fotografii.

ma intrebi, uneori, de ce ma uit la tine si imi zambesti. zambesc si eu, dar sub zambetul meu se ascund toate fotografiile invizibile si lipite de peretii creierului meu. te fotografiez cu bataile inimii si cu pielea calda ce se lipeste de corpul tau. te fotografiez uitandu-te, pierdut, la fereastra, cu fumul de tigara unduindu-se sub apasarea buzelor tale, acoperindu-ti usor chipul, incruntandu-te putin sau cu ochii mici si somnorosi. te fotografiez mergand langa mine, dandu-ti parul din ochi si oftand a "ce cald e!", te fotografiez si cu coada ochiului, cand studiez oamenii si stiu ca ma privesti si tu. unele fotografii sunt intunecate, pentru ca te surprind dormind langa mine, cu lumina unui bec aproape atingandu-ti talpa, cu mana strangandu-ma foarte tare, iar eu ma simt ca o mica foaie de hartie mototolita intre degetele tale. prind pe retina si stropii de apa ce-ti contureaza gatul si clavicula, firele de par ce-ti zgarie fruntea intr-un glas cu vantul, degetele din jurul tigarii, scuturandu-i usor scrumul, cum imi prinzi mana cu venele groase si proeminente, iar "I"-ul de pe bratara se misca haotic. cel mai mult imi place sa te fotografiez zambind, pentru ca zambetul tau mi se aseaza pe piept, pe coapse, pe obraji, imi intra pana in oase si imi face muschii sa tremure. fiecare zambet de-al tau ma uimeste, ma cutremura, ma bucura, ma face sa ma simt copil, protejata, zambetul tau ma agata de coltul gurii tale si ma prind cu mainile de pielea ta. toate fotografiile cu tine mi se deruleaza in minte ori de cate ori mi se face dor de tine; apar ca fulgerele si-mi surzesc sufletul ca un tunet catifelat.
uite, ti-am raspuns. de asta ma uit asa la tine...




Ioana.