prafuit...

In loc de lectura de zi o poezie prafuita


Ce bine-ar fi fost de-am fi inecat tot Pamantul
In apa ce curge din muntele pasnic
Ne-ar fi purtat in valuri cuvantul
Si ne-am fi oprit pe-un mal singuratic.

Dar Soarele, demn, mai rupe o stea.
N-ai fost langa mine cand munti au cazut.
Cand Luna rotunda, se franse si ea
Si stelele-au stat, aici pe Pamant.

Erai undeva in apa adanca
Ce s-a adunat din gheata si ploi
Gandeam friguros, "Dumnezeu de te-ajuta,
Te scoate in cale-mi, sa fim amandoi."

Intind un brat, chiar de-i malul departe
As vrea sa te prind de solduri din nou
Sa punem la loc, in zi si in noapte
O Luna, trei stele si-un Soare cat doi.

Te-am tras in final, din apa, de-o mana
Dar pielea ta rece ma zguduie tare
In piept aveai cruce, pe cap o cununa,
Si-n palma tineai, o bucata din Soare.

De cum te-am lasat in apa s-aluneci
Munti-n paduri s-au tras inapoi
De mine si Luna sa mi te incumeti
Sa lasi sa rasara un Soare cat doi.



Ştefan