casa noua.

acasa la noi, in sfarsit!

Ioana si Ştefan

radiografie cardiacă.

se spune că inima ta e
cât pumnul tău drept.
eu spun că în inimile noastre purtăm fiecare
câte o mare.
nu te-ai întrebat niciodată de ce
bătăile inimii seamănă, în aparate ciudate,
cu valurile mării?
mă întreb de ce nu pot
să fac radiografia inimii tale
- dimineaţa, la prânz, noaptea -
aş clipi foarte, foarte des, dorindu-mi
să mi se lipească de iris. să rămână
acolo.
dimineaţa, din inimă ţi se scurg
stropi fierbinţi de cafea.
se nasc cearcăne sub ochii mei şi radiografia
se-neacă
în rouă
în iarba rece. o învelesc cu răsuflarea mea
şireată.
lumina de după-amiază croieşte
fâşii de dantelă între bătăile
ce-i păşesc sacadat.
aleargă în jurul retinei mele.
clipesc de două, trei ori
radiografia îmi iese din sânge
ca o fotografie polaroid, sufocată
între coapse fierbinţi.
se lasă un întuneric dogoritor
şi pereţii scrijeliţi cu artere şi vene
seamănă cu blocurile scorojite de pe
bulevarde pustii.
ne uităm unul la altul.
din inima ta curge toată marea
albastră
- ne e dor de mare -
şi plămânii îţi sunt pescăruşi rătăciţi.
am obosit clipind. radiografiile
dansează pe cere ca artificiile
ochii îţi strălucesc în presiunea nopţii şi
corpul îţi pluteşte printre cearşafurile verzi.
becul portocaliu sparge fereastră
şi-ţi devorează pielea,
ca moliile dintr-o pânză.
închid ochii.
păstrez această ultimă
radiografie cardiacă
până la sfârşitul poveştii.
îmi întind două lacrimi spre inima ta,
o cuprind în cea mai albastră
îmbrăţişare.


Ioana.

boy vs girl

hihihi. ne reprezinta desenul asta perfect.

Ioana