Stii cum de la un cuvant auzit fara sa vrei incepi sa canti o melodie care-ti place, chiar daca nu`i stii versurile. fredonezi si fluieri, cu o miscare ritmata a degetului aratator sau cateodata chiar dansezi fara sa-ti dai seama. Stii cand vezi un autor care-ti place, in a carui lectura te-ai afundat cu mare drag si lene lecturiceasca, intr-o zi sau doua pe banca ta din parc sau coltul tau de iarba, sau fotoliul tau. Cu jazz in surdina, melodios in mare parte, dar picand intotdeauna acea trompeta exact la momentul si randul potrivit. Stii cum e sa-ti vezi in oglina chipul si sa te strambi la tine, sa scoti limba si sa zici "asta-s eu. iti place? bine. nu ? la revedere.".Stii cum e sa-ti trimiti sufletul in vizita, la cineva aflat departe, in distanta vorbind, dar imbratisandu-te intr-un mare dor cu sufletul.
Asta esti pentru mine: o melodie care-mi place - si pe care o cant pe strada, fara nici un fel de rusine - chiar daca nu`i stiu versurile. o melodie pe care o ascult zilnic de mai multe ori si nu ma plictiseste niciodata. Esti o carte in care ma afund lenes, cu ochii trecand rapid peste randuri, de frica sa nu pierd firul povestirii - desi graba mea e in van, degeaba imi grabesc lectura. Nu se pierde actiunea odata cu timpul - pe care o incep zilnic si nu o termin niciodata. Esti un chip de copil care se stramba voios la mine, si scoate limba, si i-o musc.
Te iubesc, Ioana!
...nesfarsit
Ştefan.
(12 septembrie 2006)
No comments:
Post a Comment