Nu am sa comentez inutil, nu sunt critic literar (ce onoare ar fi!). Fiecare simte in felul lui cuvantul (fie ca-i scris sub forma de pixel, cerneala sau urma de creion).
In cele ce urmeaza dau spre lectura un fragment din "Cersetorul de cafea" al lui Brumaru:
Scrisoarea 46
Ce soare lent e o femeie!
Stimate domnule Lucian Raicu,
Viata devine tot mai grea! Lui Eminescu ii era, totusi, aproximativ usor, dupa ce-si adusese creierii la punctul de fierbere, sa ridice, in plimbarile lui prin Copou, cu varful bastonului, poalele rochiilor fluturand fascinant, pentru a privi curul doamnelor necunoscute. Ce ma fac eu, ma intreb, stimate domn, cu blugistele astea? A le trage pantalonii de pe cur, in plina strada, cand ei sunt atat de etans fixati in fermoare si de pneumatic umpluti cu carne, e o treaba de o mie de ori mai costisitoare, mai indelungata, aproape o lupta corp la corp. Eminescu se baza pe surpriza, in cazul meu ar trebui sa fac apel mai mult la convingere, ar interveni retorica, liberul consimtamant etc... Spun toate astea fiinda de cateva zile, in Iasi, au aparut cele mai tulburatoare femei, ca intotdeauna intre intai si cincisprezece septembrie: studentele restantiere! Au ceva pe care in zadar mi-as dori sa-l scriu. Picioarele si sanii lor traiesc independent, in afara panicii examenelor, ochii doar, umpluti de spaima, rugatori, le fac mai accesibile, mai putin extraterestre. Simti ca vor sa fie salvate si tu ai putea-o punandu-le un opt sau un noua si-apoi ducandu-le-n brate pana-n prima odaita luata cu chirie, atarnand o patura la geam si incuind usa cu o cheie subtire de alama, ajutandu-le febril sa se descotoroseasca de intregul lor harnasament batut in tinte, orbit, deodata, de stralucirea lustruita a soldurilor. Ce soare lent e o femeie!
[...]
Cu stima si afectiune,
Emil Brumaru
Emil Brumaru
3.IX.1980
P.S. gasiti link catre blogul lui Brumaru in dreapta, la sectiunea "spre citire".
Ştefan
No comments:
Post a Comment