clipe, descătuşări, respirări.

îţi curg lacrimile şi-ţi crapă obrazul stâng,
când cânţi la umărul meu
în formă de vioară.
te-mbrăţişez cu genele mele,
ca suliţele îţi intră în carne şi te crufic
peste mine.
îţi spuneam:
cel mai frumos ochi al meu vede cu încetinitorul
despică măruntaiele zilei
şi mai şi lăcrimează de la dermatograf;
dar tu îţi aranjai firele de păr
în balta de sânge a orelor,
te parfumai cu infinitul de sub asfalt
şi zâmbeai la aripile de pescăruşi, cochetai cu moartea
şi-i făceai cu ochiul mării.
închină-te la cea mai frumoasă
venă a mea,
liniştea să ţi-o aşez felii pe masă,
să facem tăcere în loc de dragoste,
iar în podul palmei adună-mi dermatograful
înecat în lacrimile naşterii urletului
clipei noastre.





Ioana.