"Cat despre credinta [...] am avut parte saptamana trecuta de patru intalniri diferita in doua zile. Dimineata calatoream pe o cale ferata noua si am stat de vorba in tren patru ore cu un anume S., pe care l-am cunoscut chiar atunci. Auzisem multe mai inainte despre el si, printre altele, aflasem ca e ateu. E un om intr-adevar foarte instruit si m-am bucurat ca voi discuta cu un savant veritabil. Pe deasupra, e un om foarte bine educat, cum rar poti intalni, asa ca a vorbit cu mine ca si cum as fi fost egal cu el in cunostinte si idei. Nu crede in Dumnezeu. Totusi m-a uimit ceva: parca ar fi vorbit tot timpul despre altceva si am fost mirat tocmai pentru ca si mai inainte, ori de cate ori m-am intalnit cu oameni care nu cred, oricate carti de-ale lor am citit, mereu mi s-a parut ca vorbesc si scriu in carti parca cu totul altceva, desi dau inpresia ca vorbesc si scriu tocmai ce trebuie.
Seara, m-am oprit intr-un hotel judetean, ca sa innoptez acolo, iar in hotelul acela cu o noapte mai inainte, avusese loc un omor, asa ca l-a sosirea mea, toti numai despre asta vorbeau. Doi tarani, destul de in varsta, treji, care se cunosteau de mult si erau prieteni, au baut ceai pe saturate si au vrut sa se culce amandoi intr-o chicineata. Dar unul dintre ei a vazut la celalalt, in ultimele doua zile, un ceas de argint cu un snur galben de margele, de care probabil nu stiuse pana atunci ca-l are. Insa in acest ceas i-a placut atat de mult si intr-atat l-a ispitit, incat in cele n-a mai putut sa rabde: a pus mana pe cutit si cand prietenul lui s-a intors cu spatele, s-a apropiat pe furis de el, si-a cumpanit lovitura, si-a inaltat ochii spre cer, si-a facut cruce, spunand in sinea lui o rugaciune amara: "Doamne iarta-ma intru Hristos!" -, i-a retezat beregata prietenului dintr-o miscare, ca unui berbec, si i-a luat ceasul.
A doua zi am iesit de cu dimineata sa ma plimb. Vad ca pe trotuarul de lemn se impleticeste un soldat beat, cu hainele zdrentuite pe el. Se apropie de mine: "Cumpara boierule, o cruciulita de argint, o dau numai pe doua grivne; e de argint!" Var in palma lui o cruciulita, probabil ca de-abia si-o scosese de la gat; era pusa pe o panglica albastra, foarte uzata; crucea era insa din cositor curat, se vedea de la prima privire, de format mare, cu opt colturi, plina de desene bizantine. Am scos cele doua grivne, i le-am dat si mi-am pus pe loc crucea la gat; pe chipul lui se vedea cat era de multumit ca l-a tras pe sfoara pe boierul acela prost si s-a dus imediat ca sa-si bea crucea, nu ma indoiesc de asta. [...] Mergeam si ma gandeam: nu, n-o sa ma grabesc sa-l judec pe acest vanzator al lui Hristos. Doar Dumnezeu stie ce se ascunde in inimile bete si slabe.
Peste o ora, in drum spre hotel, am dat de o femeie cu un copil de tata. Femeia era inca tanara, iar pruncul sa tot fi avut vreo sase saptamani. Dupa cum socotea ea, copilul ii zambise pentru prima data de cand se nascuse. Ma ui si-o vad facandu-si cruce cu mare evlavie. "Ce faci, zic, nevasta?" "Uite, zice, la fel cum mama se bucura cand zareste primul zambet al pruncului ei, tot asa se bucura si Dumnezeu, cand vede din cer ca un pacatos ingenuncheaza din toata inima ca sa-si faca rugaciunea." Aceasta femeie, mi-a spus aproape cu cuvintele astea, o idee atat de profunda, atat de subtila si atat de veritabil religioasa, o idee in care intreaga esenta a crestinismului s-a exprimat dintr-o data.
[...] iata raspunsul: esenta sentimentului religios nu incape in nici un fel de rationament, in nici un fel de delicte si crime si in nici un fel de ateisme; aici e ceva e altfel si va fi vesnic altfel; aici e ceva pe care ateismele vor aluneca vesnit si vor vorbi mereu altceva."
L. N. Mîskin
(F.M. Dostoievski - Idiotul)
Ştefan
No comments:
Post a Comment