ca pe vremuri, iubite.. ca pe vremuri..

am picioarele reci acum. asa de reci, incat mi le-as incalzi ingramadindu-mi degetele intre coapsele tale. simti, mirosi, auzi? vine toamna. daca nu a venit deja. iti imaginezi cum ar fosni frunzele sub noi, facand dragoste pe o ploaie salbatica, sub cerul negru? am ajunge acasa lipiti unul de altul, cu picaturi, cu parul ud ne-am intinde pe pat, goi, si am asculta "songbird". n-ai idee cat de patata e perna mea de lacrimile ultimelor zile; nu mai stiu de ce am plans, mi-ai spus ca ma iubesti si mintea-mi era fixata pe-un portativ cu note triste, iar lacrimile curgeau si eu ma incruntam si imi ingramadeam fata intre perne, ca sa nu ma aud.
revenind la toamna, cred ca n-a fost niciodata anotimpul nostru. stiu ca de obicei se asternea o tacere mai mare de trei sute de kilometri intre noi si doar niste mail-uri cu vreun vers sau vreo declaratie stangace mai salvau situatia. dar e asa frumos toamna. as vrea sa-mi scrii despre toamna, pe glezna stanga, cand eu as dormi la pranz. m-as trezi ciufulita si m-as chinui sa citesc aglomeratia de litere marunte, apoi te-as zgaria pe spate si te-as saruta pe jumatate de buza. ce-ar merge acum o sticla de vin rosu, sec, un pachet, doua de tigari (poate ca lucky ar merge mai bine pe frigul asta), un pat si un patefon.
"ca pe vremuri, iubite.. ca pe vremuri.." ma obsedeaza versul asta. poate ca ni se potriveste, poate ca e prea nostalgic, poate ca e plin de regret. nu am niciun regret la ora douasprezece noaptea, in mijlocul asta de septembrie in care toamna aproape ca a violat asfaltul si copacii. stii de ce mi-e dor acum? sa-ti asez fularul la gat si sa te prind de nasul rosu, inghetat de frig. de cel mai frumos noiembrie (peste care s-a asternut aproape un an..), de lumanari cu miros de cafea, de frigul din maini si din picioare, de banca aceea pe care ne asezam mereu, pe cozla. sa-mi apropii obrazul meu drept de obrazul tau stang si sa stam asa, sa ne uitam la scheletul unui copac langa un felinar portocaliu.
mai bea o gura de vin si incalzeste-mi trupul in cearsafuri moi, cu imprimeuri pastelate. strange-ma de mana si recita-mi un vers, doua din Bacovia. hai sa ne mai iubim o noapte-ntreaga.



te iubeste,
nesfarsit,

a ta,

Ioana.