stii tu ce e lumea?

mă-ntreb cum te vei purta mâine la gară
ştii tu ce e lumea?
n-ai să ştii niciodată, nici eu n-am să ştiu
o să târâm valiza pe roţile pe caldăramul peronului
şi dupa asta vom coresponda pân'la vară
arăţi aşa de aiurea fără ochelari
e lună plină, ţii minte că am văzut-o prin geamul lui 21
am prins zile mişto şi am făcut multă dragoste
dar totul e ca un anotimp încheiat
tu vei mai uimi şi pe alţii cu clasa ta
eu voi mai scrie alte poezele...

(Mircea Cartarescu)

garsoniera, mansarda.... conteaza mai putin. vreau un loc al nostru unde
sa nu fim deranjati de nimeni, unde sa avem propriul nostru timp, sa se
scurga altfel decat celor de afara. un loc in care sa putem spune
prietenilor "azi facem dragoste, veniti maine..."

dimineata sa vrei cafea dar sa nu vrei sa-ti faci, sa te asezi pe balcon
unde fumam iar eu sa ma duc sa-ti fac cafeaua. sa-mi citesti din
Minulescu sau Bacovia bilingv (desi nu stiu franceza) cate un vers -
doua. iar eu tie din Romania Literara cate un articol mai interesant

seara sa mergem sa mancam in oras. clatite de la vreun oarecare Pub din
centru. sa vorbim tinandu-ne de mana, sa ne sarutam in fata blocului.
apoi sa-ti prinzi in par Soarele si sa ne mai iubim odata...


(Ştefan, 3 august 2006)




am initiat o calatorie prin mail-uri si scrisori vechi. nu stiu de ce, dar cand le citesc, ma simt foarte confortabil, foarte bine si cu o caldura imensa izbucnind in mine.



Ioana.