Tuesday, March 30, 2010

love.





Love means holding onto someone just as hard as you can because if you don’t, one blink and they might disappear forever.


(Ellen Hopkins)



acum intelegi? :)



Ioana.



Friday, March 19, 2010

polaroid.



avem un nou "copil", ca sa spun asa :)) e un aparat Polaroid (cadoul de aniversare) si ieri ne-au venit si filmele, iiiiii! 8> limited edition, nu alta! si fiecare dintre noi va face cate 10 fotografii, pe care o sa i le daruim celuilalt..
can't wait!
astea au fost primele doua fotografii, cu ale noastre chipuri gripate si somnoroase.


Ioana.


Monday, March 15, 2010

este ziua taaa. :)

La multi, multi, multi, multi ani, Ştefan! (alaturi de mine :">)

Te iubesc de 22 ori mai mult decat anul trecut :)







Ioana.


Saturday, March 13, 2010

they'll name a city after us.




They made a statue of us
And it put it on a mountain top
Now tourists come and stare at us
Blow bubbles with their gum
Take photographs have fun, have fun

They'll name a city after us
And later say it's all our fault...


**
o melodie de sambata dupa-amiaza, cand ne trezim la unspe far-un sfert si ne intindem din toate incheieturile. incepe sa arate a primavara, intr-adevar :) (un alt semn al primaverii e ca ies batraneii la plimbare. azi, in autobuz, eram inconjurati de batranei cu paltoane mirosind a naftalina si am mai zarit si-un baietel vesel care ii spunea bunicului ca magheru ii aminteste de strazile din new york. zaaau!)

Ioana.

Sunday, March 7, 2010

primăvară.

ca o cortină de soare aş cădea
peste tine,
când pielea ţi-ar fi scrijelită
ca pereţii blocurilor vechi,
în care amanţii se iubesc
cu perdelele trase.
aş vrea să fie noapte mereu
să-mi spui poveşti
la lumina sufletului,
te-aş îmbrăţişa cu toate sunetele
unui pian prăfuit
şi aş naşte din tine primăvara.
taie-mi gleznele bucăţele
şi înmugureşte lângă mine,
priveşte-mă pe întuneric,
ghicindu-mi şoaptele cu vârful
degetului;
aş vrea să-mi torni tăcerea
în câteva grame de regrete,
am face cu siguranţă
cea mai amară cafea din lume,
aşa cum o beau oamenii singuri
în balcoane unde
nu e niciodată primăvară.
vorbeşte-mi, vorbeşte-mi mult
ca şi când s-ar scurge tot sângele
din cuvintele tale;
spune-mi despre zgârieturi
şi vânătăi şi tot felul de aluniţe
scrie poveşti cu bătăi sacadate
de inimi în hibernare,
de când lumea.
am face dragoste ca vântul şi
rufele umede,
ca două mâini împreunate
într-un singur buzunar,
ca două crengi de copac,
ar înflori muguri din noi.
privind îmbrăţişaţi sfârşitul lumii
de dincolo de fereastră,
la noi ar veni primăvara.



Ioana.

you have loved enough.







And when the hunger for your touch
Rises from the hunger,
You whisper, "You have loved enough,
Now let me be the Lover"...



Ioana.

Tuesday, March 2, 2010

La Ciolpani.

E frumos sa stai in zona de nord a Bucurestilor. Mai vezi un copac, un gard de casa, o salcie... si-ti aduci aminte de copilaria de la tara.

Pana la patru ani am crescut la tara, in Ciolpani, pe langa casa strabunicii (din partea tatalui). Apoi vara, cand scapam de scoala, parintii ne lasau, pe mine si pe frate-miu, la tara. Umblam descult, mergeam la scaldat sau la pescuit, mituiam paznicii de pe comitet cu cate-o sticla de vin, sa ne lase sa dam la peste pe crescatoria de la marginea padurii. Uneori nu prindeam prea mult, mergeam abia pe la pranz si pestii la ora aia erau deja satui, nu mai tragea nimic. Cate unu mai norocos prindea cate-o plevusca sau o rosioara si o dadea pisicii care uneori se tinea dupa noi. Daca vedeam ca nu prindem cine stie ce, trageam la sorti si cine pica trebuia sa stea cu unditele, in timp ce noi, restul, mergeam la scaldat putin mai incolo. Saream de pe un podet inalt si nu ne era frica de serpi de apa sau broaste raioase. Pescuiam asa de des ca nici rame nu mai gaseam prin curte. Cand mai venea cate-un unchi cu noi la pescuit ne bucuram foarte tare, de multe ori venea cu momeala de la Bucuresti, sa-l prinda pe pestele al' mare, cu ochiul cat pumnul. Cand nu mai avea momeala il trimetea pe fiu-sau acasa, sa caute in balegar niste rame, coropisnite sau alte lighioane la care trageau pestii. Var-miu se intorcea cu mana goala de cele mai multe ori; "da' ce ba, au fugit toate ramele din curtea aia?!" Unchiu-meu vedea de undite (da' mai mult de a lui) si noi mergeam la scaldat.





Ştefan.