vara, nesfarsit.

curgi şiroaie prin mine ca o apă nebună,
dar eu mă sting
de sete. sub greutatea şoaptelor
înot în tubul inimii tale
subnutrită
de dragoste bolnavă.
mă hrăneşti cu firimituri de sânge
clocotit sub Soare
şi mă-nec
cu gene subţiri,
mestec lacrimi, mă
transform în fire de iarbă
pe care calci
nepăsător.


într-o noapte albă m-ai născut
ca să mă spânzuri
cu frânghii de salivă, spasme,
strângeri de mână.
mă-nalţi, eşti în mine, îmi vorbeşti
cu gura închisă mă săruţi
şi tresărim ca licuricii
în lumina soarelui de august târziu.


mă îngheţi
doar cu un ochi,
dispar când clipeşti foarte repede
pozele de pe retină
fac dragoste cu un fulger,
privirea mea rece,
tot mai rece.
mă respiri psihotic
îţi ţii răsuflarea şi
mor acolo,
cu mâinile strânse pe-o coardă vocală.

când ai venit, unde pleci acum?



Ioana.