vis de primavara

te-am visat. aveai ochii intredeschisi si genele mangaiate de vant.
batea vantul acela caldut, care se joaca in parul oamenilor, care face forme ciudate, semanand cu valurile, din fusta mea alba.
te uitai la mine si zambeai putin fortat. te fotografiam langa o creanga de copac inflorit.
iti mai ziceam sa-nchizi ochii si-i inchideai. genele tale lungi iti mangaiau usor obrazul uscat.
imi tremura mana si de aceea iti faceam multe poze, din ce in ce mai multe, pana cand copacii infloreau si te infasurau in alb.
ma indragosteam din nou de tine cu fiecare lipire de gene, cu fiecare adiere de vant, cu fiecare fir de par dansandu-ti pe frunte, cu fiecare raza de soare ce se unduia deasupra florilor spalacite.
pentru ultima fotografie, te-am rugat sa ma saruti, zambind.
ne-necam in primavara.


***

"Iubesc amarul gurii tale colt
si ochii-ngusti, minuscule paftale,
sub pacea nedecisa-a fruntii tale
sclipind verzui ca stelele pe bolti;

si genele rapide, inegale,
si-acel suras pe care il dezvolti
in clipele de mii si mii de volti
cand sangele-i pornit sa se rascoale.

Iubesc candoarea somnului tau lung
si timbrul suspinat, starnit de vise
pe care, cu saruturi, le alung,
intiparind pe buzele-ti inchise

o floare cu petale stravezii
- care dispare cand se face zi."

(Nina Cassian, Sonetele iubirii implinite)






Ioana.