ploaie şi dor.

mi-e gândul înnodat cu tristeţea norilor când scot ploaia din pântece.
mi-e trupul înceţoşat de fumul ciobit de buzele tale.
mi-e silaba omnivoră de şoapte şi piele şi unghii şi gene şi apă vie scursă
din iarbă spre cer.
mi-e naşterea prinsă de încheietura mâinii tale, o mai
zgudui din când în când, te sperii de tunete.

mi-e visul întrupat în tine.










Ioana.

parte din mine

...poze mai vechi, care-mi aduc aminte cat timp a trecut peste noi si cat de mult ea a devenit
parte din mine.

Ştefan.

Duc o viata anosta. Nu sunt genul de om care-ti poate inventa povestiri amuzante ca raspuns la intrebarea "si... ce mai faci?". Ma consider echilibrat, cu picioarele pe pamant si capul pe umeri, semi-matur si cu un simt ciudat al raspunderi (dar asta-i alta poveste). Intr-un cuvant sunt un om plicticos. Ma complac in situatia asta pentru ca nu caut aventuri zilnice mergand la birou sau la supermarket.

Ce mai fac? Nimic. Tu ?



Ştefan

respirări.

pescuiam nori sprijinită
de două trei coaste
în formă de inimi;
respiri şi tremur,
ridic ochii şi suieri.
dădeam cu pietre în soare
pe limbă mi se caţără
gustul singurătăţii.
te uitam în mine,
mă uitai pe mese zgâriate,
învelită în scrum.
cazi şi mă zbat,
lovesc şi pierzi.
îmi desprind umerii de nisip
se rostogolesc silabele
de-a dura printre muşchi,
măturând firele de păr.
cutremuri şi mă înec,
zbor şi aprinzi.
nu-mi ajunge privirea
să-ţi prind gustul,
mi-e prea surdă urechea
pentru alunecarea ta,
mâinile mi-s mute
de gene bătând din palme.
îţi pansez ameţeala
cu fire de iarbă,
sprâncenele mi le arcuiesc
şi-ţi îmbrăţişează degetele,
îţi pescuiesc respirările
în coşul pieptului.




Ioana.

amintiri, vara

Ioana.