soaptele unor mantre.

l-am asezat cu radacina-n pamant
sa creasca

pana o sa umple incaperea
pana se intuneca
o sa se implante-n chipul meu
pana va tasni - pe urma
va incepe sa ploua -

leoarca de ostenit barbat tanar
(crescuse intr-un an cat altii in trei)
aceasta era gradina edenului
doi oameni frumosi tinandu-se de mana

il sarbatoream cu gura
ma dezbracam de el
si adormeam

in causul palmelor lui
si am murit
a
z
i

stanjeniti de primirea rece
a zorilor
ne-am iubit iar

"ca pe vremuri, iubito
ca pe vremuri..."

**

asteptam s-adormi mana mangaindu-ti
parul - primele lacrimi pentru
somnul tau
sa ratacim
asemeni celor ce nu vad
sa prindem fluturi cu rasetele
ca doi copii rataciti
netulburati

sunt inca tanara nu ma lasa
sa mor
atat de devreme...

(Angela B.)



invatand sa traim unul fara altul (?)...




Ioana.