Cu mici exceptii, majoritatea oamenilor care ne cunosc relatia sunt inca uimiti de faptul ca "rezistam" desi distanta (masurata in kilometri) e destul de mare. "Cum rezistati asa departe?" (adicatelea, de ce oare nu gasim pe altcineva mai aproape?) pai... oare cum?! Uite asa, pur si simplu. E probabil dovada a cat de mult ne iubim. Da! Asta e! La intrebarea "Cat de mult ma iubesti?" probabil ca cel mai bun raspuns ar fi "Te iubesc asa de tare incat as putea rezista luni (!) de zile departe de tine. Si cand n-as mai rezista as alerga distanta pana la tine".
Oare asta ne face mai putin superficiali decat cei care se intereseaza intotdeauna de rezistenta relatiei noastre? Sau oare suntem asa de superficiali incat revenim la jocuri copilaresti care culminau cu "ce-am gasit sa fie al meu!" ?
Nu, categoric nu! Nu suntem superficiali, gandim cu bataia inimii, nu cu raceala encefalului, cand vine vorba de noi. Renuntam la multe unul pentru celalalt, pentru ca ne iubim! Sincer nu stiu ce e asa de greu de inteles. A devenit un paradox asa de mare sa iubesti ? Sa te logodesti sau sa te casatoresti din iubire e doar un simplu moft sufletesc? Conteaza mai mult zestrea decat fericirea sufletului?
Prea multe intrebari cu raspunsuri din puncte de vedere diferite.
Cineva imi povestea o discutie intre el si un pustan abia iesit din pubertate (mare Don Juan din inceputuri, sau cel putin laudaros). "Poti face tu cat sex vrei, daca n-ai facut dragoste ai trait degeaba! A face dragoste inseamna mai mult decat satisfacerea unei nevoi fizice."
Raspunsurile sunt simple, trebuie doar sa stii cand sa deschizi sau sa inchizi ochii.
Ştefan
No comments:
Post a Comment