take my breath away.

zilele cu el sunt ca o recreatie mare, ca o dupa-amiaza cu miros de mir, ceva aproape sacru, ca sentimentul pe care il ai atunci cand te impartasesti. eu, ma impartasesc cu trupul lui, cu buzele lui,
mana lui mi-e dezlegarea de vina, de pacat, iar atunci cand ne impreunam ma simt tarata pana la cer si inapoi, ca o reptila.

stau zilnic in fata lumanarii, imi miroase-a cafea, vizualizez cu ochii mintii imaginea care mi-a ramas in suflet ca un talisman, ca o purtatoare de noroc, care ma purifica de mizeriile zilnice...
un sfert de cearsaf, fire de par pe jumatate de perna, luminite mici, de la lumanari, in ochii mei pe jumatate inchisi, doua maini luminate de pasiune si extaz.

zilele cu el... flacari, geamat, oftat, strangeri de mana, ochi inchisi, semne, vanatai, unghii impletite cu piele fierbinte, suflu fierbinte in ureche, dinti infipti in striatiile buzelor, tavan inalt, fereastra
ca in mansarda pe care o visam amandoi.

deja ma ia dorul de el doar cand imi amintesc de fericirea de copil indragostit cu care m-am desprins de pamant zile-n sir. cu chipul lui luminandu-mi trupul in intuneric. cu coapsele noastre impletite.
cu glumele si zambetele lenese, cu sange cald in vene, incalzind spatele unul altuia.
acum, suntem intr-adevar o singura fiinta..




Ioana.