M-am obisnuit demult cu munca, sub orice forma, inca din copilarie cand il ajutam pe tata la zugravit si reamenajat apartamente, case, mansarde etc. Nu prea am avut copilarie, mi-am dorit foarte tare sa fiu om mare. La saisprezece ani am avut primul job oficial, cu contract, salariu si tot tacamul. Lucram la web-spot (agentie de publicitate bazata in special pe internet), am invatat destul de multe de la ei in special ce inseamna munca la birou. Mi-a placut foarte tare, pentru ca, in comparatie cu ce faceam cu tata, la birou nu depuneam munca fizica, doar mentala (desi e mai obositoare, mi se pare mai interesanta, mai constructiva), asta pentru ca - ar spune tata - sunt lenes.
N-am schimbat locurile de munca prea des. Au trecut patru ani de atunci, iar eu am trecut si pe la bizsign si mediafax lucrand pe tura de noapte la departamentul de monitorizare presa. Am stat acolo un an, apoi am cedat, fizic, psihic, resursele mele erau terminate.
In prezent am doua locuri de munca: bizsign si rompres si resursele incep din nou sa dea semne de slabiciune. Nu prea am timp de nimic, desi mi-ar place sa ma ocup mai mult de studiu muzical - ieri mi-am luat jucaria asta
Da, doua locuri de munca. Pentru ca unul imi ofera satisfactii financiare (cel putin in momentul de fata) iar celalalt imi ofera satisfactii profesionale. La asta voiam sa ajung. Satisfactiile profesionale ajung sa fie din ce in ce mai rare. Desi ideile, conceptele si strategiile sunt primite cu foarte mult entuziasm de colegi (si uneori si de clienti), de foarte multe ori sunt pus in situatia in care clientul respectiv se suceste si nu ii mai convine nimic, ba mai mult isi vrea si banii inapoi (chiar daca sunt foarte putini, asta oricum nu conteaza).
Pai si eu, domnilor? Cu noptile mele pierdute ce se intampla? Chiar daca in ultima instanta pe mine nu ma afecteaza financiar (andrei are grija de asta totusi si stiu ca apreciaza timpul meu), ma afecteaza profesional (ce-i drept, e un cuvant cam mare pentru umerii mei, dar sper sa ajung curand sa am forta sa-l duc in spate). Zilele si noptile interminabile pe care le petrec la birou pentru a preda lucrarea conform deadline-ului stabilit cu clientul se duc pe apa Sambetei iar satisfactiile, entuziasmul si strategiile ne parasesc pe toti. Ne ramane doar sa ne amintim peste ceva timp, cu amar, la o bere despre clientul X care si-a bagat bocancii noroiosi in biroul nostru, ca sa ne joace in picioare cateva zile si uneori luni.
Am sa mai scriu aici in detaliu, dar nenonimal, despre anumite situatii. Dar asta mai tarziu...
Replica zilei
- si ma gandesc serios la o solutie, dar una constructiva.
client: Deci, din punctul meu de vedere, in momentul asta colaborarea noastra s-a terminat, sa-mi spuneti cat o sa ma coste in continuare administrarea site-ului.
Ştefan
No comments:
Post a Comment