle - counting bodies like sheep
Ştefan
Saturday, October 4, 2008
Thursday, October 2, 2008
dimineti insorite, de toamna.
Buna dimineata, dragostea mea! As vrea sa te trezesc cu un sarut si miros de cafea in mansarda noastra. Te iubesc!
(22 septembrie, 6:23)
**
Am observat ca oamenii sunt mai urati la 5 dimineata. Negriciosi, trasi la fata si cu obrajii supti. Dar tu nu esti asa. Tu esti ca soarele ce rasare si incalzeste campia picurata de bruma la inceput de toamna. Te iubesc, lumina mea.
(23 septembrie, 5:52)
**
Uneori ma prind gandurile din urma si realizez cat timp a trecut. Cum mi-a tresarit inima cand ne-am intalnit prima data, in gara, cand mi-ai intins mana cu 'salut, eu sunt ioana'. Cum a trecut atata vreme peste noi, Aimée? Te iubesc mai tare cu fiecare zi!
(26 septembrie, 5:52)
**
Am nevoie de o baie fierbinte si un ceai cald - ba nu! Vreau lapte cu cacao - si mai vreau buzele tale sa le sarut inainte sa ma culc si umerii tai, sa-mi sprijin obrajii pe ei in somn. Buna dimineata, dragostea mea! Sa ai o zi calda. Te iubesc!
(1 octombrie, 7:07)
multumesc, Ştef, ca-mi colorezi fiecare dimineata
cu soaptele tale de bumbac.
sper ca zambetul meu iti ajunge-n podul palmei si-ti intra in piele,
in fiecare zi.
Ioana.
(22 septembrie, 6:23)
**
Am observat ca oamenii sunt mai urati la 5 dimineata. Negriciosi, trasi la fata si cu obrajii supti. Dar tu nu esti asa. Tu esti ca soarele ce rasare si incalzeste campia picurata de bruma la inceput de toamna. Te iubesc, lumina mea.
(23 septembrie, 5:52)
**
Uneori ma prind gandurile din urma si realizez cat timp a trecut. Cum mi-a tresarit inima cand ne-am intalnit prima data, in gara, cand mi-ai intins mana cu 'salut, eu sunt ioana'. Cum a trecut atata vreme peste noi, Aimée? Te iubesc mai tare cu fiecare zi!
(26 septembrie, 5:52)
**
Am nevoie de o baie fierbinte si un ceai cald - ba nu! Vreau lapte cu cacao - si mai vreau buzele tale sa le sarut inainte sa ma culc si umerii tai, sa-mi sprijin obrajii pe ei in somn. Buna dimineata, dragostea mea! Sa ai o zi calda. Te iubesc!
(1 octombrie, 7:07)
multumesc, Ştef, ca-mi colorezi fiecare dimineata
cu soaptele tale de bumbac.
sper ca zambetul meu iti ajunge-n podul palmei si-ti intra in piele,
in fiecare zi.
Ioana.
N-am sa-ti scriu despre...
N-am sa-ti scriu despre cat de mult imi place sunetul zambetului tau, cum dintii tai scartaie alb cand iti intinzi buzele peste ei.
N-am sa-ti scriu despre lumina parfumului parului tau, ce-mi indunda fiecare centimetru de piele cu stele mici.
N-am sa-ti scriu despre absurd, cum iti scria Ionesco - fara sa-ti dai seama - in zilele de vara, ascuns sub acoperisul prispei.
Noi suntem absurzi! Noi ne inchidem gurile cu sarutari cand ne certam si ne cufundam in nopti de dragoste lenesa.
N-am sa-ti scriu poem al ravasirii, cu mintea lucida respirandu-te pentru a 'nsprea oara, bacovian style.
Nu, azi n-am sa-ti scriu nimic. Nu te-as putea impresiona cu nimic. Mi-ai citi sufletul ca pe o scrisoare inramata in mansarda noastra.
Dar seara... seara zambim a tristete ca n-am apucat sa ne mai iubim un pic in August.
...vine toamna.
Ştefan
N-am sa-ti scriu despre lumina parfumului parului tau, ce-mi indunda fiecare centimetru de piele cu stele mici.
N-am sa-ti scriu despre absurd, cum iti scria Ionesco - fara sa-ti dai seama - in zilele de vara, ascuns sub acoperisul prispei.
Noi suntem absurzi! Noi ne inchidem gurile cu sarutari cand ne certam si ne cufundam in nopti de dragoste lenesa.
N-am sa-ti scriu poem al ravasirii, cu mintea lucida respirandu-te pentru a 'nsprea oara, bacovian style.
Nu, azi n-am sa-ti scriu nimic. Nu te-as putea impresiona cu nimic. Mi-ai citi sufletul ca pe o scrisoare inramata in mansarda noastra.
Dar seara... seara zambim a tristete ca n-am apucat sa ne mai iubim un pic in August.
...vine toamna.
Ştefan
Subscribe to:
Posts (Atom)