Inca imi amintesc de zilele insorite petrecute pe Cozla. Undeva pe o bancuta ne pupam pe ascuns, sa nu ne vada lumea (ca "nu e frumos!") si ne tineam de mana doar pana aproape de blocul tau. Mi-era cald si nu puteam dormi singur. Stateam noaptea in camera mea, la pensiunea de langa gara, si ma uitam la televizor. Imi zburau gandurile la tine, inventam tot felul de scenarii pentru ziua urmatoare. Cum sa fac sa te mai pup o data?
Acum, dupa aproape patru ani de cand suntem impreuna, singurul lucru care s-a schimbat este ca nu mai dorm intr-o camera de pensiune. Dorm langa tine aproape in fiecare seara. Tot mi-e cald si noaptea iti ascult respiratia inventand scenarii pentru ziua urmatoare. Iti soptesc din cand in cand ca te iubesc si uneori imi raspunzi prin somn, intinzandu-te apoi ca o pisica intinsa vara, la soare, pe prispa unei case.
Ştefan
No comments:
Post a Comment