3 ani.

o electrocardiogramă lungă de 3 ani
tinzând spre infinit.
am buzele uscate de dor, un ochi plin de lacrimi
şi o venă zbătându-mi-se pe pernă, căutându-te
în atâtea mii de nopţi.
o îmbrăţişare strânsă cu o forţă
mai mică sau egală cu 3 ani.
şi coapse şi văi şi ape şi fire de păr şi ecrane
de aparat foto aburit de sărutări
şi iarnă şi fulgi şi bistriţa şi mâini reci
încălzite sub urechi fierbinţi sub flacăra unui
ţipăt de august.
îţi spuneam stai lângă mine
hai să punem lumea la cale
dar îţi tremura o lacrimă pe obraz
îţi mai crestam bucăţi din carne,
mi le-nfăşuram în jurul gleznelor.
apoi mi-ai povestit cum că nu-ţi place
eminescu şi m-ai întrebat dacă sunt stea.
ţi-am dăruit făptura în plicuri aspre
tu mi-ai dăruit o şuviţă de păr;
o mângâiam şi 3 ani îmi făceau cu mâna
pe la geamuri.
ne-am iubit varaiarnaprimăvaratoamna
dar mai ales vara
când ne mutam la mare, pe prosoape colorate,
atunci am mestecat sare
şi şoapte şi mâini tremurânde şi ochi închişi
la răsărit, te izbeai de valuri şi te culegeam
ca pe scoici.
unde-icămaşameadenoapte
şi dantela mea creştea pe marginea
unui vis movuliu, pe cearcănul tău.
o secundă cât un bagaj făcut
o lacrimă cât un bilet dus
un geamăt cât un val spart
o venă cât un zâmbet
un cuvânt cât un fulg topit
o geană cât un soare
o bătaie de inimă cât un deget pocnit
o bucată de suflet cât un acord de chitară
o respirare cât o primăvară
un dor cât un răsărit
o-mbratisare cât un cerc de apă
o căldură cât o zgârietură
un morfem zdrobit de poezia trupului tău
la fiecare 3 ani,
teiubesc-uri lipite ca două jumătăţi de inimă
şi sărutări de noaptebună,
tinzând spre infinit.



La mulţi ani nouă!


Ioana.