Nu stiu de ce am deschis postul asta. Am mintea in ceata. Voiam sa scriu ceva, dar nu stiu de unde sa incep.
M-am trezit brusc matur (sau cel putin avand pe cap responsabilitatile care vin odata cu maturitatea). N-am avut timp de copilarie, dar mai tin minte vag cum jucam leapsa, lapte gros, pititea (aka ascunselea), frunza si asa mai departe. Apoi, din jocurile copilariei, parca nici n-am avut timp sa clipesc, m-am trezit angajat, purtand (doar in mintea mea) costum si cravata.
Imi place asa, nu ma intelegeti gresit. Dar unde s-a dus perioada dintre cele doua momente? Adolescenta? N-am avut sau am trait-o prea scurt, fara pic de intensitate.
Cand eram mic, tin minte ca avea tata niste casete (da, casete!) cu Bryan Adams, aduse de pe vremea cand a fost plecat in Marea Britanie. Ei bine, copil cum eram, le-am sters si am inregistrat melodii de la radio pe ele, cand nu erau ai mei acasa. Ce bataie am mai mancat de la ei...
Mi-e dor de ceva, de niste sentimente din copilarie.
Asta, probabil, pentru ca acum am altele pe cap: serviciu, facultate (de platit, si eventual de luat si restul examenelor), bani de dat in casa, timp liber din ce in ce mai putin si asa mai departe.
Va las cu Bryan Adams
Ştefan
No comments:
Post a Comment