Prietenie

Atunci cand iti pare rau de situatia prin care trece cineva, si incerci sa il ajuti (asa cum poti) se numeste ca ti-e "mila" ? Nu stiu de ce urasc termenul asta si expresiile de genul: "Vai saracul de el, uite ce a patit." si asta pentru ca in general oamenii care se exprima in astfel de moduri nu fac nimic pentru a-l ajuta pe "saracul de el" si se rezuma doar la a-l compatimi verbal. Ceea ce e de foarte mare prost gust in ochii mei. Vad expresiile de genul asta ca un fel de lauda sau autocompatimire in urmatorul fel: "Uite saracul de el, ce rau o duce. Dar cel putin eu o duc bine."

Imi e incredibil de greu sa reactionez atunci cand un prieten foarte apropiat trece printr-o perioada dificila (putin spus). Imi ia mult timp sa-mi cantaresc cuvintele (din respect pentru persoana respectiva) si lafel de mult timp sa-i arat ingijorarea mea fata de situatia in care se afla. Dar sunt momente in care nici nu ma pot gandi la analizarea situatiei si reactionez spontan, oferind tot ce poate oferi un prieten si poate putin mai mult.

Am prieteni putini (foarte putini), si vorbesc aici de prietenie in adevaratul sens al cuvantului, oameni care nu se uita dupa cateva luni sau dupa o neintelegere, tocmai de aceea mi-e greu cand unul din ei e pe punctul de a disparea complet din aceasta lume.

Vorbesc aici de G., unul din cei mai apropiati oameni mie, desi ne-am cunoscut abia anul trecut, prin vara, cu o chitara si o bere in parcul Gismigiu, hranindu-ne foamea si setea pentru muzica ce nu se mai aude la colt de strada asa de des, de concerte sau evenimente culturale de acest fel nici nu mai incape vorba, ele fiind mai rare decat eclipsele solare. I-am propus sa ne vedem la o cafea, sa mai vorbim (pentru ca nu am mai vorbit demult), sa discutam ca intre prieteni si sa imbatranim vremurile astea negre intre doua tigari.


Ii e greu, si cand il vad asa, mi-e si mie greu.
Mai multe nu va spun. E irelevant.

Canicula mare domnule!

Ştefan