Era frig afara, in drum spre ea trecusem pe la supermarket sa iau "un kilogram, doua, de cartofi".
M-am oprit sa fumez o tigara in fata blocului. Mi-am dat seama de ce avem noi. In (aproape) patru ani de zile am strans atatea amintiri ca n-as putea decat sa insir aici niste cuvinte cheie... dar asta nu ar ajuta la nimic. De cateva luni impartim, mai des sau nu, un pat mic - cu salteaua lasata -, mic dejunuri pe fuga si cine fastuase, gatite impreuna. Impartim de cateva luni cursuri si notite de la facultate, ganduri si sperante mai mult sau mai putin academice sau politice. Lucruri mici si lucruri mari de care ne bucuram din plin.
Maica-mea m-a sunat azi:
"Ce faci mai baiatule, nu mai vii si tu pe acasa?"
"Ba da mama, vin. Sunt la birou, o sa dorm acasa diseara."
Azi ninge si-as vrea sa lenevesc intr-un fotoliu, langa biblioteca, cu o carte buna si ea langa mine.
PS: In drum spre birou mi-am dat seama. Acasa e unde esti tu.
Te iubesc.
Ştefan
No comments:
Post a Comment