sentimente.

mergeam intr-o dimineata spre scoala, era asa caldut si vantul nici nu mai era enervant, vedeam Soarele cum se trezeste si-si fumeaza tigara de dimineata. imi apareau amintiri si ganduri in minte, vedeam secvente, inchideam ochii si le vedeam din ce in ce mai aproape, de parca as fi fost acolo si m-as fi uitat la noi.
mi-am adus aminte de iulie 2007, de prima noastra vacanta la mare, impreuna. de toate sentimentele si starile pe care le-am cunoscut, de comfortul interior si de siguranta de a te strange in brate in fiecare seara, inainte de a adormi, de linistea somnului tau, de mainile tale groase si calduroase, de dorinta de a te avea in fiecare zi si noapte aproape de mine. dar mai ales, mi-am adus aminte, cu fiori in spate, de sentimentul pe care l-am avut cand ne intorceam spre hotel dimineata, foarte devreme, dupa ce am zambit sincron vazand Soarele rasarind, sentimentul ca sunt deja sotia ta, ca suntem deja legati mai mult decat suntem acum.. un sentiment casnic de obisnuinta confundat in tandrete, de certuri cufundate in cearsafuri albe apretate, de ceai de tei baut sincron seara, citind ziare, de petreceri obositoare pe la prieteni comuni, de batai copilaresti cu pernele, facturi impartite in mod egal, plimbari in parc duminica, odata cu batranii si oamenii singuri, vacante spontane planuite cu o zi inainte, cadouri mici lasate sub perna (tigari, ciocolata, acadele, esarfe, stilouri), sticle de vin rasturnate pe masa din bucatarie, dusuri sincron, luat temperatura si facutul ceaiului cand unul din noi raceste, dansuri sponante in lenjeria intima, sarituri in pat dimineata, ca sa te trezesc, cantat la ureche si gadilat cand incerci sa repeti o piesa la bass, cautat farmacie la 2 noaptea fiindca te doare capul, arsul mancarii (de catre mine, biensur) si luptatul cu fumul din casa, ingramaditul la aceeasi fereastra si fumatul unei tigari in doi.. si cate si mai cate, imaginate intr-o singura simtire, intr-un singur moment, de care n-am scris la momentul potrivit, poate pentru ca nu era bine definita, dar de care mi-am adus aminte dupa aproape 2 ani, intr-o dimineata ca oricare alta, cand mana mea simtea lipsa mainii tale, venelor tale, pulsului tau, ascultand Andries..












Ioana.