Voiam sa va mai spun despre mansarda, cea in care vom asculta muzica veche la un pick-up lafel de vechi, cea in care vom lectura carti prafuite de vreme, cea in care vom bea cafea cu zat gros si negru.
Alexandru Andries imi da o stare ingrozitoare de visare. Miroase a pagina de carte si a ziare. Melodiile lui au gust de august si ploaie. Spunea cineva (nu-mi aduc aminte cine) ca "Andries are o tristete, o tristete la care n-a umblat nimeni". Asemenea viselor noastre, simple si fericite impreuna. Tristetea e frumoasa, singuratatea e tragica. Iar noi n-am fost niciodata singuri.
Alexandru Andries - Cassanova
As vrea sa pot desena mansarda, dar nu arhitectural, matematic, rece, ci colorat cu linii groase si subtiri, mazgaleli de copil cu-un soare in fereastra si unul in fotoliu sarutandu-ma a maine.
Alexandru Andries - si totusi
Ştefan
No comments:
Post a Comment