noi si toamna.

toamna nu a fost anotimpul nostru pana acum... ne-am vazut de prea putine ori toamna. dar iata ca acum traversam impreuna, in pas alergator, ca pe trecerea de pietoni, anotimpul asta frumos. si simtim tot mai aproape iarna (adevaratul nostru anotimp). parca prea devreme, cand dai nas in nas cu racoarea dintre blocuri... dar timpul trece asa de suav cand suntem amandoi... nici nu ne dam seama cand ni se inchid ochii, sincron, sau ni se lipesc bratele, in somn, ca e deja dimineata si alarma suna si mancam miere de albine si magiun de prune. iami iami. (si suntem lipiciosi, dupa)
de ce nu stiam eu ca parcul carol e asa frumos? nu tin minte sa fi citit vreo lauda pe undeva. dar iata ca il laud eu; poate mi-a placut asa mult si pentru ca nu era aglomerat (din cauza frigului evident), dar lacul cu copacii de langa si podul sunt de vis. si am vazut si cateva frunze aramii, ca tot le duceam lipsa... voua nu vi se pare ca-s prea putine frunze pe jos? :( cat trebuie sa mai astept ca sa-si intre toamna-n ritm? sau deja s-a cam terminat sezonul?
imi place din ce in ce mai mult bucurestiul, mai ales cand descopar lucruri si locuri si oameni si comportamente si vorbe si cladiri noi. si mai ales cand mi se anuleaza abonamentul de metrou, iar eu nu stiu de ce. ce-aveti, ma, cu mine? ca-s moldoveanca? (da' maine fac scandal!)
siiii in caz ca va era dor de noi, iata-ne, in toata splendoarea si fotogenia noastra (ne-a facut si o tanti necunoscuta poza azi. mai pe ascuns, asa, da' noi ne-am prins si-am zambit):












Ioana.