o inimă în plus.

sub tine se naşte în fiecare dimineaţă
a doua inimă a mea;
tu nu o vezi niciodată,
te priveşte din camera cealaltă,
stă dezbrăcata într-un borcan
de gem de fluturi;
îi mai dau din când in când
cartela mea de metrou
- se ţine de tine, în mers, numărând
zâmbetele oamenilor cărunţi.
a doua inimă a mea
îţi împătureşte hainele şi-ţi apretează
cearşafurile cu acorduri de contrabas,
în după-amiezile
desenate pe umeri de femei urâte.
am învăţat-o un mi minor
- chiar pe chitara ta -
îţi conturează baloane cu aer pe pernă,
să zbori
să visezi//
să nu te temi de norii cu jartiere.
inima mea - a doua - îţi scrie
cu degetele ei de pianistă, pe piept,
'bună dimineaţa'
cu zaţ de cafea;;
când te ştergi, ea plânge ca o iubită de soldat plecat,
în gări de provincie,
călcând cu tălpile bălţi cu textură de cer răvăşit.
a doua
inimă a mea
se aruncă uneori de pe intercontinental,
legată cu sfori aspre
de stropii de ploaie ce-ţi urmăresc milimetric paşii;
se îmbracă noaptea
în cămăşile tale albe şi largi; crede
ca sunt rochii uriaşe de mireasă.
ea// a doua inimă a mea//
îţi sărută umărul şi periuţa de dinţi
şi batistele şi bomboanele mâncate pe jumătate
şi nervii ascunşi în cutii, îţi sărută cântecele
şi ceştile şi glumele şi poeziile;
ea nu a învăţat ce e despărţirea,
uitarea, indiferenţa
sau moartea.
a doua inimă a mea
bate chircită într-un borcan prăfuit,
te descântă ca pe-un copil bolnav
şi tremură de frig.
tu nu o vezi niciodată.



Ioana.