Friday, November 30, 2007

drumul. spre tine.

cautam, rascoleam, paseam, tremuram. nu stiam de ce. ma cuprindea o stare ciudata de frica si extaz, simteam cum urcau si coborau suvoaiele de sange de-a lungul tamplelor si a scalpului.
ma intrebam, clipind foarte repede, ca si cum mi-ar prinde cineva stropi de ploaie pe varfurile genelor, ma intrebam cati ani au trecut de cand ti-ai dezmortit trupul prima oara. te cautam de-a lungul unui culoar de tesuturi, oase, limfa si acizi cu nume ciudate...
dadeam la o parte peretii cleiosi si scamosi ai stomacului tau si luminam drumul spre stern cu o stea infipta in cea mai subtire vena a incheieturii. imi era frig si ma uneam cu un plaman, care se misca violent. am inceput, apoi, sa lupt cu vaslele coapselor mele impotriva batailor inimii tale, care ma stropeau pe trup, ca ultimul val spart de tarm, ca prima ploaie care s-a unit cu striatiile buzelor tale.
ajunsesem in camaruta inimii, am vazut borcane, sparte, eprubete, stihuri sub forma de flori de colti, presate intre artere, o caldura cereasca imi ardea talpile sfintite cu sangele existentei tale.
ma sprijineam de inima ta, ma impartaseam cu vinul sfant al sufletului tau, ca intr-o zi de sarbatoare. imi crapa pielea, insetata de apa ta vie, cazuta in prima zi de vara asupra mea.
gasisem deja ceea ce tot cautam.



Ioana.


No comments:

Post a Comment