Scrisori de April

"Mi-am rezervat acum cateva zile putin timp (printre studiu, birou, scoala si alte lucruri putin importante) sa lecturez "Femei". Mi-a fost o pauza imbucuratoare, m-a relaxat, pe cat te poate relaxa o carte buna si o ceasca de cafea, fara zahar. Uneori imi fugea gandul la tine, fara sa-mi dau seama, si totusi parcurgeam cateva pagini bune, cuvant cu cuvant, fara a fi intrerupt de povestile din interiorul cartii. Se legau de mine imagini de nopti petrecute cu tine, mirosul tau, iti simteam textura pielii pe copertile cartii si abia apoi ma trezeam din fantezie si reluam lectura de unde o lasasem.

Refuzam sa fiu deranjat de cei din jur, de salutarile joviale primite din partea unor prietenii construite in cateva zile de betie, doar ridicam fruntea si le raspundeam si eu cu un gest scurt. Intrebarile de genul "Ce citesti?" ma enervau cel mai tare, a intrerupe pe cineva din lectura,pentru asa ceva, e asemanator cu a trezi pe cineva din somn si a-l intreba: "Ce visezi?". Si toate astea cu un zambet tamp, dar sincer, pe chipul lor.

Mi-am trecut ochii si prin 'Eseuri de indragostit', scurt, parcurgand cateva pagini mai mult pe diagonala. Numele ma amuza momentan indeajuns pentru ca incerc sa-l pronunt si bineinteles ca am o pronuntie de ahem... Iliescu.
Incerc sa tin pasul cu toate lucrurile din paranteza de sus, si uneori asta ma sufoca. Desi pana mai acum am suportat lipsa asta de oxigen, prezenta ta m-a revigorat, mangaierile mi-au dat din nou miscari (mai putin stangace), saruturile mi-au dat din nou voce (si cant!).

Mi-e dor de tine, ai observat probabil din primele randuri, se vede si din marimea "scrisorii", pentru ca de obicei nu scriu mai mult de cateva randuri. Acum simt ca parca explodez, imi joaca ochii pe pereti, pe strazile de 3-4 dimineata, prin parcuri goale la mijlocul saptamanii. Vad in culori diferite, mai vii, mai fluide. Pentru tine, pentru noi.

Nu stiu ce sa scriu in incheieri (nici in introduceri), si probabil am sa termin ca de obicei cu...


Iremediabila (S.V.P.)

iubita mea şi-a pus la vise tocuri
periculos de-nalte, gri şi inegale,
coşmarurile şi le poartă cam desculţe,
dar le-a promis şi lor nişte sandale.

pisică e cu sufletul subţire,
ce se iubeşte doar pe-acoperişuri,
iubita mea mă-mpinge la pieire
şi fac cu umbra grele compromisuri.

mi se strecoară noaptea printre vise
şi mă îndeamnă să vânăm păcate,
trişează-n dragoste şi, pare-mi-se,
nu poartă lenjerie nici la şoapte.

Te iubesc!"

PS: celor ce citesc, recomand:

Alain de Botton - Eseuri de indragostit


Ştefan