poezia noastra

"Intre noi, cerul si pamantul, pentru ca zburam din nou, cu vantul prin plete si caldura luminii pe chip.
Fragmentele de dragoste din 'cele mai frumoase 101 poezii' imi apar si mie in visele in care-mi esti prezenta.
Te iubesc, cerul meu!

28 august 2007

Stefan

P. Neamt"




nu mai stiu ce sa scriu. am un gol in stomac ori de cate ori ma gandesc la el, la gesturile lui, la imbratisari si zgarieturi pe spate. acum e intr-un pat, la 5 minute de mine, in alt bloc, dar il simt asa aproape, de parca m-ar saruta pe frunte...
inca o zi si se-ntoarce, la trei sute si ceva de kilometri, dar fericirea este urmata de puncte de suspensie, pana cand ne vom tine iar de mana.







Ioana.

in doi.

mi-ar fi placut ca in dimineata asta sa ma fi trezit langa el, sa-l fi sarutat de buna dimineata si sa ma duc la baie. sa bata la usa, sa ma intrebe daca vreau cafeaua fara zahar, iar eu sa-i zambesc in 'da'.
sa ma asez pe balcon, la soare, sa-mi dau parul din ochi ca sa vad mai bine muntii, iar el sa vina si sa ma imbratiseze, sa-mi promita ca fiecare dimineata o vom imparti la doi. eu - prima raza de soare, el - prima adiere de vant.
sa se enerveze ca i-a dat cafeaua in foc, pentru ca imbratisarea a durat prea mult, sa i se dilate pupilele ca in noptile de dragoste, dar sa nu injure, pentru ca el nu injura niciodata.
sa ma-ncalte el, sa mergem la cumparaturi, sa luam vin rosu, sec, pentru diseara, sa mancam profiteroale [da!] si sa cumparam carti. sa stam in parc pana la ora pranzului, pe zidul nostru, sa citim cate o pagina fiecare, sa comentam tehnicile beletristice.
sa ajungem "acasa", la "noi", sa gateasca el si eu sa ii calc camasa pentru plimbarea nocturna. sa ne spunem, unul altuia, 'pofta buna' si sa zambim complice. sa dormim dupa-amiaza, dar somnul sa se rezume la mangaieri, imbratisari si discutii interminabile, despre vecina de dedesubt, despre primar, despre politica, despre copiii din spatele blocului, despre vreme, despre ai mei, despre ai lui...
sa se-nsereze, sa facem dus impreuna, sa iesim noaptea la plimbare, sa numaram glasurile de greieri, sa vanam stele cazatoare, sa-mi fie frig si el sa-mi dea geaca lui, sa cumparam tigari si sa fumam una, amandoi.
ajunsi acasa, sa fumam pe balcon, sa inghitim cu pofta vinul si sa ne facem cu ochiul, gandindu-ne la inca o noapte in doi, ce asteapta intre asternuturile moi.
sa punem lumea la cale, intre soapte, sa-i spun ca-l iubesc si sa adormim imbratisati.



Ioana.

Peisaje - de la fericire.

Verzi - de la iarba,
Albastre - de la cer,
Galbene - de la soare,
Rosii - de la piele,
Transparente - de la apa marii.



Peisaje mici si frumoase, scaldate in zambete si franturi de conversatii absurde, ce nu se mai terminau sub intunericul ce domnea in 536. Asternuturi albe si gustul sarat al buzelor pline de rani de la muscaturile Soarelui. Peisaje interminabile in rasarit si in apus multicolor. Toate adunate sub un singur fir de nisip, sub o singura arsura de Soare, sub un singur cer.

Ii simt inca pielea aspra, plina de nisip traversand`o cu degetele, devenind din ce in ce mai moale si mai sensibila sub atingerile mele pline de dor. Ii simt inca sarutarile fragile si muscaturile violente, aplecandu-se peste mine in mii de fluturi de bucurie si nerabdare.

As fi fost in stare sa zbor.

Ştefan

vara promisa.

linii de cale ferată scârţâind
sunt nopţile noastre de dragoste. unind
muntele cu marea, fără puncte cardinale,
ore, ticăit de ceas.
trupurile noastre, în sărbătoare, ascultă
ritmul unei stele clipind în carul mic.
ochii tai, arsură din cerul de opt seara,
străbat lacrima din mine, scoica mică din "c"-ul
"te iubesc"-ului.

(Ioana)

**

...Si nici albastrul nu va primi lumina de la soare
De palma ta nu-i prinsa puternic intr-a mea
Iar ochiul tau de ochiul meu nu va vedea
Ca suntem despartiti de munti sau mare.

(Ştefan)


...distanta e invinsa demult;
paginile acestea vor fi scrise, alternativ, in doi, cu stilouri diferite, in momente diferite, probabil stari diferite, dar ne leaga bataile de inimi, sincronizate.



Ioana.