Daca te-ar invata cineva ce sunt stelele, eu te-as invata sa le rostogolesti pe dupa Luna, luminand partea ei nevazuta. Iar eu as invata de la tine cum muzica se vede, se simte, nu se aude.
Despre sentimentul de liniste: Linistea se aude. Are un sunet aparte pe care il simti din strafundul sufletului. Daca zgomotul s-ar opri? Tropaitul pantofilor cu toc de pe trotuar, huruitul masinilor si sunetul de resperatie grea al omenirii fumatoare de noxe, furnalele fabricilor si senilele gandurilor-tanc. Daca nici vuietul spatiului, cometelor, clipocitul stelelor ca picaturi de ploaie in fereastra de toamna s-ar opri ?
Atunci Dumnezeu ar asurzi? Ar amuti? Ar orbi din cauza stelelor de dupa Luna? Dumnezeu se ascunde acolo de zgomot, se retrage in mansarda lui, bea o cafea si asculta jazz! Linistea e muzica! Din cand in cand mai trage cu ochiul spre Pamant si spune: "ssst! vreau sa ma odihnesc putin", isi inchide ochii si adoarme visand pe fiecare din noi, perturbandu-i somnul cu franturi de ganduri-tanc.
Apoi se trezeste si deschide fereastra din cer spre noi, oprind patefonul nesfarsit al linistii.
Ştefan
No comments:
Post a Comment