Wednesday, September 22, 2010

Man of constant sorrow

E o muzica de pranz, pe prispa casei stra-bunicii mele unde soarele bate cel mai puternic la doispe. Eu merg descult pe ulitele inca neasfaltate. Am 8 ani si-mi place sa pescuiesc si sa merg la scaldat. Cel mai mult ma bucur cand vin parintii mei in vizita si ne aduc (mie si fratelui meu) caise si piersici (si soldatei de plastic!). Cu copiii de la poarta joc țintar cu boabe de porumb si noaptea dorm pe o saltea de paie.



Stefan

No comments:

Post a Comment