mainile tale cadeau peste crestetul meu
ca un sir nesfarsit de picaturi de ploaie
scurta, de iulie
si auzeam marea in urechea ta stanga.
te-ai gandit vreodata cat aer te inconjoara?
aerul meu de un metru saptezeci imi asigura doza
de dimineata, intr-un sarut evaporat
in vantul cald,
tu ma spanzurai de peretii raiului cu aripi de carton
albastru ca marea din vaza cu flori.
deschide ochii cand ma saruti, ca sa-mi vad zambetul
imbratisat de genele tale lungi
cat lacrimile unui stavilopod,
sa ma-nghiti intr-o privire si sa ma scuipi in spuma
ultimei unde de la polul nord.
iti croiam transpiratia cu forma trupului meu
tesand un geamat intre unghiile mainilor
cusute cu doua fire de nisip.
trei zile ma hraneam cu tresaritul tau, in somn
si iti scriam visele din asfintit pe talpile zgariate
de zahar cubic.
uite, un pescarus se-nvarte odata cu parul tau
lovit de valuri si de nori,
o scoica de lapte pluteste cu aburi de cafea
si ne sprijinim de nori, ne miscam odata cu vantul.
mi-ai deschis cartea aceea din file stralucitoare,
legata cu stele la mijloc,
scria ca ma iubesti ca ma vrei langa tine
pana cand pieptul tau va ingheta intr-o morga subacvatica,
imi promiteai rasaritul intr-o sticla de vin,
varsat pe cearsafuri albe.
respira-ma cu tot cu aerul fierbinte topindu-mi oasele,
cu tot cu dorinte, regrete, briza, saliva, zambete si piele uda,
strange-mi venele si lasa sangele sa coloreze cerul
alb, de fum, sa ma scurg cu totul sub tine, in tine,
din tine s-au nascut toate diminetile lumii
langa privirea ta, stelele sunt scoici
lacrimile valuri,
iar tu-mi esti
marea.
Ioana.
No comments:
Post a Comment