Nu pot decat sa fiu gelos. Chiar daca locuiesc intr-un oras mare, care uneori devine sufocant, n-am participat la prea multe concerte de jazz dintr-un singur motiv: pentru ca nu sunt promovate asa cum ar trebui, in locul lor sunt puse afise (pe cabine telefonice, stalpi si tot ce ar putea sustine un afis de dimensiuni mari sau mici) cu "Toamna Manelelor" sau "Miss Piranda". Asta e un lucru ce nu da o lumina culturala prea buna bucurestilor. Evenimentele care tin intr-adevar de cultura, si nu sunt doar niste metode de prost gust de a face bani, sunt umbrite de marile concerte de tot soiul.
Spuneam ca n-am participat la prea multe concerte de jazz, n-am mintit, au fost doar doua sau trei concerte de jazz la care am fost. Unul din ele a fost un concert de free Jazz (jazz improvizat) sustinut de Marius Vernescu (in poza), unul din cei mai renumiti pianisti din lume, dar din pacate nu lafel de apreciat la el acasa, in palatul Sutu, intr-o sala mica in stil rococo, cu o acustica excelenta. Vedeam in jurul meu nu doar oameni care au intrat din curiozitate la eveniment, ci si oameni care traiau intensitatea muzicii si simteau vibratia corzilor si a instrumentelor de suflat (saxofon si clarinet). Un altul a fost in Green Hours pub, unde am intrat fara sa stiu ca aveau in program vreun eveniment. Pe o scena mica se desfasura in toata splendoarea un sunet de trompeta. Din pacate n-am reusit sa retin numele artistului si inca incerc sa aflu.
Raman momentan la concertele descoperite accidental si la evenimentele prea putin promovate din Bucuresti, mai tarziu poate....Timisoara, Cluj...
Bonus: de ascultat dimineata!
Ştefan
Cine sunteţi 'noi'? Stam la o margine de dragoste, uitându-mă peste o zare. Şi v-am văzut venind, legănându-vă de atâta dragoste. M-am gândit să vă aştept, să vă dau bineţe. Zic, poate să vă dau de ştire, uite şi eu tot pe aici am luat-o. E bine aşa, e bine. Să ne dăm ziua bună, între noi. Să nu credem că suntem singuri. Pe Zenobia o ştiţi? Întrebaţi-l pe Gellu de dânsa. Da, Gellu Naum. Vorbiţi şi cu ei, frumoşilor, să nu credeţi că sunteţi singuri, prea singuri uneori. Dar să mergeţi în vârful picioarelor prin viaţa asta, să nu vă simţă leviatanul, că o să uitaţi apoi cum să vă ţineţi de mână. Şi pleopele or să vă bată mai rar, n-o să va mai pară fluturi roşii zvârliţi în soare. Bine că vă leagă, că vă leagă soarele. Eu am o viaţă, tu ai o viaţă. Dar împreună, câte vieţi avem?... (AM)
ReplyDelete