N-am sa-ti scriu despre cat de mult imi place sunetul zambetului tau, cum dintii tai scartaie alb cand iti intinzi buzele peste ei.
N-am sa-ti scriu despre lumina parfumului parului tau, ce-mi indunda fiecare centimetru de piele cu stele mici.
N-am sa-ti scriu despre absurd, cum iti scria Ionesco - fara sa-ti dai seama - in zilele de vara, ascuns sub acoperisul prispei.
Noi suntem absurzi! Noi ne inchidem gurile cu sarutari cand ne certam si ne cufundam in nopti de dragoste lenesa.
N-am sa-ti scriu poem al ravasirii, cu mintea lucida respirandu-te pentru a 'nsprea oara, bacovian style.
Nu, azi n-am sa-ti scriu nimic. Nu te-as putea impresiona cu nimic. Mi-ai citi sufletul ca pe o scrisoare inramata in mansarda noastra.
Dar seara... seara zambim a tristete ca n-am apucat sa ne mai iubim un pic in August.
...vine toamna.
Ştefan
No comments:
Post a Comment