Tuesday, September 25, 2007

poveste mica.




imi plac diminetile racoroase langa el. imi place sa ma-ntind lenesa, dupa o noapte cu 2 ore de somn, sa-mi catar picioarele pe pereti si sa trag de el, care are un somn mult mai adanc. sau sa-l vad dormind. ador sa-l vad dormind, pentru ca atunci mi se pare ca lumea sta pe loc, odata cu somnul lui. ca nici vantul nu mai bate si nici ceasul nu mai ticaie. ca totul e concentrat in patru pupile acoperite de genele lui lungi. ador sa fumez langa el, sa-l studiez tragand din tigara, scotand fum, rotind tigara intre degetele lui groase, scrumand, facand un munte de scrum in varful ei. intotdeauna imi place sa-mi aprind tigara dupa el, ca sa-mi fixez bine imaginea lui in minte, fara sa-si dea seama, ca sa-mi apara obsesiv, dupa ce va fi sa plece. imi place sa-l calc pe picior, sa ma apuce cu foame in brate, sa simt cum mana lui trece de piele, strabatandu-mi coloana vertebrala. imi place sa-l sarut pe strada, ca sa-l surprind, desi urasc sa fiu sarutata pe strada. sa radem amandoi de oamenii cu mustata din piatra, sa-i numaram, sa ne-mpiedicam si sa radem unul de altul. imi place sa-i cant, in soapte, ca sa-i transmit un anumit mesaj, dintr-un vers care ni se potriveste, din melodii dragi noua; el sa zambeasca si sa ma pupe pe frunte, parinteste, sa ma simt protejata in bratele lui. ca un urs polar. cafeaua bauta langa el are un gust mai bun. pentru ca zaharul se dizolva sub privirea lui, pentru ca linguritele noastre s-au atins, pentru ca, sufland in cafeaua lui, sufla si-n a mea... iar cand bem din acelasi pahar de plastic si buzele lui formeaza o inima pe marginea paharului, il sarut pe umarul stang.
imi plac diminetile in care am vrea amandoi sa tipam: "lasati-ne, noi ne mai iubim putin.."


Ioana.


No comments:

Post a Comment